„Respectul” abominabil pe care și-l dorește Putin. Un fost ambasador britanic analizează influența judoului asupra gândirii strategice a președintelui rus

Foto: Wikimedia Commons

„Cred că este unul dintre puținii oameni din Occident care a discutat cu Vladimir Putin despre cele mai bune tehnici de a-ți pune la podea adversarul. Asta pentru că l-am dus să vadă o probă de judo la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012: singura ocazie în care l-am întâlnit, când ne înțelegeam bine și aveam multe în comun. Este un „judoka” extrem de competent și are o pasiune veche pentru acest sport. La rândul meu, am dezvoltat un entuziasm pentru judo în jurul vârstei de treizeci de ani”, scrie William Hague, fost ministru Externe britanic, într-un editorial din The Times.

<< Așezați în Excel Center în timp ce un rus lupta pentru o medalie de aur, exclamam entuziasmați ori de câte ori vedeam o „ippon” (o lovitură curată) și deplângeam orice „hiki-wake” (remiză). Îmi amintesc de nedumerirea traducătorului expert ruso-englez care fusese repartizat la întâlnirea dintre secretarul de externe britanic și președintele Rusiei, doar pentru a găsi conversația noastră plină de japoneză. Apoi șampania a curs râuri când rusul a câștigat, cu o ușurare uriașă pe fața oficialilor ruși, care aveau nevoie ca de aer de-o victorie.

Povestesc acest lucru parțial pentru a ilustra un fapt important din istoria recentă: Occidentul, inclusiv Marea Britanie, a făcut un efort serios în a îmbunătăți relațiile cu Moscova în urmă cu un deceniu. Obama, Cameron și Merkel erau cu toții pasionați de asta. Șeful marinei germane și-a dat demisia în weekend pentru că a susținut că tot ceea ce își dorește Putin este respect, dar am petrecut ani de zile făcând eforturi mari pentru a-i oferi respect. Am acceptat să trecem peste măsurile impuse pe bună dreptate după ce Alexander Litvinenko a fost ucis pe teritoriu britanic. Am instituit discuții regulate între miniștrii apărării – le-am prezidat cu Serghei Lavrov. Occidentul nu a reprezentat nicio amenințare militară pentru Rusia. Era destul respect.

Cu toate astea, în 2014 Putin invada estul Ucrainei și ocupa Crimeea. Se simte amenințat, nu de forțele occidentale, ci de apariția unor popoare libere și țări independente la granițele Rusiei. Acestea sunt amenințări în primul rând pentru că el a ales să construiască o piramidă cleptocratică, autoritară a puterii financiare și politice, și nu-și poate permite ca aceasta să fie pusă în contrast cu răspândirea libertății sau prosperității în vecinătate. El este cauza propriei lui nesiguranțe. Respectul pe care și-l dorește cu adevărat este să ne renegăm propriile valori și prietenii, iar asta nu-i putem oferi.

Cele două ore fericite pe care le-am petrecut urmărind judo au făcut parte din efortul semnificativ de-a îmbunătăți relațiile, dar mi-au dat și o impresie despre cum gândește el. Tactica judoului este înrădăcinată în el. Nimic surprinzător, are un simț acut când un adversar este dezechilibrat. Acest lucru este destul de diferit de a crede că adversarul este slab. Adversarul este dezechilibrat atunci când îi poți vedea în ochi distragerea atenției, când percepi că nu-i pregătit pentru un atac și simți că are mai multă greutate pe-un picior decât pe celălalt. Acela e momentul să dai lovitura.

Putin a simțit toate acestea în Occident în ultimele luni. O retragere haotică din Kabul, o administrație americană care se luptă cu mai multe probleme interne, concentrarea asupra Chinei, ca și cum alte potențiale amenințări s-ar fi diminuat, și o schimbare a guvernului în Germania, toate se adaugă la o lume occidentală instabilă. Știe că acesta este cel mai bun moment pentru a câștiga un avantaj.

Economia Rusiei este mai mică decât cea a Marii Britanii. În comparație cu SUA, este minusculă. Dar concentrarea, disciplina, tehnica și practica pot deseori să aducă o victorie luptătorului mai mic la judo atunci când cel mare și-a pierdut echilibrul. Forțe armate puternice, concentrate la nivel local și sub o comandă centrală strictă, sunt echivalentul strategic al lui Putin.

Preferința lui, desigur, este pentru o înțelegere care să-i ofere o mare parte din ceea ce ar putea obține prin luptă. Dar dacă vine vorba de luptă, „judoka” are de ales, iar lui Putin îi plăcea să discute despre asta. Există mișcarea dramatică care face ca adversarul să se prăbușească. Dar cealaltă opțiune este să-l domine treptat, pentru a câștiga o stăpânire superioară care-i va constrânge adversarullui opțiunile, iar el iubește tehnica asta. În curând, adversarul nu va mai putea să stea drept, va avea dificultăți în respira corect și speranța i se va evapora. El va pierde doar la punctaj, dar câștigătorul este clar.

Acum are o alegere militară paralelă. Invazia totală, care ar distruge statul ucrainean și ar crea o Rusie mai mare dintr-o singură mișcare, sau coborârea prin Mariupol și peste Nipru, pentru a obține un pod pe uscat cu Crimeea izolată. Ucraina ar putea fi doborâtă în întregime sau lăsată în imposibilitatea de-a respira, din punct de vedere economic și politic. Ce abordare preferă Putin rămâne doar de ghicit: oricine priceput la judo păstrează toate opțiunile până în ultima milisecundă.

Iată-l: pe saltea, privindu-ne drept în ochi. Poate ceva să-l descurajeze? Trebuie să se îngrijoreze puțin că Occidentul și-a recăpătat un anumit echilibru în ultimele săptămâni. Administrația Biden și Congresul pregătesc sancțiuni care cu siguranță vor produce daune. Marea Britanie a trimis pe bună dreptate rachete antitanc în Ucraina – jos pălăria pentru Ben Wallace și Ministerul Apărării. Utilizarea rapoartelor de informații pentru a dezvălui pregătirile rusești dezvăluie în avans unele trucuri și justificări false pe care le folosește Moscova.

Fantezia lui Emmanuel Macron că UE va rezolva problemele a fost dezamăgitoare, la fel și reticența Germaniei de-a anula Nord Stream 2 sau de-a aproba exporturile de arme către Ucraina. Nu ar trebui să existe echivoc moral cu privire la dreptul unei țări democratice de-a se apăra împotriva agresiunii. Totuși, în general, Occidentul și-a îmbunătățit poziția și și-a îndreptat coloana vertebrală.

Putin are o lungă experiență în a ști când și cum să lovească, dar știe și ce anume îl poate îngrijora. Ar trebui să-l facem să se îngrijoreze din ce în ce mai mult. >> 

„Misterul rusesc” – Ipoteza lui George Friedman la pașii inexplicabili făcuți de Moscova

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here