Două Crăciunuri consecutive, în 2022 și 2023, forțele ruse au atacat cu sălbăticie orașele Ucrainei. Rachetele, dronele și obuzele i-au vizat direct pe civili, ucigându-i în case, în centre comerciale, pe stradă, în gări.
Conform doctrinei Putin, cei luați cu atâta sânge rece la țintă le sunt rușilor „frați”; nimic mai puțin decât „frați”; „frați” de sânge; „frații” ucraineni care, conform aceleiași doctrine Putin, comit fratricidul prin faptul că s-ar lăsa hipnotizați de dușmanul occidental de sânge, până în punctul în care ajung să ia distanță ireversibilă de „adevărata” casă – „Casa Rusia”. Iar pentru că „frații” ucraineni au ales să nu creadă că e realitate basmul putinist despre adevărata casă, „Casa Rusia”, Moscova îi bagă în mormânt – de Crăciun, așa cum a mai făcut-o de Paști, de Anul Nou, și, deja de doi ani, în fiecare zi.
Aceasta este Rusia necenzurată!
Aceasta este Rusia, o țară care, pe lângă baia de sânge pe care deja o provoacă în Ucraina, orchestrează constant și băi de haos în afara Ucrainei. De la tentative eșuate de lovitură de stat, precum în Muntenegru sau Republica Moldova, ori explozii în Bulgaria m și Cehia, la operațiuni militare hibride ori masacre de-a dreptul în Africa, bombardamente în Siria, și până la ingerințe electorale în SUA, Franța, în Balcani și nu numai.
În 2024, România va fi probabil una dintre țintele predilecte pentru Moscova, dată fiind multitudinea de alegeri, interesul Kremlinului de a destabiliza procesul electoral și de a deșira țesutul social fiind unul cu atât mai pronunțat în contextul războiului din Ucraina.
Cel mai probabil, în caz că Putin va rezista la putere pe parcursul întregului an 2024, românii vor fi expuși la manifestări chiar extreme ale jocului rusesc de influență.
Temele vor fi seducătoare, iar vectorii locali, stridenți, de propagare vor juca potrivit instrucțiunilor transmise de mai discreții lor sforari moscoviți: totul, după modelul „totul sau nimic”.
Atenție, așadar, în 2024, la vocile „sincere” ori „cunoscătoare”, în sutană sau „civile”, care vor picta Europa și America în fel și chip: sataniste, ipocrite, LGBT-iste, colonialiste, hrăpărețe, mereu branșate la conducta prin care se suge cu nesaț sângele curat al purului poporului!
Atenție la vocile care vor acuza „dictatura” conducătorilor autohtoni vânduți străinilor!
Atenție la vocile care vor face comerț cu excesul de religiozitate și cu inflația de tradiții și valori tradiționale!
Atenție la vocile care vor stârni ura între români și unguri, între români și ucraineni, între români și români!
În niciun caz nu se poate spune că am fost privați până acum de tot acest spectacol, dar în 2024 sunt toate șansele ca show-ul să devină mai grotesc, mai amplu, mai bine direcționat. Căci pentru Rusia miza a crescut exponențial.
Ironia sorții face ca mizeriile cu care va fi împroșcat spațiul public românesc în 2024 să aibă ca sursă o Rusie în care dejecția e „leacul” nepereche cu care statul își tratează poporul.
Câteva exemple despre ceea ce se întâmplă azi în Rusia autentică, din care va porni avalanșa, pot fi lămuritoare:
- În 2022, Victoria Petrova a fost arestată și acuzată de răspândirea de „știri false” despre armata rusă în postările de pe rețelele de socializare în care condamna războiul din Ucraina. După ce Victoria nu și-a abandonat opiniile nici în închisoare, o comisie psihiatrică a declarat-o „legal incompetentă”; totuși, instanța a găsit-o vinovată de „publicarea cu știință a informațiilor false”. Acum, ea a fost condamnată la tratament psihiatric obligatoriu pe o perioadă potențial nedeterminată.
- Un jurnalist german, autor al unui film documentar și a două cărți bestseller despre Vladimir Putin a primit sute de mii de euro de la companii offshore asociate cu oligarhul rus Alexei Mordașov. Lăudătorul lui Putin nu își avertizase nici editorul, nici entitățile media cu care a colaborat, nici audiența.
