În sânul administrației Trump, cu ocazia aniversării a o sută de zile de mandat, nu este atmosferă de sărbătoare, în ciuda tumbelor retorice executate de președinte pentru a crea această dulce aparență.
În sânul administrației Trump este, în schimb, o sufocantă atmosferă de revoluție:
- S-a consumat prima “execuție” a unui oficial din cercul prezidențial restrâns de la Casa Albă – Mike Waltz, consilierul pentru securitate națională, tocmai a fost mazilit.
- Șeful Pentagonului, nu mai puțin în culpă, este din zi în zi mai compromis și, având în vedere relatările pe surse despre haosul creat de acesta în instituția pe care o conduce, probabil e o chestiune de timp până când Pete Hegseth va împărtăși soarta lui Waltz.
- A fost în sfârșit recunoscut și anunțat falimentul strategiei inițiale a lui Trump de a aduce pacea în Ucraina. Sub ambalajul înșelător de rigoare, situația a fost prezentată ca atare chiar de la nivelul secretarului de stat Rubio, în vreme ce vicepreședintele Vance tocmai a decretat că “războiul nu se va încheia prea curând” (practic, un eufemism pentru mai cinstitul: “fraților, am eșuat și nici n-avem habar ce să mai facem”).
- Tarifele uriașe contra UE au fost înghețate, iar războiul tarifar cu China a fost deja pierdut.
- Parlamentari republicani încep să iasă de sub carapacea fricii inițiale și să aibă luări de poziție sau chiar inițiative ce amenință cu strângerea șurubului față de șeful statului.
- Economia care înainte de Trump fusese pe creștere, acum s-a contractat. Așadar, economia americană, care sub noul cârmaci ar fi trebuit să decoleze, nu doar că nu și-a mai desprins roțile de pistă, dar s-a și izbit de turnul de control).
- Elon Musk, în schimb, a decolat de la Casa Albă – cordonul ombilical care părea să-l lege de președinte a devenit rapid o amenințare și pentru imaginea lui Trump, și pentru randamentul afacerilor lui Musk.
- Sondajele sunt “măreț” spre istoric de proaste și pentru Donald, și pentru Elon.
Membrii cabinetului Trump s-au întrecut – atât de neverosimil pentru America, dar atât de natural pentru Coreea de Nord și pentru Rusia – în osanale grețoase la adresa președintelui.
Fiecare secretar, în funcție de câte lămâi linsese în prealabil, a remarcat corespunzător cât de mărețe și de istorice au fost realizările din aceste o sută de zile, cât de măreț și de istoric este conducătorul iubit.
În realitate, însă, “mărețe” și istorice au fost într-adevăr consecințele acestor eșecuri:
- S-a pierdut timp prețios și s-au pierdut pur și simplu bani, piețe, progrese și oportunități prin nebunia războaielor comerciale – lucru valabil pentru Americi, pentru Europa, pentru Asia.
- S-a pierdut timp prețios, au fost pur și simplu puse în pericol milioane, chiar zeci de milioane de vieți – lucru valabil pentru țările cu state eșuate, ori afectate de grave probleme endemice de sănătate publică, ori măcinate de războaie civile și conflicte sectare. Căci da, în lumea reală, desființarea USAID și a altor forme de implicare americană în zonele dificile ale mapamondului face victime umane fără discriminare.
- S-a pierdut timp prețios și s-au pierdut pur și simplu vieți în plus, în Ucraina, în urma strategiei trumpiste de a forța Kievul cu bâta să cedeze pretențiilor Moscovei. Printre cele mai stridente episoade s-a numărat cel al “orbirii” temporare a trupelor și comandamentului Ucrainei de către SUA, prin privarea de informații cruciale despre dinamicile de pe front și din spatele frontului.
Este halucinantă și cu siguranță va fi consemnată de către viitorii istorici lejeritatea cu care Donald Trump își oferă luxul de a greși în rafală, din postura sa de președinte al cele mai mari puteri a lumii.
