Chiar și în condițiile în care ploaia cădea, șantierul de construcții era plin de viață. Excavatoare galbene și portocalii dansau încet în jurul unui labirint de gropi noroioase, balansând pumni uriași de pământ, în timp ce un cor de camioane traversa peisajul, scrie The New York Times.
Acest teren de 20 de acri din Oradea, aproape de granița cu Ungaria, a învins zeci de alte terenuri din Europa pentru a deveni sediul noii fabrici Nokian Tyres, în valoare de 650 de milioane de euro. Ca o Bucle Aurii cu spirit industrial, compania finlandeză de anvelope a căutat combinația potrivită de proprietăți imobiliare, legături de transport, ofertă de forță de muncă și mediu favorabil afacerilor.
Cu toate acestea, caracteristica decisivă pe care orice țară gazdă trebuia să o aibă nu ar fi apărut nici măcar pe radar în urmă cu câțiva ani: apartenența atât la Uniunea Europeană, cât și la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.
Riscul geopolitic „a fost punctul de plecare”, a declarat Jukka Moisio, director executiv și președinte al Nokian. Nu a fusese cazul înainte ca Rusia să invadeze Ucraina la 24 februarie 2022.
Strategia de afaceri modificată a Nokian Tyres evidențiază transformarea condițiilor economice globale cu care se confruntă guvernele și companiile. Pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește și tensiunile cresc între Statele Unite și China, deciziile critice privind birourile, lanțurile de aprovizionare, investițiile și vânzările nu mai sunt guvernate în primul rând de preocupările legate de costuri.
Pe măsură ce lumea se re-globalizează, evaluările privind amenințările politice se profilează mult mai mari decât înainte.
„Aceasta este o lume care s-a schimbat în mod fundamental”, a declarat Henry Farrell, politolog la Johns Hopkins. „Nu putem gândi doar în termeni de inovare și eficiență. Trebuie să ne gândim și la securitate”.
Pentru Nokian Tyres, care a vândut pentru prima dată acțiuni la bursa de la Helsinki în 1995, noua realitate a venit ca o lovitură de ciocan. Aproximativ 80 la sută din anvelopele pentru autoturisme ale Nokian erau fabricate în Rusia. Iar țara reprezenta 20 la sută din vânzările sale.
Pericolele concentrării excesive sunt evidente, a spus Moisio, „atunci când compania ta pierde miliarde de dolari”.
În termen de șase săptămâni de la începutul războiului, a devenit clar că societatea nu avea altă opțiune decât să iasă din Rusia și să își intensifice producția în altă parte. Cauciucul fusese adăugat la pachetul de sancțiuni al Uniunii Europene, care se extindea rapid. Sentimentul public din Finlanda s-a înrăutățit. Prețul acțiunilor s-a prăbușit. În ianuarie 2022, prețul acțiunilor depășea 34 de euro; astăzi este de 8,25 euro.
„Eram foarte expuși”, a declarat Moisio, sorbind o cafea într-o sală de conferințe însorită din biroul discret al companiei din Helsinki. Operațiunea din Rusia avea randamente ridicate, dar și riscuri ridicate, un fapt care, în timp, a dispărut din peisaj.
Diversificarea poate că nu este la fel de eficientă sau ieftină, a spus el, dar „este mult mai sigură”.
Directorii executivi învață din nou că, de multe ori, piața nu reușește să măsoare cu exactitate riscul. Un sondaj realizat în ianuarie de firma de consultanță EY în rândul a 1.200 de directori executivi la nivel mondial a arătat că 97% dintre aceștia și-au modificat planurile strategice de investiții din cauza noilor tensiuni geopolitice. Mai mult de o treime au declarat că își relochează operațiunile.
China, care a devenit o țară din ce în ce mai dificilă pentru întreprinderile și investițiile străine, se numără printre locurile pe care firmele le părăsesc. Aproximativ una din patru companii plănuia să își mute operațiunile în afara țării, potrivit unui sondaj realizat anul trecut de Camera de Comerț a Uniunii Europene în China.
Într-o nouă carte, Farrell și coautorul său, Abraham Newman, susțin că întreprinderile se găsesc brusc „blocate în țara nimănui, în mijlocul unor imperii războinice”.
