Putin a pierdut toate pariurile făcute în ultimii doi ani. Pariul pe Trump este cel mult o sperietoare

Pe măsură ce ne vom adânci în meandrele lui 2024, va deveni tot mai clar că pariul suprem al lui Putin, de altfel și singurul pariu de mare calibru care i-a mai rămas dictatorului, este revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, în urma alegerilor din noiembrie.

Însă având în vedere complexitatea naturală a funcției lui Vladimir Putin (de președinte al unei mari puteri) și mai ales având în vedere planurile sale extraordinare (anexări teritoriale, unele deja în lucru – în Ucraina -, iar altele în așteptare – la un moment dat și dincolo de Ucraina), un mod atât de simplist de a vedea lumea predispune strașnic la fantastice dezamăgiri.

Faptul că Putin și-a construit politica externă pe bază de pariu a devenit evident în 2008, senzația fiind întărită în 2014.

Prima dată în Georgia, iar a doua oară în Crimeea și Donbas, Putin a pariat că poate invada și anexa fără a întâmpina genul de rezistență locală și occidentală care să-l facă să piardă.

În acea primă fază, norocul începătorului, șiretenia împătimitului, talentul la bluf și somnolența plus lipsa de iscusime a celorlalți jucători de la masă s-au combinat în mod fericit, astfel că pariorul Putin a riscat și a câștigat.

Acele succese l-au făcut mai încrezător în sine și în metodă, motiv pentru care în faza următoare a procedat în mod similar, dar mărind la modul absolut miza.

Căci asta este războiul total declanșat în 24 februarie 2022 – un pariu. Nimic mai mult, nimic mai prețios, nimic mai select, nimic genial – un simplu pariu.

Cum pariul implică, prin definiție, faptul de a nu avea control pe o stufoasă încrengătură de variabile ce țin de teren și de Celălalt, era o chestiune de timp și eventual de context ca pariorului să i se înfunde odată și odată (faptul că pariorii până la urmă pierd este chiar motivul banal pentru care industria pariurilor este atât de profitabilă).

Tocmai aceasta este și situația cu care pariorul Putin se confruntă acum în Ucraina, în acest uriaș pariu pe care a avut deopotrivă prostia și îndrăzneala să îl facă.

Dar actualul „pariu Ucraina” mai prezintă o dimensiune ce merită atenția: poate fi abordat ca un pariu-umbrelă pentru alte și alte sub-pariuri putiniste, toate soldate cu eșecul pe linie al pariorului.

