Indiferent cât de atent și de scrupulos va fi conceput pachetul de măsuri menite să reducă deficitului bugetar, câteva lucruri sunt de pe acum clare:
- Pe termen scurt, va nemulțumi cu câte ceva pe toată lumea – de la cei în general suspicioși cu orice tăieri de cheltuieli și până la cei din principiu suspicioși cu orice creșteri de taxe.
- În cel mai bun caz, va produce rezultate gradual – cele mai multe putând fi metabolizate pe termen mediu și lung. Totodată, nu există garanții că percepția publică asupra rezultatelor produse va fi una lipsită de sincope și nici că economia reală va răspunde instantaneu pe măsura așteptărilor.
- În fine, pachetul nu va fi unul credibil dacă partea de măsuri punitive nu va fi blindată cu una de măsuri profund reformiste, cu precădere în zonele care dăunează istoric și dureros arhitecturii bugetare – una dintre aceste dimensiuni fiind, de pildă, cea a colectării taxelor deja în vigoare.
Președintele Nicușor Dan și partidele alături de care negociază planul de măsuri și formarea noului guvern au de parcurs un drum lung și mereu pe sârmă.
Practic, actualei generații de lideri politici îi revine sarcina ingrată și îndelung amânată de a livra soluții complicate pe tot palierul – pe de o parte, pentru a înlătura în imediat avaria, iar pe de alta, pentru a oferi economiei și dinamicii bugetare o perspectivă sănătoasă.
Este un joc de șah în care toate mutările devin prioritare – și cele cu bătaie scurtă, și cele cu bătaie lungă.
În acest moment, pachetul discutat la Cotroceni trebuie să producă o diminuare imediată a deficitului bugetar cu 1,5 – 2 puncte procentuale. Este o sarcină uriașă, dar chiar și așa cadrul mai larg de disciplină pe care va trebui să îl ofere e unul încă chiar mai ieșit din comun.
De ce?
Întrucât acest pachet trebuie să conțină deja semințele și pentru următoarea fază, deci pentru o nouă diminuarea deficitului.
Până la urmă, ținta sănătoasă care trebuie luată ca reper este celebrul 3%, adică pragul pe care îl impun deopotrivă angajamentele oricărei țări membre UE, ca și ceea ce ține de condițiile propice bunului mers al economiei în general.
Desigur, la 3% nu se va putea ajunge peste noapte, ci de-a lungul unor ani, având în vedere punctul de la care pornim, însă este imperativ ca la acest obiectiv să se lucreze încă de pe acum, încă de la actualul pachet de măsuri.
Din declarațiile de până acum ale președintelui Nicușor Dan, din avansarea relativ lentă a discuțiilor cu partidele și dintre partide, ca și din dificultățile care pot fi observate în creionarea viitoarei echipe guvernamentale, pare promițător de evident că esența nu scapă de data asta niciuneia dintre părți.
Nu este, bineînțeles, evident și că au reușit până acum să identifice căile pe care să și ajungă la destinația dezirabilă, dar timpul încă nu este pierdut.
Șuieratul glonțului care ne-a trecut tuturor pe lângă ureche în intervalul noiembrie 2024 – mai 2025 trebuie să fie un stimul suficient pentru a împinge Președinția și partidele pe direcția relativ corectă.
Iar șeful statului este, poate mai mult ca oricare dintre predecesorii săi, constrâns la maximă implicare, la extremă incisivitate, dar și la un maximum de echilibru. Trebuie ca niciun predecesor de capabil să medieze împăcarea gestionării situației de moment cu configurarea unui parcurs strategic, absolut orientat spre viitor.
Un recent sondaj INSCOP relevă, de altfel, că intuițiile și așteptările majorității românilor curg tocmai spre această paradigmă.
Recent, intuițiile și așteptările românilor s-au dovedit (încă o dată) a fi corecte și sănătoase – mărturie stă însăși victoria clară la urne a lui Nicușor Dan, în ciuda unui context marcat de manipulare în stil industrial.
De președintele Nicușor Dan și de partidele cu care negociază azi și diminuarea deficitului bugetar, și formarea guvernului depinde fundamental nu doar perspectiva însănătoșirii economiei românești, ci și trăinicia democrației acestei țări.
Din multe puncte de vedere, se impune o terapie de șoc, dar și mai necesară este, în contextul actual, învelirea acestei terapii de șoc într-un strat gros de catifea.
Pur și simplu nu se va putea cu una fără alta. Altfel, va fi o chestiune de timp până când extremiștii își vor lua râvnita revanșă.
Războiul Trump-Musk, o lovitură năucitoare pentru războiul lui Putin
