Risipa alimentară se referă la mâncarea și băutura care sunt produse, dar care nu ajung să fie consumate din diferite motive. Zilnic, cantități uriașe de alimente sunt aruncate la gunoi: pâine, legume, fructe, carne – toate acestea fiind obținute cu efort și resurse importante care nu sunt infinite. Este o problemă la nivel global, cu multiple efecte: economice, sociale și ecologice.
Anual, aproape o treime din hrana produsă pentru consum uman este pierdută sau aruncată, ceea ce echivalează cu sute de milioane de tone de alimente irosite.
Această problemă nu se limitează la aspectele morale sau sociale, ci are consecințe economice și ecologice semnificative: de la cheltuieli inutile pentru producție și transport, până la emisiile de gaze cu efect de seră generate de depozitarea și descompunerea alimentelor.
Prin urmare, dincolo de costurile financiare, risipa alimentară afectează mediul, consumând resurse naturale și contribuind la poluare. Alimentele aruncate la gunoi se degradează și eliberează metan, un gaz cu efect de seră de 28 de ori mai puternic decât CO2.
Experții insistă asupra faptului că pierderile alimentare au loc în toate fazele: producție, manipulare și depozitare, prelucrare și ambalare, distribuție și vânzare în magazine, și consum.
În agricultură și în industria alimentară, risipa apare în urma recoltei necolectate, a standardelor comerciale stricte privind aspectul produselor sau a problemelor logistice. Conform Food and Agriculture Organization, 50% din terenurile locuibile ale planetei sunt utilizate pentru agricultură, chiar dacă o parte din alimente nu sunt consumate.
În gospodării și restaurante, risipa este cauzată de lipsa planificării cumpărăturilor, depozitarea necorespunzătoare și interpretarea greșită a termenului de valabilitate. Potrivit unor statistici, în gospodării șase din zece alimente ajung la gunoi, în HORECA e vorba de trei din zece, iar unul din zece sfârșește la pubelă și în retail.
În UE, anual se risipesc peste 59 de milioane de tone de alimente, ceea ce înseamnă 132 kg pe persoană, cu un impact economic de 132 miliarde de euro. În același timp, peste 42 de milioane de persoane nu își pot permite o masă decentă o dată la două zile.
În România, an de an aruncăm la gunoi 2,5 milioane tone de mâncare.
Într-un interviu acordat Universul.net, în contextul Zilei Naționale a Alimentației și a Combaterii Risipei Alimentare, Camelia-Adriana Bucătariu, consultant internațional în politici de profil, intră în detaliile acestui fenomen.
- Universul.net: De ce este risipa alimentară o problemă la nivel mondial?
Camelia – Adriana Bucătariu: Risipa alimentară este o problemă globală, deoarece afectează simultan economia, mediul și securitatea alimentară. La nivel mondial, se estimează că aproximativ o treime din totalul alimentelor produse pentru consum uman se pierde sau se irosește de-a lungul lanțului alimentar – de la producție până la consumul final. Aceasta înseamnă nu doar pierderea resurselor naturale folosite pentru producerea hranei (apă, sol, energie, forță de muncă), ci și emisii semnificative de gaze cu efect de seră, care contribuie la schimbările climatice. În același timp, milioane de oameni continuă să sufere de foame și malnutriție. În contextul economiei circulare și al Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 12.3, reducerea risipei alimentare este o prioritate strategică: înseamnă utilizarea mai eficientă a resurselor, reducerea presiunii asupra ecosistemelor și sprijinirea unei tranziții către sisteme alimentare sustenabile și reziliente.
Uniunea Europeană tratează risipa alimentară ca o prioritate majoră în cadrul Pactului Verde European și al Strategiei „De la fermă la consumator”, vizând atingerea Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 12.3 până în 2030 – reducerea la jumătate a risipei alimentare per capita la nivelul consumatorilor și comercianților și diminuarea pierderilor de-a lungul lanțului alimentar. Comisia Europeană a elaborat o metodologie comună pentru măsurarea risipei alimentare, a creat Platforma UE privind pierderile și risipa de alimente și a propus obiective obligatorii de reducere pentru statele membre. Inițiativele includ clarificarea cadrului legislativ pentru donarea alimentelor, utilizarea produselor necomercializabile în hrana animalelor, promovarea unei mai bune înțelegeri a etichetării („a se consuma de preferință înainte de”, „expiră la”) și sprijin financiar pentru proiecte și cercetări privind prevenirea risipei alimentare prin programele Horizon Europe și Single Market Programme.
- Care sunt principalele cauze ale risipei alimentare?
