- “Cât de ascuțiți sunt dinții unui șarpe !”…
Probabil că această remarcă făcută de New York Times se va impune ca una dintre cele mai sugestive imagini ale războiului reciproc declarat de către oportuniștii tovarăși de drum, Donald Trump și Elon Musk.
S-au aliat cu greu – să ne amintim, Musk s-a lăsat foarte târziu convins de a investi în Trump, pe când Trump încercase de timpuriu să-l curteze și să-l atragă de partea sa pe super-excentricul super-miliardar.
Au conviețuit în două viteze: armonios, pentru ochii lumii, respectiv cu o reciprocă lehamite, în culise.
Și s-au despărțit foarte rapid și extrem de costisitor.
Extrem de costisitor, deopotrivă la:
- Nivel financiar (vezi pierderile de zeci de miliarde înregistrate instantaneu de Musk).
- Nivel de imagine (Trump l-a taxat pe Musk drept dus cu pluta, Musk l-a băgat pe Trump în aceeași oală cu răposatul pedofil Epstein).
- Nivel politic (Musk demolează acum diverse “cuceriri” ale administrației Trump, Musk amenință că îi va dezbina pe republicanii din Congres, Musk amenință că își va face partid, Musk întoarce “populația” de pe X contra lui Trump, Musk a adus în discuție o eventuală destituire a lui Trump, Musk l-a pomenit pe vicepreședintele Vance ca înlocuitor al președintelui Trump).
În acest moment, trăsăturile ciocnirii dintre cei doi titani ruginiți (rapiditatea, anvergura, agresivitatea) lasă impresia că niciunul dintre ei nu are pe lumea asta un inamic mai mare decât fostul amic.
Rămâne de văzut cât se va întinde și ce concentrație va capăta otrava dintre cei doi, dar un lucru este deja cert: în caz că-și vor pune în cap să se anihileze unul pe celalalt, chiar vor putea s-o facă.
Căci fiecare dintre cei doi, Trump și Musk, deține suficiente pârghii financiare, propagandistice, politice și juridice pentru a-l reduce la neant pe celalalt.
Potențialul raportului de forță dintre Donald Trump și Elon Musk este de așa natură încât să îi plaseze în logica distrugerii reciproc asigurate, pe care nu o mai întâlnești decât în cercul exclusivist al raportului de forță dintre arsenalul nuclear al Americii și arsenalul nuclear al Rusiei.
Un alt aspect interesant este acela că implozia relației Trump-Musk s-a produs într-un moment în care și unul, și celalalt este ca niciodată mai slăbit.
Trump este astfel din cauza bilanțului execrabil al politicilor puse în operă în cele patru luni și jumătate de mandat.
Bilanțul lui Donald Trump este astfel pe plan economic intern, pe planul comerțului internațional, în relația cu aliații tradiționali ai Americii, în poziționarea față de inamicii naturali ai acesteia, ca și pe palierul gestionării celor două războaie – cel Ucraina și cel din Gaza.
Trump, din perspectiva promisiunilor din campanie, este azi la ani-lumină în materie de realizări.
Iar din perspectiva flerului său la oameni, același Trump este încă o dată în faliment total, din moment ce a girat obsesiv indivizi care l-au pus rapid în situații ridicole: Mike Waltz, Pete Hegseth și însuși Elon Musk (asta, ca să rămânem doar la cei mai celebri).
La rândul său, Musk este și el slăbit tot din cauza bilanțului execrabil, de data asta bilanțul său:
- Imaginea lui a ajuns atât de proastă pe plan global, încât a devenit o amenințare strategică pentru companiile pe care le păstorește.
- “Drujba” DOGE a basculat ireversibil și în caricatură, dar și în amenințare de securitate națională.
- De când există DOGE, entitate condusă de Elon Musk, statul american a economisit firimituri, dar a cheltuit mai mult decât în mandatul fostei administrații Biden.
- De când există DOGE, resursa umană din guvernul SUA și din agențiile americane a cunoscut hemoragii pe alocuri letale și totodată există suspiciuni că sisteme informatice sensibile ale statului au fost expuse unor riscuri de securitate, ori de-a dreptul compromise.
- În fine, în lunile în care Musk s-a aflat pe cai mari la Casa Albă, grație expunerii publice aferente acestui statut, lumea întreagă i-a putut înțelege mai bine înclinațiile ideologice, afinitățile față de Rusia și China, conflictele de interese, dedesubturile destul de sumbre ale personalității acestuia. Iar lucrurile astea, departe de a asigura un puseu de creștere statutului lui Elon Musk, au avut efectul contrar.
Rezumând, Donald Trump și Elon Musk au început războiul unul împotriva celuilalt într-un moment în care și unul, și celalalt este mai slab ca niciodată, mai dezbrăcat ca niciodată. Prin urmare și unul, și celalalt este ca niciodată mai vulnerabil la condițiile aspre pe care le presupune războiul.
Dar până la urmă, acest război dintre cei doi este deopotrivă unul de alegere și unul care nu putea fi evitat.
Singurul lucru care le rămâne, pentru a se salva cumva reciproc de o distrugere reciprocă, este să-l poarte la o milionime din capacitatea potențială a fiecăruia de a-l purta. Cum însă și Donald Trump și Elon Musk în general trăiesc și se hrănesc din escaladare, sorții le sunt mai degrabă potrivnici.
Dar dacă războiul Trump-Musk pare destul de bine conturat atunci când e privit din perspectiva expunerii lor personale la acest conflict, oare cum arată el dacă-l privești din perspectiva altora?
