România joacă un rol vital în arhitectura de securitate a NATO în regiunea de sud-est a Europei. În scenariile de război ale Alianței, există o zonă din țara noastră considerată un „călcâi al lui Ahile” în materie de mobilitate militară în cazul unui război cu Rusia. Se numește „Poarta Focșani”.
Centrul de analiză CEPA a dedicat un raport acestui teritoriu strategic al NATO – Military Mobility Project Appendix 3 -, elaborat de generalul Ben Hodges, fostul comandant al trupelor SUA în Europa, Heinrich Brauss, expert în politic de apărare, și Julian Lindley-French, un nume de referință în domeniul relațiilor transatlantice.
Pe flancul de sud-est al NATO, România este legată strategic nu doar de Bulgaria și Ucraina, ci și de Grecia și Turcia, ale căror porturi au un impact major asupra proiecțiilor de securitate din Bazinul Mării Negre.
În cazul unor operațiuni pe uscat ale Rusiei, de pildă, semnalează autorii raportului, Podul Ruse este un punct critic. Dacă structura va fi distrusă, acest lucru ar putea duce la întreruperea unor lanțuri de mobilitate feroviară ce acoperă Polonia și Macedonia de Nord.
- „Ar trebui astfel construită o nouă trecere feroviară. În orice caz, nevoia de feriboturi feroviare pe Dunărea de Jos ar trebui să constituie o parte obligatorie a oricărei planificări strategice de apărare din România, nu doar ca cerință națională, ci și ca o cerință a Alianței. Ar trebui dezvoltat un fond de infrastructură pentru a construi barje capabile să creeze poduri de ponton peste Dunăre și să transporte vehicule feroviare atunci când podurile sunt distruse”, se arată în raport.
Polonia-Ucraina-România
De exemplu, ruta Polonia-Ucraina (Liov)-România ar fi probabil cea mai sigură rută în cazul unei lupte în România, în timp ce ruta Grecia-Bulgaria-România ar fi probabil singura cale terestră disponibilă odată ce izbucnit un conflict.
- „Contractarea sectorului civil de transport ar putea garanta și asigura un coridor strategic de aprovizionare de aproximativ 1.200 de mile din Polonia până la Poarta Focșani înaintea izbucnirii unui conflict, deși ar exista costuri asociate semnificative. Deplasarea pe cale ferată pe o distanță atât de mare este puțin probabil să fie posibilă, cu excepția cazului în care astfel de mișcări sunt făcute cu mult înainte de o urgență.”
O veche bătaie de cap
Scenariul acesta evidențiază, de asemenea, „lipsa și calitatea slabă infrastructurii din regiune”.
- „România are nevoie de îmbunătățiri majore în infrastructura sa aeriană, rutieră, fluvială și feroviară. Infrastructura sa rutieră nu este potrivită în prezent pentru desfășurări mari de forțe, din cauza drumurilor înguste, a podurilor slabe care nu ar putea susține vehiculele mari și grele, și din cauza tunelurilor înguste. Există, de asemenea, mai multe treceri de râuri în România în care podurile nu pot susține vehiculele blindate (podurile din Focșani și Galați fiind excepția). România are aerodromuri care ar putea fi folosite de avioane mari pentru a transporta o forță vârf-de-lance, cum ar fi Very High Readiness Joint Task Force (VJTF). Dunărea este o de cale de comunicație majoră, dar are nevoie de mai multe porturi de intrare și de o infrastructură îmbunătățită de-a lungul fluviului, din Germania la Marea Neagră. Dacă Dunărea va fi exploatată ca un coridor pentru mobilitate, feriboturile ar putea oferi o capacitate de rezervă logistică și ar trebui dezvoltate atât de către România, cât și de Bulgaria. Sistemul feroviar românesc nu ar putea transporta un tonaj imens de echipamente, dar ar putea transporta unele echipamente militare la o viteză relativ mare”, atrag atenția autorii.
Relația cu Serbia
România ar putea fi un factor important în „dezvoltarea cooperării între Uniunea Europeană (UE) și Serbia, cu scopul de a spori importanța Dunării în activitatea comercială și, în consecință, pentru a încuraja o mobilitate militară îmbunătățită”.
- „Regiunea ar beneficia și dacă rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) și alte coridoare ar fi adaptate pentru a permite transportul activelor militare „supradimensionate”. La nivelul UE, există prea puține cunoștințe despre astfel de cerințe (care nu sunt îndeplinite în toate statele membre ale UE, în ciuda legislației existente). Prin urmare, ar trebui efectuat un audit al tuturor infrastructurilor pentru a testa dacă există bunuri militare „supradimensionate”. În unele circumstanțe, ar putea fi încă posibilă mutarea acestor active folosind măsuri de atenuare. UE promovează, de asemenea, raționalizarea procedurilor pentru construirea infrastructurii în întreaga Uniune. Aceasta este o legislație importantă, iar comunitățile de transport și cele militare din regiune ar trebui să încerce să o exploateze atât prin schimbul de cunoștințe și expertiză, cât și prin promovarea unei abordări comune pentru a obține finanțare.”
Gabaritul
Este necesară, totodată, și standardizarea căilor ferate și a capacității lor gabarit în întreaga regiune, subliniază experții.
- „În acest scop, ar trebui creat un grup de lucru în privința consolidării mobilității militare pentru a evalua standardele feroviare existente și pentru a reevalua gradul de interoperabilitate pe căile ferate europene, în prezent în baza așa-numitelor specificații tehnice de interoperabilitate (STI). În teorie, toate statele membre ale UE trebuie să răspundă la STI-uri pe baza EDA și a cerințelor Comisiei Europene pentru Direcția Generală Mobilitate și Transport (DG MOVE). Cu toate acestea, liniile de cale ferată din mai multe țări ale UE au lățimi diferite privind gabaritul, în timp ce gabaritul din Ucraina și Moldova este de 1.520 mm și, astfel, este conform cu standardele rusești. Aceasta prezintă o adevărată provocare pentru mobilitatea militară pe flancul estic al NATO. Pe termen scurt și mediu, s-ar putea face investiții sporite în așa-numitele tehnologii de tranziție pentru a facilita transferul de transporturi de la un ecartament la altul. Atât rușii, cât și elvețienii au dezvoltat tehnologia pentru a schimba rapid boghiurile vagoanelor de cale ferată, pentru a evita necesitatea descărcării și reîncărcării materialului rulant.”