• Când a invadat, Putin, bazându-se pe prognoza FSB, pariase că armata sa va fi primită cu flori și cu urale de toată suflarea Ucrainei. A pierdut magistral, căci trupele sale au fost întâmpinate cu rachete Javelin și cu o feroce rezistență din partea conducerii politice, din partea armatei și din partea populației ucrainene.
• Când a invadat, Putin – bazându-se pe cunoștințele sale firave despre război, fenomenala sa ignoranță în materie de istorie, ambele coroborate cu slaba calificare plus obediența supremă a ministrului Apărării și Statului Major – a pariat pe blitzkrieg. A pierdut fără drept de apel și acest pariu, la fel cum atâția alții înaintea sa o mai pățiseră atunci când și-au pus toate ouăle în coșul unic al războiului-fulger.
• Pe măsură ce a devenit evident că nu va fi cazul de victorie via blietzkrieg, a pariat pe faptul că Occidentul se va lăsa intimidat de mitul invincibilității Armatei Roșii. A pierdut pariul, Occidentul revenindu-și rapid în fire și începând să sprijine Ucraina inclusiv în condiții de război total.
• A pariat, pe tot parcursul lui 2022, pe faptul că ventilarea amenințării nucleare va pune totuși capac Vestului. Iarăși a pierdut! Așa cum arsenalul nuclear american nu a reprezentat un argument suficient pentru ca URSS și China să evite ciocnirea cu americanii în războiul din peninsula coreeană, în anii ’50, nici arsenalul nuclear al Rusiei de azi nu a avut mai mult succes în a preveni sprijinul occidental pentru Ucraina, șapte decenii mai târziu.
• Putin a pariat și pe relația specială cu Franța și Germania, dar a pierdut și acest pariu, relația specială întâi devenind non-specială, iar în curând și non-relație.
• Greu de înțeles de ce (deși precaritatea cunoștințelor lui Putin în materie de geopolitică poate fi o explicație îndestulătoare), dictatorul moscovit a pariat pe o implicare masivă a Chinei alături de el. A pierdut acest pariu, iar confirmarea că a pierdut a venit chiar de la Beijing, care i-a transmis pe mai multe canale publice că între Rusia și China nu există nicio „prietenie fără limite”. Există în schimb, un trecut recent marcat de conflict, inclusiv armat, și un prezent subminat de cocktail-ul de pasive, în relația bilaterală, imposibil de conciliat rapid și de oportunism chinez sufocant.
• Putin a pariat, dar a pierdut, și pe „nealinierea” părtinitoare a Indiei, dar India se aliniază tot mai serios cu SUA și, în orice caz, este perfect iritată de orice oportunitate pe care o miroase China.
• Putin a pariat pe Bahmut și a pierdut deopotrivă pariul și o mulțime de oameni și echipamente. Iar când mercenarii Wagner au preluat în cele din urmă Bahmutul, victoria locală nu a putut fi convertită în ceva strategic, pentru că Bahmut nu avusese din start un potențial de acest tip. Așadar, un alt pariu pierdut.
• Iar dictatorul a pariat pe Prigojin, însă a eșuat spectaculos, confruntându-se cu o lovitură de stat și fiind nevoit să își omoare amicul și să dea la topit structura inițială a grupului de mercenari, Wagner.
• Putin a pariat pe faptul că deceniile de bombardament propagandistic rusesc vor fi fezandat suficient țările ex-sovietice, UE și NATO. A pierdut pariul, iar aparatul său de propagandă a pierdut masiv din infrastructura costisitor clădită și din terenul anterior câștigat.
• Putin a pariat inclusiv pe rețeaua sa enormă de spionaj, dar pariul a fost făcut țăndări de anvergura expulzărilor de spioni ruși din Europa și America.
• A pariat orbește pe forța de penetrare a gazului rusesc în Europa Occidentală și de Est, dar a pierdut lamentabil, trezindu-se inclusiv cu colosul Gazprom devenind tot mai pitic.
• A pariat pe îngenuncherea populației ucrainene și, implicit, a conducerii politice, bombardând civilii și infrastructura civilă critică, mai ales iarna. Dar a pierdut!
• A pariat, sigur pe el, pe enormul arsenal sovietic, dar pariul a fost pierdut, căci stocurile moștenite au secat la o rată fără precedent, Rusia devenind rapid dependentă de vechiturile din vremea lui Stalin și de ceea ce îi mai pot livra prietenii-paria, Coreea de Nord și Iran.
• Putin a pariat pe faptul că uriașul complex militar-industrial rusesc e în stare să susțină în timp real efortul de război. Dar a pierdut pariul, căci stahanovismul muncitorilor și „geniul” inginerilor ruși nu pot suplini lipsa pieselor-cheie de înaltă tehnologie, în mare parte de import.
• Totodată, a pariat că sancțiunile occidentale, dacă vor exista, vor fi relativ modice, dar a pierdut pariul. Chiar dacă Rusia a dezvoltat, mai ales în 2023, mecanisme de atenuare a impactului sancțiunilor, ele sunt resimțite din plin deopotrivă în producția de armament și în generarea de bani la buget, având în vedere diminuarea fără precedent a exporturilor de hidrocarburi.
• În sezonul rece 2022-2023, Putin a pariat pe „generalul Iarnă” care va îngheța și înfometa Europa. A pierdut atât de groaznic acest pariu, încât în sezonul rece 2023-2024 nu a mai pariat.
• Constant, Putin a pariat pe instalarea unei oboseli occidentale indusă de război. În ultimele luni ale lui 2023, păruse chiar că pariul acesta poate fi câștigat, dar gradul de periculozitate al războiului pe care l-a declanșat e de natură să îi arunce la pubela istoriei și acest pariu.
• Putin a mizat enorm pe Viktor Orban, dar Vicktor Orban l-a trădat în stil mare la jumătatea lui decembrie, neblocând deschiderea procesului de aderare a Ucrainei și Republicii Moldova la UE. Și nu e exclus nici să evite aplicarea veto-ului maghiar asupra ajutorului european de câteva zeci de miliarde, la început de 2024. În orice caz, UE și SUA au instrumente pentru a imagina o atenuare a consecințelor în cazul în care Orban ar reuși să reziste pe moment presiunilor euroatlantice, probabil infernale, la care este supus.

În fine, de aici încolo, Putin va întreține insistent pariul pe realegerea lui Donald Trump. Desigur, scenariul învestirii acestuia din urmă ca președinte are gradul său de probabilitate și dă fiori de înțeles pe ambele maluri ale Atlanticului.

Dar a spera la victorie în Ucraina doar pe baza pariului Trump poate fi extrem de înșelător. Pe de o parte, pentru că în calea realegerii lui Trump există obstacole asupra cărora Putin nu are control.

Individul are pe rol mai multe procese în care riscă condamnarea, inclusiv pentru suprema culpă de a fi încercat să răstoarne în forță transferul democratic de putere. În Rusia, probabil o fi ceva banal, dar în America logica funcționează după alți parametri.

Apoi, există electoratul american. Electorat care, desigur, într-o proporție neverosimil de mare pare tentat de reeditarea unei președinții Trump, dar tot electoratul american a fost cel care l-a privat sec de un al doilea mandat, deși, în teorie, nu existau motivele „tradiționale” pentru a o face (război nedorit de popor, criză economică, etc.).

În fine, și dacă scenariul de groază, cel al unei victorii trumpiene, ar deveni realitate, tot mai există frâne locale în calea unei prestații a unei asemenea administrații perfect aliniate nevoilor lui Putin. Vorbim totuși de SUA, țară în care statul, legea și societatea au dezvoltat anticorpi care nu au echivalent niciunde în lume.

Pe scurt, faptul că Putin tratează politica externă prin optica simplistă a pariului reprezintă o vulnerabilitate structurală și prin prisma experienței deja acumulate cu pariurile din trecut, și prin prisma așteptărilor exagerate de la pariul pariurilor pe care dictatorul rus îl mai are la îndemână și de care se agață, în 2024, ca înecatul.

Iată cine este Rusia, țara care în 2024 va încerca să ne învețe pentru ce și cu cine să votăm