Mandatul lui Moisio la Nokian a coincis cu tripla coroană a crizelor. El a început în mai 2020, la câteva luni după ce pandemia Covid-19 a închis practic comerțul global. La fel ca alte companii, Nokian s-a retras, reducând producția și cheltuielile de capital. Lipsa datoriilor sale restante a ajutat-o să treacă prin furtună.
Iar atunci când economia și-a revenit, Nokian s-a străduit să repornească producția și să refacă stocurile de materii prime, pe fondul unei întreruperi uriașe a lanțului de aprovizionare și a transportului. Războiul a reprezentat o amenințare existențială pentru operațiunile Nokian.
Adăugarea de linii de producție la instalațiile existente este adesea cea mai rapidă și mai ieftină modalitate de a crește producția. Cu toate acestea, Nokian a decis să nu-și extindă operațiunile din Rusia.
Producția de acolo era deja concentrată, a spus Moisio, dar, mai important, blocajele persistente din lanțul de aprovizionare au subliniat riscurile și costurile suplimentare ale transportului de materiale pe distanțe mari.
În viitor, în loc de a localiza 80% din producție într-un singur loc, adesea departe de piață, 80% din producție va fi locală sau regională.
„S-a întors cu susul în jos”, a spus Moisio.
Anvelopele pentru piața nordică ar urma să fie produse în Finlanda, iar cele pentru clienții americani în Statele Unite. Iar în viitor, Europa ar urma să fie deservită de o fabrică europeană.
Diversificarea fusese, într-o anumită măsură, deja încorporată în planul strategic al companiei. Aceasta a deschis o fabrică în Dayton, Tennessee, în 2019, pe lângă fabrica inițială care funcționa în Nokia, orașul finlandez care a dat numele producătorului de anvelope.
La sfârșitul anului 2021, compania a deschis noi linii de producție la ambele fabrici.
Când a venit momentul să construiască următoarea fabrică, directorii s-au gândit că aceasta va fi în Europa de Est, aproape de cele mai mari piețe europene ale sale din Germania, Austria, Elveția și Franța, precum și de Polonia și Republica Cehă.
Acel moment a venit mult mai devreme decât se aștepta oricine.
În iunie 2022, la mai puțin de patru luni de la invadarea Ucrainei, directorii Nokian au cerut consiliului de administrație să aprobe ieșirea din Rusia și construirea unei noi fabrici.
Au început negocierile pentru a părăsi Rusia, precum și o căutare în mare viteză a unei noi locații. Ajutat de firma de consultanță Deloitte, procesul de evaluare a locației, care a inclus zeci de candidați din întreaga Europă, a fost finalizat în patru luni, a declarat Adrian Kaczmarczyk, vicepreședinte senior al operațiunilor de aprovizionare. Prin comparație, în 2015, Deloitte a avut nevoie de nouă luni pentru a recomanda un amplasament într-o singură țară, Statele Unite.
Scopul era de a începe producția comercială până la începutul anului 2025.
Serbia avea un sector auto înfloritor, dar a fost eliminată din start deoarece nu făcea parte nici din Uniunea Europeană, nici din NATO. Turcia era membră a NATO, dar nu și a Uniunii Europene. Iar Ungaria a fost catalogată ca fiind de risc ridicat din cauza premierului său iliberal, Viktor Orban, și a relației sale strânse cu Rusia.
La fiecare rundă succesivă, o listă lungă de alte considerente a intrat în joc. Unde se aflau cele mai apropiate autostrăzi, porturi și linii de cale ferată? Exista o rezervă suficientă de angajați calificați? Erau disponibile terenuri? Puteau fi accelerate termenele de autorizare și de construcție? Cât de pro-business erau autoritățile?
În orice caz, Nokian ar fi căutat să reducă amprenta de carbon a unei noi fabrici, a declarat Moisio, directorul executiv. Dar decizia de a se angaja să construiască o fabrică 100% fără emisii probabil că nu ar fi avut loc în absența războiului. La urma urmei, gazul ieftin din Rusia a fost ceea ce a ajutat la atragerea Nokian acolo în primul rând. Acum, dispariția acestei aprovizionări a accelerat gândirea companiei cu privire la încetarea dependenței de combustibilii fosili.
„Perturbarea ne-a permis să gândim diferit”, a declarat Moisio.