- După declanșarea războiului, China și Turcia au devenit principalii parteneri comerciali ai Rusiei, iar aproape o treime din exporturile rusești trec numai prin Turcia. Și dacă Moscova este acum dependentă în mod critic de Beijing și Ankara, în primul rând ca intermediari comerciali, atunci Xi și Erdogan sunt liberi să-și aleagă partenerii – iar dacă este necesar să decidă dacă vor lucra cu Rusia sau cu Occidentul, cel mai probabil vor acționa pragmatic. La urma urmei, China nu are cu ce să înlocuiască microcircuitele taiwaneze, spre deosebire de petrolul rusesc.
- Păcătosul adept al lui Putin, Patriarhul Kirill, a redefinit condițiile de acces în Rai, rugăciunile plăcute Domnului, a epurat Biserica și a instigat Armata.
- Rusia este azi țara în care sunt ridicați în rang criminalii de drept comun și sunt torturați pacifiștii. A devenit normă ca oamenii care s-au descurcat bine la școală și care iau în serios valorile umaniste să devină dușmani ai statului. Ceea ce-a schimbat este că acum înțelegem mai bine pe cine consideră statul eroi.
- Pitic în basmul gazului. Războiul și corupția au transformat ireversibil Gazprom într-o companie de rang trei. „M-aș dori foarte mult ca Gazprom să devină cea mai scumpă companie din lume”, visa Dmitri Medvedev în 2007, când conducea consiliul de administrație al companiei, iar acest lucru părea plauzibil întrucât în lista celor mai scumpe companii din lume, Gazprom se afla pe locul trei. La 15 ani distanță, se plasează între a patru și a cincea sută. În dolari, capitalizarea a scăzut de peste șapte ori, și nu este încă oprită. Chiar și în lista celor mai scumpe companii rusești, Gazprom este doar pe locul șase, recent fiind depășit de Gazprom Neft, propria sa filială. Investitorii îndrăgeau Gazprom pentru dividende, dar în 2022 acționarii nu le-au primit, pentru prima dată într-un sfert de secol. Bani au fost confiscați de stat. Nici în acest an nimeni nu se așteaptă la dividende, deoarece principala activitate a Gazprom a devenit nerentabilă. Problema nu rezidă doar în război și sancțiuni, ci și în corupția distructivă și în gestionarea incompetentă.
- În luna martie, Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pentru președintele rus, Vladimir Putin, și a comisarul pentru Drepturile Copilului, Maria Lvova-Belova, acuzându-i de complicitate la deportarea ilegală a copiilor ucraineni (o crimă de război). Conform declarațiilor Mariei Lvova-Belova, 700.000 de copii ucraineni au fost transportați în Rusia începând cu luna februarie 2022, inclusiv 1.500 care s-ar fi aflat în orfelinate. Relatările media indică faptul că alții au fost duși în case de plasament sau au fost „adoptați” de către familii rusești. Într-o nouă investigație, portalul independent Vajnîe istorii a identificat mai mulți copii ucraineni ținuți în orfelinate rusești și a dezvăluit modul în care sunt „reeducați” și învățați „valorile patriotice” ale „noii patrii”.
- Agent Saboteur. Cine este Milorad Dodik, omul Rusiei în Bosnia. Lăudat în 1998 de către Maneline Albright ca lider democratic, „partener demn” și „gură de aer proaspăt”, Dodik a parcurs drumul transformării de la democrat la demagog, drum ce s-a încheiat cu sancționarea șui de către SUA, anul trecut, pentru folosirea poziției sale spre „a acumula avere personală prin corupție, mită și alte forme de corupție”. În octombrie, SUA au impus sancțiuni copiilor majori ai lui Dodik, împreună cu patru companii despre care se arată că „facilitează corupția continuă a lui Dodik” și care îi permit „să deturneze fonduri publice din Republica Srpska și să se îmbogățească el și familia sa”. Transformarea l-a determinat chiar pe Dodik să revină asupra faptului, reucnoscut odată de el însuși, că atrocitățile comise la Srebrenica reprezintă genocid. În 2018, a numit masacrul din 1995, în care au fost uciși 8.000 de bărbați și băieți bosniaci, „o tragedie aranjată”. Similar, după ce odată pledase pentru urmărirea penală a criminalilor de război Ratko Mladic și Radovan Karadzic, Dodik a adoptat o poziție diferită în ajunul condamnării lui Mladic pentru crime de război, la Haga, afirmând că „indiferent de verdict… Ratko Mladic rămâne o legendă pentru poporul sârb”. Legăturile lui Dodik cu Kremlinul s-au întărit tot mai mult în ultimii 15 ani, iar acum el minimalizează atrocitățile sârbești din războiul bosniac și l-a vizitat repetat pe Vladimir Putin la Moscova. Ce anume s-a schimbat?