E ca și cum fie nu-l duce mintea la faptul că “beneficiari” ultimi ai gesturilor sale sunt oameni în carne și oase, fie îl duce mintea, dar realmente nu-i pasă că prin incompetența, incoerența, capriciile și încăpățânarea sa nu strivește un burger de vită, ci carne de om. Personal, suspectez un amestec de ambele.
Dar revenind la revoluția care se petrece acum în sânul administrației Trump și pe care am sintetizat-o în cele opt puncte listate mai sus, ar fi de remarcat următoarele:
- Este suficient de largă și suficient de adâncă pentru a produce schimbări semnificative de abordare (din partea administrației Trump) și de percepție+abordare (la nivelul publicului american, al politicienilor americani, al guvernelor și liderilor politici din afara Americii). Unele schimbări sunt chiar acum în curs, altele vor debuta.
- Revoluția asta e suficient de largă și de adâncă încât să genereze de aici înainte o normalizare, dacă vreți o banalizare a ideii de schimbare. Odată spartă gheața – fie că e vorba de epurări în cercul zero al administrației, de tarife, de perspectiva asupra războiului ruso-ucrainean sau de reacția publicului și a burselor la politicile Casei Albe – această gheață va tot continua să se spargă. Mai greu a fost cu impulsul inițial, dar cum acesta în sfârșit s-a produs (vezi cele opt puncte de mai sus), continuarea se va impune tot mai ușor, tot mai de la sine. Prin urmare, haideți să ne așteptăm din partea lui Trump însuși și a grupărilor din jurul său la noi epurări, la o îndrăzneală și mai mare în a recunoaște eșecul strategiei pentru Ucraina și Rusia, la noi “optimizări” a războaielor comerciale declanșate, la un rol din ce în ce mai șters al drujbei DOGE, la o expunere în creștere a administrației Trump la criticile și retalierile din exterior.
- În fine, odată ce s-a impus normalizarea și banalizarea ideii că schimbarea poate fi parte din joc chiar și când e vorba de Trumpworld, odată ce capătă portanță normalizarea și banalizarea ideii că Trump nu e imbatabil, nu e invincibil, nu e infailibil, pe scurt, nu e deloc așa cum se prezintă, aura asta de excepționalism trumpian se va tot subția până la dispariție. Este fapt binecunoscut acela că normalizarea și banalizarea perspectivei asupra slăbiciunilor și a eșecurilor omului forte reprezintă un moment critic și periculos pentru omul forte. E nevoie doar de o mică breșă pentru a deveni inevitabile marile falii. În cazul Trump, breșa nu e mică, nu este nici la singular, iar mitul s-a spart deja după primele 100 de zile – cu mult, cu foarte mult timp înainte de a fi reușit să acumuleze suficientă putere pentru a face față eventualelor valuri.
Lumea, după cum puteți lesne observa, nu a devenit instantaneu un loc mai bun, mai pașnic, mai stabil, mai generos și mai promițător doar pentru că în sânul administrației Trump s-a instalat o atmosferă revoluționară. Drumul e lung până departe!
Dar măcar se reduce numărul și scade calitatea permiselor pentru ceea ce ar fi putut evolua mai rău, pentru ceea ce ar fi putut merge încă și mai prost. Unele procese declanșate, în America și în lume, de către neghiobul de la Casa Albă vor lăsa o amprentă de neșters, parțial cel puțin vor fi ireversibile.
Realist vorbind, miza este acum e de a limita răul trumpian la atât. Iar pentru asta, necesare devin deopotrivă conștientizarea revoluției ce se petrece acum în sânul administrației de la Washington și, după posibilitățile fiecărui actor relevant din interiorul și din afara SUA, alimentarea ei.
Temeți-vă, căci este cazul! Iată cum va arăta viața noastră într-o Românie condusă de George Simion