Pe măsură ce a progresat procesul de triere, a intrat în joc o matrice complexă de considerații mici și mari. Existau servicii medicale bune și o școală internațională unde managerii străini să își poată trimite copiii? Care era probabilitatea unor dezastre naturale?
Țările și orașele au fost eliminate din diverse motive. Slovenia și Republica Cehă au fost considerate țări cu risc scăzut-mediu, dar Kaczmarczyk a spus că nu au putut găsi terenuri adecvate.
Slovacia a fost inclusă în aceeași categorie și avea deja o industrie auto importantă. Cu toate acestea, Bratislava a precizat că nu este interesată să atragă mai multă industrie grea, ci doar tehnologia informației, a declarat Kaczmarczyk.
În final, șase candidați au intrat selecția finală a Deloitte: două locuri în România, două în Polonia și câte unul în Portugalia și Spania.
Amestecul dezordonat de considerații noi și vechi pe care trebuie să le aibă în vedere întreprinderile a fost evident în lista finaliștilor. Geopolitica, după cum a declarat directorul executiv al Nokian Tyres, a fost un punct de plecare, dar nu a fost neapărat punctul final.
Spania nu prezintă practic niciun risc geopolitic. Iar locația din El Rebollar avea un bazin mare de talente, dar Deloitte a exclus-o din cauza costurilor salariale ridicate și a reglementărilor stricte privind forța de muncă. Portugalia, o altă țară fără riscuri de securitate, a fost respinsă din cauza îngrijorărilor legate de alimentarea cu energie electrică și de viteza procesului de autorizare.
Polonia, alături de Ungaria și Serbia, fusese etichetată ca fiind de risc ridicat, în ciuda poziției sale ferme împotriva Rusiei. Are un guvern antidemocratic și a intrat în mod repetat în conflict cu Comisia Europeană cu privire la primatul legislației europene și la independența instanțelor poloneze.
Cu toate acestea, costurile reduse ale forței de muncă, prezența altor angajatori multinaționali și un proces rapid de autorizare au compensat aceste îngrijorări suficient de mult pentru a ridica siturile din Gorzow și Konin pe locurile doi și trei.
Oradea, recomandarea de top, a oferit în cele din urmă un echilibru mai bun între prioritățile concurente ale companiei. Costul forței de muncă în România, ca și în Polonia, era printre cele mai scăzute din Europa. Iar ratingul său de risc, deși etichetat ca fiind relativ ridicat, era mai mic decât cel al Poloniei.
Au fost și alte plusuri în Oradea. Construcția putea începe imediat; utilitățile erau deja instalate; o nouă centrală solară era în lucru. Valoarea granturilor de dezvoltare de la Uniunea Europeană pentru companiile care investeau în România era mai mare decât în Polonia. Iar oficialii locali erau entuziaști.
Mihai Jurca, city managerul orașului Oradea, a detaliat atractivitatea zonei în timpul unui tur al din centrul renovat al orașului.
„A fost un oraș înfloritor din punct de vedere cultural și comercial, un punct de joncțiune între Est și Vest”, la începutul secolului al XX-lea, sub Imperiul Austro-Ungar, a spus Jurca.
Astăzi, orașul, un centru economic prosper de 220.000 de locuitori, cu o universitate, a solicitat fonduri ale Uniunii Europene, construind în același timp parcuri industriale care găzduiesc companii naționale și internaționale precum Plexus, un producător britanic de electronice, și Eberspaecher, un furnizor german de automobile.
Nokian nu caută să reproducă în România genul de mega-fabrică pe care a condus-o în Rusia – sau oriunde altundeva, de altfel. Ideea de concentrare a producției este „demodată”, a declarat Moisio.
Pentru el, compania a ieșit din modul de criză pe 16 martie, în ziua în care 258 de milioane de dolari din vânzarea operațiunilor sale din Rusia au aterizat în contul bancar al Nokian. Deși reprezintă doar o fracțiune din valoarea totală, suma a ajutat la finanțarea construcției și a încheiat implicarea companiei în Rusia.
Acum, incertitudinea este norma, a spus Moisio, iar liderii de afaceri trebuie să se întrebe în mod constant: „Ce putem face? Care este planul nostru B?”
GALERIE FOTO | Podul de la Brăila, inaugurat și deschis circulației
