<< Din depărtare se aude un rostogolit înfundat ca o furtună nesfârșită. Anunțată de mult și apoi lansată pe 29 august, ofensiva ucraineană asupra orașului Herson, unul dintre singurele orașe mari cucerite de Rusia, s-a intensificat. Canonada funcționează fără să se oprească cu adevărat. „Acestea sunt armele noastre, tunurile ucrainene”, spune un subofițer care, în această zi de 19 octombrie, se bucură de soare fără a fi cu adevărat atent la zgomotul de fond >>.
- Reportajul trimisului special al cotidianului francez, Le Figaro, pe frontul din regiunea Herson
<< În Mihailivka, un sat ucrainean ca atâtea altele, nimeni nu pare să acorde atenție. Viața pare foarte normală acolo. Un ansamblu de case mici din lemn și tablă plantate de-a lungul Niprului, foișoare și grădini umbrite de pomi fructiferi. La sfârșitul lunii octombrie, ar trebui să ne grăbim să ne pregătim pentru zilele reci.
Dar în această miercuri domnește o atmosferă curios de lejeră. Mihailivka iese din iarnă, o iarnă formată din luni de ocupație rusă. „Fix șapte luni. Au intrat pe 3 martie și au plecat pe 3 octombrie. Băieții noștri au sosit cu elan”, explică Volodia. Cu toate acestea, singura stradă principală din sat nu a cunoscut niciodată luptele. Trupele ruse au părăsit locul în bună ordine. „Într-o dimineață, ne-am dat seama că-și luaseră lucrurile”, spune zâmbind acest fost mecanic. „Au fugit”. Carcasele sfărâmate a două blindate, apoi, mai departe, un tanc care ruginește deja pe drumul de la intrarea în sat, sunt singurele urme de luptă.
Volodia i-a văzut pe puțini dintre ocupanți. „I-am evitat pentru că aș fi putut avea probleme”, spune el, arătându-și mâna tatuată cu emblema Ucrainei. „L-am făcut la independență, pentru a-mi arăta atașamentul față de țară”. Acest patriot nu a vorbit cu rușii decât de două ori. „Ca toată lumea, când s-au dus prin toate casele la recensământ, apoi încă o dată. În acea zi, o bandă de soldați i-a bătut la ușa casei, pentru că „știau că am vin”. „Le-am dat. Nu am avut de ales. Apoi s-au îmbătat”. În Mihailivka, fiecare locuitor, în general pensionari, are propria sa poveste despre jaful făcut de ocupanți.
Tinerii din sat au plecat în grabă când au sosit oamenii de la Moscova, de teamă să nu fie arestați sau înrolați cu forța. Valentina Iaroslava a organizat astfel exfiltrarea în pripă a nepotului ei. Soțul ei, Volodimir, a însoțit-o la Krivoi Rog, în marele oraș vecin care era încă liber. „Dar când a vrut să se întoarcă, a fost oprit de ruși. A stat trei luni într-o pivniță, cu alți vreo șaizeci de prizonieri. „Nu a fost bătut, dar abia de i s-a dat de mâncare. Apoi, într-o zi, fără să i se spună nimic, l-au eliberat. S-a întors foarte slab, cu o barbă lungă”, spune ea, încă tulburată.
Potrivit lui Evgheni Nakanician, directorul școlii și primarul neoficial al Mikhailivka, ocupanții nu au fost „prea brutali”. „Depindea de contingente”, spune el, lăsând să se zărească o anumită xenofobie. „O vreme am avut soldați din Daghestan. Erau în permanență beți și trăgeau în aer. Apoi au fost kalmuci. A fost mai bine”. Au fost evitate revărsările pentru că „am avut norocul să avem ofițeri instalați în sat”. „Au calmat lucrurile”. Singura problemă a venit de la biblioteca școlii. „Rușii, civili, au venit și au făcut o inspecție. Au fost furioși pentru că avem o mulțime de cărți în ucraineană. Romane, poeți… Le-am spus că, pe vremea sovietică, școala preda în ucraineană. Au înțeles și au plecat, doar ne-au interzis să ținem lecții de istorie. Drept urmare, școala nu s-a redeschis niciodată”.
„Pericolul este acolo”
Întregul sat a trecut în rezistență pasivă. Luba și Ivan, veterani ai „Kolhoz Dnipro”, au refuzat totul de la ruși. În ziua pseudo-referendumului organizat pentru a decide anexarea provinciei Herson la Rusia, aceștia le-au trântit ușa-n nas „asesorilor” electorali. „Ne-au bătut la ușă. Două femei cu urna lor și doi soldați. Le-am spus că nu vom vota în fața unor bărbați înarmați. Au plecat, dar am văzut că în fața grădinii noastre puneau buletine de vot în urnă”, râde Luba, a cărui bună dispoziție nu pare să fie afectată de nimic.
