- Apartenența României la UE.
- Accesul la fonduri europene.
- Apartenența României la NATO.
- Parteneriate strategice.
- Relația de bună vecinătate cu Ucraina.
- Relația de bună vecinătate cu Ungaria.
- Îngrădirea ingerințelor Rusiei în viața economică, socială și politică a României.
- Statul de drept.
- Fundamentele democrației.
- Sistemul multipartid.
- Libertatea de gândire.
- Libertatea de exprimare.
- Libertatea de asociere.
- Libertatea presei.
- Libertatea confesională.
- Raportarea la laicitate.
Tot ceea ce am enumerat mai sus se află în mare pericol de a fi pus urgent și profund sub semnul dispariției dacă în urma votului din 4 și 18 mai România va avea un președinte extremist, pro-rus, vlăstar din “buturuga” Călin Georgescu.
Dezastrul va fi ireversibil încă din seara de 4 mai, în caz că acest prim tur îi va catapulta în finală pe Victor Ponta și George Simion.
Dezastrul va fi mare, dar încă nu și ireversibil, dacă primul tur îl va proiecta în cel de-al doilea pe George Simion și, în loc de Victor Ponta, pe unul dintre cei doi candidați pro-europeni cotați de sondaje cu șanse, dar concurând umăr la umăr – Crin Antonescu și Nicușor Dan.
Însă pe 18 mai, seara, dezastrul va deveni ireversibil dacă victoria la prezidențiale va fi adjudecată de către liderul AUR.
Prin prisma listei de mai sus, cu cele 16 prețioase active asupra cărora planează un real pericol, se poate liniștit conchide că, dacă românii vor alege strâmb, tragedia va fi națională și va fi de două ori tragedie.
- O dată, prin faptul însuși că vom pierde tot ceea ce ni s-a întâmplat bun în cei 35 de ani de libertate. O libertate câștigată cu sânge în 1989, o libertate câștigată atât de târziu, după aproape cinci decenii de dictatură comunistă.
- A doua oară, prin simplul fapt că românii, în covârșitoarea lor majoritate, își doresc cu ardoare să se bucure pe mai departe de fiecare dintre cele 16 puncte listate mai sus. O indică, de altfel, toate cercetările sociologice făcute pe plan intern și internațional, o vedem de altfel în viața noastră de zi cu zi – românilor le place libertatea în toate formele ei, le place să călătorească și să muncească în Europa, le convine să stea sub umbrela de securitate a NATO, se asociază în ONG-uri, se asociază în partide, n-au chef să le dicteze nimeni nici să meargă și nici să nu meargă la biserică, etc, etc, etc.
Dar, bineînțeles, nimic din toate cele de mai sus nu este nici garantat și nici peren, după cum nici nu le-am avut dintotdeauna și nici nu au fost obținute fără mari eforturi și multă răbdare.
De fapt, în istoria românilor, în ceea ce privește cele 16 puncte de mai sus, orizontul de timp în care ele au existat e comparabil cu o clipă.
Azi le avem pe toate în același timp, dar să ne amintim totuși de faptul că posibilitatea pentru fiecăre dintre ele a apărut abia odată cu decembrie 1989, iar pe toate laolaltă nu le-am avut decât târziu în intervalul celor 35 de ani de când am scăpat de dictatură. Unele au devenit realitate în anii ’90 – gradual, bineînțeles- pe când pentru altele am așteptat ani buni după 2000 – și tot gradual s-au instalat.
Dar de pierdut, ei bine, de pierdut le vom pierde mult mai rapid decât le-am câștigat, în loturi mult mai mari decât cele în care au venit și probabil pentru mult mai multă vreme decât cea în care ne-am bucurat de ele.
Iar dacă le vom pierde, pe mâna noastră se va întâmpla lucrul acesta – pe mâna aceea cu care, duminica asta și-n cea de peste două săptămâni, vom introduce buletinul de vot în urne.
Scenariul unui potențial dezastru pe linie, în cazul în care George Simion va fi ales președintele României, ar trebui să fie evident încă de pe acum, când dezastrul încă mai poate fi evitat.