- De când Ecaterina Dunțova, o jurnalistă dintr-un oraș mic, fără un profil național prealabil, a anunțat că intenționează să candideze la alegerile prezidențiale de anul viitor, ea s-a trezit chestionată de poliție, iar contul ei bancar a fost blocat. Cu toate că șansele îi sunt foarte defavorabile, candidata aspirantă pare remarcabil de neînfricată.
- Soarta mizerabilă a celor din Rusia care îndrăznesc să se opună războiului și dictaturii dezvăluie adâncimea până la care s-a scufundat țara. În ziua în care Sașa Skocilenko a fost condamnată la șapte ani de închisoare pentru protestul ei anti-război, războiul continua: soldați de ambele părți au murit în luptă, Rusia a bombardat orașe pașnice, ucigând și mutilând civili. Așa că – ai putea crede – ce înseamnă șapte ani? Cel puțin, ea nu a fost împușcată.
- „Rezultatele anului” – un format care combină marea conferință de presă a lui Vladimir Putin și „Linia Directă” – a durat peste patru ore. Putin a vorbit pe fondul unui ecran pe care apăreau întrebări adresate prin SMS și via internet, nu întotdeauna plăcute pentru el; totuși, nu a reacționat la ele, în special la întrebarea retorică: „De ce realitatea dumneavoastră diferă de la realitatea noastră?”. Și de această dată, multe din spusele lui Putin s-au abătut de la realitate, în special repetarea poveștilor despre o lovitură de stat orchestrată de Occident în Ucraina, situația disperată din Donbas care a determinat Rusia să înceapă așa-numita operațiune militară specială, și despre faptul că „nazistul” Stepan Bandera, venerat mulți ucraineni, a fost personal implicat în genocidul evreilor.
- Spionii GRU expulzați din Europa i s-au plâns lui Putin de viața grea din Rusia: „Plecarea neașteptată din misiunile diplomatice a reprezentat o tragedie personală”.
-
În ciuda nivelului aparent ridicat de consolidare în jurul autorităților și armatei, printre ruși există semne de nemulțumire crescândă, însă aceasta nu s-a manifestat încă prin proteste deschise. Jurnaliștii de la Vajnîe istorii au publicat un studiu despre cele mai comune nemulțumiri pe care rușii i le transmit lui Vladimir Putin. Este crucial să subliniem că plângerile adresate președintelui sunt privite de către majoritatea populației ruse ca o ultimă instanță pentru a căuta dreptate și la care se recurge după ce toate celelalte căi au fost epuizate, așa cum făceau strămoșii lor în relația cu țarul. Conform datelor, cea mai urgentă preocupare a rușilor este bunăstarea financiară a soldaților contractuali. Primele scrisori către Putin pe acest subiect au apărut încă din aprilie 2022, iar până în octombrie 2023 volumul lunar al apelurilor pe această temă crescuse de 25 de ori. Acest lucru sugerează că încă este ineficientă strategia autorităților, aceea de „injecta” bani pentru a rezolva problema pierderilor de vieți omenești în rândul rușilor trimiși în război. Așa-zisa majoritate Putin este încă dispusă să sacrifice viețile și sănătatea celor dragi în schimbul unei compensații suficiente. Cu toate acestea, se pare că acest mecanism începe să cedeze. La sfârșitul lui noiembrie, oficialilor regionali li s-a dat instrucțiunea de a reprima „cu orice preț” protestele soțiilor soldaților mobilizați, care solicită întoarcerea bărbaților lor de pe front. Mulți încearcă să atingă acest obiectiv având „grijă de familiile luptătorilor”. Însă având în vedere lipsa de fonduri la nivel local, aceste manifestări de grijă au devenit destul de modeste.
Cum a devenit Crimeea din piatră prețioasă o piatră de moară