Căci, în ciuda narcisismului fiecăruia dintre ei, Trump și Musk nu sunt totuși singuri pe lume, nici unicii care contează și nici nu au exclusivitate pe implicațiile și chiar pe dinamica potențială a războiului lor.
Din contră, cei doi au creat astfel o uriașă breșă care oferă oportunități pe măsură pentru o sumedenie de centre de interese: din Washington până la Kiev, de la Bruxelles și până la Beijing.
În toate aceste capitale probabil s-au destupat deja primele șampanii, este atent analizată situația de fapt, sunt în curs calcule privind evoluțiile posibile, se fac planuri despre tipurile de ingerințe posibile, pentru a ghida ostilitățile și spre a ghida direcțiile de interes pentru fiecare.
Tot felul de cercuri sunt interesate din tot felul de motive pentru a exploata în tot felul războiul dintre Donald Trump și Elon Musk.
În Washington, găsim cercurile anti-MAGA, cercurile doar anti-Trump ori anti-Musk (iar aici e zonă de intersecție între democrați, republicani și pletora de tabere extremiste din proximitatea lui Trump și Musk). După cum, tot în Washington există și cercurile de business și financiare – deloc mai puțin interesate de a-și pune propria amprentă pe desfășurarea bătăliei.
În China și în Europa, există de asemenea interse legitime de a urmări “activ” ceea ce se petrece.
Există lucruri care unesc China și Europa – războaiele comerciale care au făcut din Trump un inamic comun.
Dar există și ceva care desparte puternic China și Europa, în acest conflict:
- Elon Musk este privit amical de Beijing (având în vedere dependența de China a afacerilor lui Elon și a afacerilor mamei sale). Ca atare, pentru Beijing, Elon Musk reprezintă o pârghie numai bună de exploatat împotriva lui Trump.
- Elon Musk este însă privit cu pragmatică și legitimă ostilitate de către UE, având în vedere ofensiva acestuia împotriva unității europene, a comerțului european, a situației Ucrainei, a statului de drept din țările UE, a paradigmei europene de afaceri. Din perspectivă europeană, se va impune o ceva mai “echilibrată” decât în cazul Chinei cultivare a ostilității reciproce pe axa Trump-Musk.
Din perspectiva Ucrainei, situația e oarecum mai apropiată de cea a Europei decât de cea a Chinei.
În orice caz, Kievul nu poate găsi decât motive de satisfacție de pe urma imploziei acestui binom Trump-Musk care a dat constant semnale de apropiere față de Rusia. Cu cât cei doi vor fi mai îndelung ocupați cu sabotajul reciproc, cu atât vor fi mai puțin ocupați cu sabotarea intereselor Ucrainei în războiul declanșat de Rusia.
În fine, există în acest moment o singură zonă pe lumea asta unde războiul Trump-Musk stârnește mai degrabă angoase decât bucurii. Iar această zonă este Rusia.
Pentru Moscova, un război între doi pro-ruși nu poate fi nicidecum o gură de aer.
Desigur că și Kremlinul poate găsi unele elemente de exploatat în interes propriu, dar ele par mai degrabă a fi marginale, raportat la esența intereselor ruse din acest moment: contextul războiului cu Ucraina.
În timp ce pentru inamicii lui Trump și Musk din Washington, Bruxelles și Beijing, conflictul celor doi e ca pășitul pe o suprafață confortabilă, pentru amicii de la Moscova ai celor doi (căci aici amicii sunt și majoritari, și instalați la vârf), acest conflict este precum pășitul pe cioburi.
În orice caz, în ceea ce privește Moscova, predilecția spre a sprijini o anumită tabără este diametral opusă predilecției care există la Beijing.
Din perspectiva lui Putin, combatantul Musk e preferabil combatantului Trump.
De pildă, Musk și-a bătut joc de suveranitatea Ucrainei și nu s-a răzgândit. Pe când Trump, deși și-a bătut joc de sprijinul american pentru Ucraina, după conversația de miercuri cu Putin a dat un semnal neașteptat de neplăcut pentru Rusia (link la final).
Acolo unde aversiunea lui Musk față de Ucraina nu pare să fi înregistrat fisuri, aversiunea lui Trump față de Ucraina pare să se nuanțeze.
Mai mult, potențialul de presiuni care să producă modificări neplăcute Rusiei, în viziunea lui Musk, e mult mai redus decât potențialul de presiuni care să producă astfel de modificări, în cazul lui Trump. Diferența asta are, desigur, rădăcini și în statutul oficial, și în responsabilitățile atât de diferite pe care le au Musk, pe de o parte, și Trump, pe de alta.
Rezumând: pentru Rusia este neconvenabil războiul Trump-Musk și mai ales momentul ales pentru declanșarea acestui război.
Însă asta nu înseamnă că Moscova nu va alege o tabără și nici nu înseamnă că nu va încerca să se adapteze din mers, în funcție de dinamicile care vor urma.
Pentru moment, totuși tabăra Musk pare mai aproape de interesele lui Putin.
- PS: Oricum, printre altele, recenta activare pro-Kremlin a gen. Mike Flynn – fost consilier pentru securitate națională al lui Trump în primul mandat și retras din funcție după puțin peste trei săptămâni, în contextul scandalului declanșat de contactele sale cu ambasadorul Rusiei – sugerează o dată în plus că Moscova devine nemulțumită și îngrijorată de un eventual viraj inamical al lui Donald Trump (detalii – AICI).