Căci:
- Ascensiunea politică a lui George Simion are la bază un discurs anti-occidental, pro-rus, ultranaționalist, integrist, ultrareligios.
- În partidul pe care îl conduce, există note de antisemitism, neolegionarism, xenofobie, de promovare a discursului urii.
- George Simion este agresiv verbal și agresiv fizic.
- George Simion este suficient de oportunism pentru a fi servil față de Trump și curentul MAGA, este suficient de oportunist pentru a-și schimba părerile în funcție de avantajele sau dezavantajele politice și personale, este și suficient de oportunist pentru a sfida legislația electorală, făcându-și cu orice preț campanie, căci în imaginarul său scopul, iată, scuză mijloacele.
- În fine, dacă George Simion va ajunge președintele României, problemele României nu vor mai izvorî doar dinspre Palatul Cotroceni, ci și din sinergia pe care Palatul Cotroceni o va putea realiza cu Palatul Parlamentului. Căci, să nu uităm, în urma votului de la 1 decembrie 2024, în Parlamentul României aproape o treime din fotolii sunt ocupate de aleși din trei partide extremiste, anti-occidentale și pro-ruse: AUR, SOS, POT. Un președinte Simion și o treime din Parlament după chipul și asemănarea lui Simion vor dobândi împreună o forță greu spre imposibil de combătut eficient. Mai mult, dacă Simion ajunge președinte, pe lângă treimea parlamentară extremisto-putinistă care-i va fi alături și căreia îi va fi alături se va adauga și un nucleu deloc neglijabil de oportuniști din alte partide și din diverse instituții sau chiar de partide întregi și de instituții întregi. Împreună, toate aceste forțe – parțial compacte, parțial fluide – vor capăta un control asupra României pe care nu mulți suntem dispuși fie și doar să ni-l imaginăm.
- În fine, George Simion este candidatul “binecuvântat” de către pro-rusul Călin Georgescu. Călin Georgescu, știm bine azi, a fost masiv sprijinit de puterea de la Moscova, are idei antisemite și legionaroide, îi pute Occidentul, îi pute UE, vrea ieșirea din NATO, vrea bucăți din Ucraina, acuză Vestul că va porni Al Treilea Război Mondial prin atacarea Rusiei de pe teritoriul României. George Simion nu a lămurit niciodată clar și dincolo de orice dubiu ce anume îl desparte și ce anume nu de ideile lui Călin Georgescu – desigur, în caz că îl desparte ceva. Cum nu a lămurit acest lucru, e de bun simț să pornești de la premisa că ceea ce gândește și ceea ce dorește George Simion se suprapune etanș cu ceea ce gândește și ceea ce dorește Călin Georgescu. Probabil nu este întâmplător faptul că George Simion a refuzat să participe la cele trei dezbateri electorale organizate săptămâna asta, trei dezbateri care ar fi reprezentat tot atâtea ocazii de a fi întrebat și de a răspunde.
Nimeni nu e perfect pe lumea asta – nici politicienii și nici alegătorii, nici subsemnatul și nici cel de la masa alăturată.
Ca atare, perfecți nu sunt nici contracandidații lui George Simion, inclusiv micul nucleu de contracandidați curat pro-occidentali și democrați ai lui Simion, cu șanse teoretice la calificarea în turul doi.
Dar chiar și așa, ceea ce îi recomandă pe aceștia în fața lui Simion este atașamentul – așa imperfect cum o fi și acest atașament – față de acele valori care dau viață celor 16 puncte din lista de mai sus, pe care o președinție Simion le va arunca imediat și integral la gunoi.
Indiferent câte ne despart, ca alegători, de fiecare dintre competitorii pro-occidentali cu șanse ai lui George Simion, nimic nu poate justifica un comportament la urne care-i va da liderului AUR șansa de a lăsa România fără orice șansă de a evolua spre mai bine.
Ponta și Lasconi – atât de multe îi unesc, tot mai puține îi despart