Cauzele pierderilor alimentare (partea de ofertă – adică de la producție până la nivelul en-gros) pot fi specifice actorilor sau de natură sistemică: deteriorarea culturilor din cauza insectelor sau rozătoarelor; condiții meteorologice nefavorabile sau extreme (de exemplu secete, inundații, uragane, temperaturi ridicate, îngheț, umiditate excesivă); vărsări și deteriorări cauzate de defecțiuni ale echipamentelor (de exemplu, depozite frigorifice nefuncționale) sau de ineficiențe în timpul recoltării, uscării, măcinării, transportului, precum și deficiențe majore în infrastructura rutieră publică; declasarea produselor pe baza unor standarde estetice; lipsa de informare privind soluțiile disponibile și analizele cost-beneficiu necesare pentru a stimula acțiunea, investițiile, accesul la finanțare și tehnologii.
Cauzele risipei alimentare (partea de cerere – adică de la comerțul cu amănuntul până la gospodării) pot include: calitatea scăzută sau estimările greșite ale cantităților cumpărate pentru uz casnic; ineficiențe în serviciile de catering; lipsa de conștientizare privind risipa alimentară (de exemplu, volumul generat, pierderile financiare asociate, dimensiuni nepotrivite ale porțiilor și strategiile de reducere a risipei); sisteme de gestionare a deșeurilor suprasolicitate, care se confruntă cu dificultăți în sortarea, colectarea și valorificarea optimă a deșeurilor alimentare inevitabile (de exemplu, compostare, biogaz).
Marcarea datei de consum pe produsele alimentare („a se consuma până la” și „a se consuma de preferință înainte de”) joacă un rol esențial în prevenirea risipei alimentare în Uniunea Europeană. Interpretarea greșită de către consumatori a acestor mențiuni contribuie semnificativ la risipa alimentară din gospodării — până la 10% din totalul risipei din UE este legată de etichetarea greșită sau de neînțelegerea marcajelor (Comisia Europeană, 2018). Pentru a aborda această problemă, Comisia a realizat cercetări de piață și studii comportamentale, inclusiv un studiu paneuropean (Flash Eurobarometru 425) și o analiză a segmentelor de consumatori lansată în 2024, care identifică trei tipuri de profiluri în funcție de nivelul de înțelegere și atitudine față de datele de expirare. Rezultatele vor sprijini statele membre și actorii privați să adapteze campaniile de informare și intervențiile specifice fiecărui grup de consumatori. Studiile au arătat necesitatea unei utilizări clare, coerente și justificate a datelor „use by” (siguranță) și „best before” (calitate), precum și a unor îndrumări unitare privind depozitarea și termenul de valabilitate, pentru a reduce risipa evitabilă de alimente în întreg lanțul alimentar european.
Pentru consumatori, planificare slabă/porții prea mari, confuzie la etichetele „A se consuma până la” vs. „A se consuma de preferință înainte de”, standarde comerciale și operațiuni ineficiente pe lanț.
- Cât de mare este problema la nivelul UE?
În Uniunea Europeană se generează anual peste 59 milioane tone de risipă alimentară (echivalentul a 132 kg per locuitor), cu o valoare de piață estimată la 132 miliarde euro (Eurostat, 2024; SWD, 2023). În același timp, peste 42 milioane de persoane nu își pot permite o masă de calitate o dată la două zile (Eurostat, 2023). La nivel global, circa o treime din alimentele produse pentru consum uman se pierd sau se risipesc (FAO, 2011), iar 14% se pierd între recoltare și etapa de distribuție (FAO, 2019). În UE, gospodăriile contribuie cu 54% din totalul risipei (72 kg/locuitor), urmate de industria alimentară (19%), restaurante și servicii de alimentație (11%), comerț (8%) și producția primară (8%). La scară globală, 1,05 miliarde tone de alimente au fost irosite în 2022 (UNEP, 2024). Risipa alimentară are consecințe majore economice, sociale și ecologice, generând circa 16% din emisiile de gaze cu efect de seră din sistemul alimentar al UE. Reducerea pierderilor și risipei contribuie direct la atingerea ODD 12.3, la combaterea schimbărilor climatice, la economii pentru producători și consumatori și la redistribuirea hranei către persoanele aflate în nevoie.
- Care sunt costurile financiare asociate?
Costurile financiare ale risipei alimentare în Uniunea Europeană sunt estimate la aproximativ 132 miliarde EUR anual, incluzând pierderi directe pentru producători, comercianți și gospodării, precum și costuri indirecte legate de gestionarea deșeurilor, pierderea resurselor naturale și impactul climatic. În gospodării, risipa alimentară reprezintă o pierdere medie de 400–600 EUR pe familie pe an, iar la nivel sistemic contribuie la circa 16% din emisiile de gaze cu efect de seră din sistemul alimentar european. Aceste pierderi economice reflectă ineficiențe structurale de-a lungul lanțului alimentar și justifică investițiile în măsuri de prevenire și circularitate pentru reducerea risipei și optimizarea resurselor.
În materialul următor veți afla cum risipa alimentară începe în minte, nu în frigider.
VIDEO | Cum să reduci risipa alimentară și să economisești bani
