<< Pentru a prezice acțiunile lui Donald Trump, este esențial să înțelegem că el gândește ca un producător de televiziune. De la Minneapolis până la Iran, el este ghidat mai mult de firul narativ decât de politici sau chiar de popularitate. Așa a fost întotdeauna. Dar, în ianuarie, și-a schimbat genul TV, renunțând la reality show-ul său obosit, pentru o nouă serie de acțiune-aventură. Această schimbare răspândește pericol la nivel mondial >>, scrie jurnalistul Simon Kuper, pentru Financial Times.
<< Tânărul Trump luase în considerare să meargă la școala de film, dar tatăl său era foarte hotărât ca el să lucreze în compania imobiliară a familiei. Totuși, după o carieră de afaceri oscilantă, Trump și-a găsit vocația prezentând reality show-ul The Apprentice. (Fanii care cred că geniul său este în afaceri fac o eroare de categorie.) Apetitul său pentru transgresiune și conflict l-a făcut o vedetă de reality TV. Dar paleta lui în televiziune era largă: a apărut și în competiții de wrestling profesionist, talk-show-uri și roluri cameo în sitcomuri, în timp ce juca în drame judiciare din viața reală.
Când a abandonat industria TV aflată în declin, a adus în politică tehnicile ei. A tratat alegerile din 2016 ca pe un reality show, învingând rivali excesiv de precauți și plictisitori precum Jeb Bush și Hillary Clinton (și în 2024, Kamala Harris), care nu au înțeles în ce „gen” se aflau. A fost ironizat în primul mandat pentru că se uita la televizor ore întregi, zilnic, însă el nu doar se relaxa: ci studia.
Primul mandat a fost un reality show cu miză mare, transmis live pe rețelele sociale și TV. Vedeta ducea emisiunea. O remarcă șocantă sau concedierea unui personaj — de la Steve Bannon la Anthony Scaramucci — ținea publicul în suspans zile întregi. Politicile publice abia contau.
Dar reality TV este un gen pe moarte. În al doilea mandat, emisiunea lui a încetat să mai funcționeze. Trump, mai în vârstă, este un performer incoerent și lipsit de energie. Ca multe vedete de reality, și-a pierdut capacitatea de a șoca: nimic din ce spune nu mai poate surprinde. A încetat și să mai concedieze oameni, după ce a învățat că acest lucru creează un val de inamici care publică cărți dezvăluitoare. Ultimul său conflict „de scenă” a fost mustrarea lui Volodimir Zelenski, acum mai bine de un an. „Grozavă televiziune”, s-a entuziasmat Trump ulterior, dar scena a fost condusă de JD Vance și este posibil să fi fost neintenționată. Trump probabil se așteptase ca Zelenski să se umilească în fața lui, iar nu să riposteze.
În prezent, personajele nedorite sunt eliminate discret. Trump nici măcar nu l-a concediat pe Elon Musk și i-a oferit secretarului pentru securitate internă, Kristi Noem, un post fictiv de „Scut al Americilor”. Distribuția rămasă este formată din lingușitori. Mulți, precum Pete Hegseth, sunt foști prezentatori Fox News care arată bine pe ecran, dar sunt personaje fade. Emisiunea alunecă uneori spre televiziunea de tip dictatorial, în care lingușitorii recită ode liderului așezat.
Până la Crăciun, în timp ce publicul frustrat cerea un sezon despre dosarele Epstein, Trump s-a confruntat cu o dilemă. Orice emisiune TV aflată în dificultate este tentată să se dedea la felul de cascadorii („jump the shark”), creând spectacole absurde. (Expresia provine dintr-un episod al sitcomului Happy Days, în care personajul Fonzie sare peste un rechin viu în timp ce face schi nautic.)
Astfel, Trump a schimbat genul în acțiune-aventură. Fiecare mini-serie trebuia să fie scurtă și alertă. Invazia din Minneapolis a fost abandonată când s-a complicat, în timp ce capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro a decurs conform planului. „Am urmărit-o literalmente ca pe un show TV”, a exclamat Trump.
Războiul din Iran, pornit dintr-o idee inițială a lui Benjamin Netanyahu, păruse inițial perfect pentru televiziune. „Cum vi se pare prestația?”, l-a întrebat Trump, mândru, un reporter. „Adică, Venezuela e evidentă. Asta ar putea fi și mai bună”. Numărul real al victimelor părea irelevant. Poate întâmplător, spectacolul a eclipsat publicarea interviurilor FBI cu o victimă Epstein care a afirmat că Trump o agresase sexual în adolescență. (Trump neagă toate acuzațiile, iar un purtător de cuvânt al Casei Albe le-a descris ca fiind complet nefondate și susținute de „zero dovezi credibile”.)
Dar războiul probabil a durat deja mai mult decât intenționase Trump. Audiențele americane sunt negative. Trump este depășit de politicieni-influenceri post-TV, precum Zohran Mamdani, care gândesc în termeni noi: rata de finalizare a videoclipurilor — proporția spectatorilor care urmăresc un clip până la capăt. Trump — care a susținut cel mai lung discurs din istorie privind Starea Națiunii — nu a înțeles încă acest lucru.
Totuși, vrea să se îndepărteze de Iran, care riscă să devină un nesfârșit eșec de audiență, precum Vietnamul. Continuă să sugereze că următorul „serial” ar putea fi Cuba. Dar mai are de umplut ani întregi de episoade. Ce fire narative sunt în dezvoltare? Iarăși Groenlanda sau material nou? Seria de acțiune a lui Trump poate provoca mai multe daune decât orice reality show. >>