Cu toate acestea, viitorul satului Mihailivka nu este roz. Contraofensiva ucraineană în desfășurare a întrerupt rețelele de apă, gaz și electricitate, o situație din ce în ce mai frecventă în Ucraina, întrucât Rusia țintește acum în mod sistematic infrastructura de electricitate și gaze. „Apoi, pericolul este acolo”, recunoaște Luba, arătând spre celălalt mal al Niprului, la mai puțin de un kilometru, încă ocupat. „Ei trag adesea”. În urmă cu patru zile, o rachetă a distrus cea mai frumoasă casă din zonă, casa unui om de afaceri. „Fusese rechiziționată de ofițerii ruși. Trebuie că crezuseră că și ucrainenii o ocupă”. În depărtare, sunetul tunurilor ne amintește și că aici războiul nu este doar o amintire.
Pe drumul care străbate orașul, baletul ambulanțelor și vehiculelor militare este neîncetat. Frontul este la vreo douăzeci de kilometri distanță. Pe această parte de nord a buzunarelor deținute de ruși, trupele ucrainene forțează de două săptămâni. După ce a câștigat aproximativ douăzeci de kilometri la începutul lunii octombrie și i-a împins pe ruși, frontul pare stabil pentru moment. Armata Kievului atacă această zonă și dinspre vest, precum și din sud, foarte aproape de orașul Herson. Dar detaliile sunt rare, Kievul a ordonat blocaj informațional pe acest front. „Situația este mai complexă decât pare”, se limitează la a spune Oleksandr Staruh, guvernatorul militar al Zaporijjiei.
Totuși, se înmulțesc semnele că se erodează controlul rusesc asupra Hersonului și a regiunii sale. Din vară, cele două poduri care leagă această zonă, singura pe care rușii o controlează pe malul drept al Niprului, au fost în mare măsură inoperante, ceea ce face logistica militară extrem de complicată. Generalul Serghei Surovikin, recent numit șef al forțelor ruse în Ucraina, a recunoscut, pe 18 octombrie, o „situație dificilă” în zona Herson și că va trebui să ia „decizii dificile”. Potrivit Ministerului britanic al Apărării, acest anunț defetist este „foarte neobișnuit”, și ar putea însemna că „autoritățile ruse iau în considerare serios o retragere majoră a forței lor de pe malul drept al Niprului”. Ipoteza unei retrageri este întărită și mai mult de evacuarea civililor din orașul Herson, organizată încă de miercuri de autoritățile de ocupație.
Presa rusă a arătat șiruri lungi de oameni care așteptau de-a lungul râului să se îmbarce pe feriboturi spre malul stâng al Niprului. Autoritățile pro-ruse din oraș au declarat că intenționează să mute „50.000 până la 60.000” de rezidenți în câteva zile. Șeful desemnat de Moscova al municipalității, Vladimir Saldo, a asigurat chiar că, în fața înaintării trupelor ucrainene, Herson va fi complet evacuat. Dar el asigură că soldații ruși vor ține orașul și vor rezista „până la moarte”. Potrivit secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, Oleksi Danilov, asistăm mai degrabă la „pregătirea deportării masive a populației ucrainene” în Rusia, „pentru a schimba componenta etnică a teritoriilor ocupate”.
Pe rețelele de socializare, însă, mai mulți observatori asigură că evacuarea militară a orașului este de fapt deja în curs, în special prin poduri plutitoare și feriboturi. „Liderii militari ruși au învățat (…) din eșecurile lor operaționale anterioare din timpul contraofensivei ucrainene din regiunea Harkov și, prin urmare, încearcă să limiteze (…) consecințele operaționale ale unei noi imposibilități de a se opune avansului ucrainean”, spune Institutul pentru Studiul Războiului (ISW). Cu toate acestea, centrul american nu exclude ca Moscova să se angajeze într-o politică de pământ pârjolit pentru a-și ascunde noul dezastru.
El este astfel îngrijorat de declarațiile recente, atât ale generalului Surovikin, cât și ale lui Vladimir Saldo, care evocă riscurile unui raid ucrainean pentru distrugerea barajului hidroelectric Kahovka, în amonte de Herson. Potrivit ISW, ar putea fi o informație falsă, pentru a „permite forțelor ruse să saboteze barajul și apoi să dea vina pe ucraineni pentru consecințe”, inclusiv inundarea orașului și victimele civile. Această tragedie ar încetini ofensiva ucraineană în timp ce ar masca umilirea unei alte retrageri fără glorie și ar lăsa doar o capitală regională devastată. >>
