România la limită: furie, speranță și așteptări înainte de alegeri

Sursa: Ruxandra Hurezean

România traversează o perioadă de profundă nemulțumire. Cu alegerile prezidențiale apropiindu-se, un studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) evidențiază o societate dezamăgită și tot mai sceptică față de clasa politică.

„Nu mai putem continua așa, trebuie o schimbare urgentă la guvernare”, spune o femeie din Muntenia rurală , în interviurile de tip Focus Grup.

Sărăcia și inflația, surse majore de frustrare

Nivelul de trai este una dintre principalele probleme resimțite de români. Dacă în marile orașe inflația este doar o grijă printre multe altele, în orașele mici și în mediul rural aceasta este o problemă presantă.

„Cumpăram alimente pentru o săptămână cu 500 de lei, acum nu mi ajung nici pentru patru zile”, spune o mamă din Moldova rurală.

În funcție de mărimea localității, inflația este fie un motiv de îngrijorare (orașe mici și medii), fie tema principală de interes (rural). „Salariile înghețate, pensiile înghețate, dar prețurile au crescut la toate, la alimente, la carburanți”, avertizează o femeie din Moldova rurală.

Lipsa locurilor de muncă și salariile mici alimentează sentimentul de injustiție socială. „Hai să aliniem salariile cu Uniunea Europeană”, propune un bărbat din Moldova rurală.

Neîncredere în clasa politică: „Ei trăiesc bine, nu noi”

Deși alegerile parlamentare au avut loc recent, politicienii continuă să fie priviți cu ostilitate.

Românii simt că deciziile nu se iau pentr u binele țării, ci pentru interesul celor aflați la putere.

„[Clasa politică] nu vrea să trăim bine. Ei vor ca ei să trăiască bine”, afirmă un bărbat din Moldova rurală.

Opinia dominantă este că „România nu este condusă de români sau pentru români” și că deciziile vin din afară. „Cei care ne conduc așteaptă directive de la Bruxelles, nu decid singuri”, susține un bărbat din Transilvania rurală.

Această neîncredere generalizată pregătește terenul pentru un vot de schimbare la alegerile prezidențiale.

Justiția, sănătatea și educația: un stat care nu funcționează

Din spitale fără dotări până la corupția din sistemul universitar, românii percep statul ca fiind ineficient și birocratic. „Am dus copilul la spital, dar nu aveau nici măcar medicamente de bază”, spun e o femeie din Ilfov.

În sistemul medical, lipsa medicilor și corupția sunt teme recurente: „Am dat de medici la stat care, dacă nu întindeau mâna, nu doreau să facă nimic”, povestește o femeie din Ilfov.

Educația este văzută ca fiind haotică și deconectată de la realitate: „Fiecare ministru a vrut să-și pună amprenta, dar de cele mai multe ori schimbările nu au fost în bine”, observă o femeie din Ilfov.

Cei mai mulți dintre participanți cred că educația este controlată politic, iar sistemul universitar este afectat de corupție. „Examenele se trec pe bani sau sticle de băutură”, declară o femeie din Muntenia urbană.

Ce fel de președinte vor românii?

Așteptările pentru viitorul președinte sunt clare: un lider puternic, implicat și capabil să apere interesele României. „Să negocieze, să nu stăm în genunchi”, cere o femeie din Ilfov.

Tendințele naționaliste sunt în creștere, iar mesajele de tip „România înainte de toate” prind contur. Totuși, cercetarea arată că alegerile din 2025 nu vor fi dominate de ideologii , ci de dorința de a avea un președinte activ și vizibil.

„Vrem un președinte care să vorbească deschis cu noi, nu unul distant și absent”, spune o femeie din Moldova rurală.

În contextul actual, viitoarea campanie electorală va fi una tensionată, iar politicienii vor trebui să demonstreze că sunt capabili să răspundă acestor așteptări. Până atunci, românii rămân cu sentimentul că „România e un sat fără câini” și speranța că anul viitor va aduce schimbarea pe care o doresc.

(Analiza cercetării calitative efectuate de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie IRES la comanda Fundației Konrad Adenauer a fost realizată de sociologul clujean Barbu Mateescu)

România, lovită în plin de a doua lebădă neagră, în doar două luni și jumătate. Și ne paște o a treia, peste alte două luni și jumătate