În aceste vremuri sumbre și violente, poate părea ciudat să ne îngrijorăm de disfuncțiile diplomatice din cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Dar, în cele mai bune condiții, acest forum este un bastion împotriva anarhiei, scrie The Economist.
<< Cei cinci membri permanenți ai săi – America, Marea Britanie, China, Franța și Rusia – sunt echilibrați de alte zece guverne alese pentru mandate de doi ani. Răspunzând la crize atât mari, cât și obscure, rezoluțiile Consiliului au impus de-a lungul anilor sancțiuni, misiuni de menținere a păcii, embargouri asupra armelor sau, cel puțin, un control internațional asupra tiranilor, teroriștilor și liderilor de lovituri de stat care, altfel, s-ar bucura de impunitate totală.
Destrămarea
Dar acest sistem se destramă. Democrațiile liberale, în special, acuză Rusia că joacă rolul de bilă demolatoare la ONU. Țara a fost întotdeauna trufașă și egoistă în Consiliul de Securitate. Acum, diplomații se tem că Rusia reprezintă o amenințare „existențială” pentru acesta. Actele iresponsabile se adună grămadă. În luna iulie a anului trecut, Rusia a distrus o misiune a ONU care livra ajutoare umanitare în zonele controlate de rebeli din Siria, numind-o un afront adus suveranității guvernului sirian, aliatul său. O lună mai târziu, veto-ul Rusiei a pus capăt unui regim de sancțiuni în Mali, o țară din vestul Africii. În raportul lor final, observatorii ONU din această țară au relatat despre crime în care au fost implicate trupele din Mali și mercenarii ruși din Grupul Wagner. În luna martie a acestui an, Rusia a tras pe linie moartă un grup de experți ai ONU care monitorizase respectarea sancțiunilor privind programele nucleare și de rachete balistice ale Coreei de Nord (și care raportase despre tranzacțiile de armament între Coreea de Nord și Rusia, care încălcau sancțiunile).
Desigur, multe state membre ale ONU, din țările în curs de dezvoltare, dar și din Occident, acuză America că subminează Consiliul de Securitate prin veto-ul asupra rezoluțiilor care condamnă acțiunile israeliene din Gaza. Totuși, America este însărcinată să susțină selectiv ordinea mondială de după 1945. În schimb, când Chaguan a vizitat recent New York, a auzit diplomați de pe patru continente exprimându-și temerile că Rusia este hotărâtă să distrugă această ordine. Aceiași trimiși au pus întrebări punctuale despre susținătoarea de încredere al Rusiei în Consiliul de Securitate, China.
Contradicția chineză
Aceste întrebări sunt importante, deoarece China se autointitulează un apărător al sistemului ONU. Structura Consiliului de Securitate, cu drepturile sale de veto pentru membrii permanenți, corespunde viziunii Chinei pentru o lume ordonată. Deși liderii Partidului Comunist vorbesc frumos despre corectitudine și egalitate între țările mari și cele mici, ei susțin, de asemenea, în mod constant, că stabilitatea se bazează pe luarea în considerare a intereselor celor mai puternice națiuni.
Într-un discurs ținut la sediul ONU din Geneva în 2017, liderul Chinei, Xi Jinping, a lăudat Pacea de la Westfalia, construită pe baza a două tratate din secolul al XVII-lea care obligau statele suverane să se abțină de la a se amesteca în afacerile interne ale celorlalți, echilibrând în același timp interesele și ambițiile fiecăruia. În cuvintele lui Xi: „Marile puteri ar trebui să respecte interesele fundamentale și preocupările majore ale fiecăreia dintre părți”. Diplomații chinezi acuză America pentru războiul din Ucraina, argumentând că extinderea NATO în Europa de Est l-a strâns cu ușa pe Vladimir Putin.
Totuși, până de curând, chiar dacă retorica Chinei a devenit mai anti-occidentală, diplomații au văzut semne de pragmatism chinezesc în Consiliul de Securitate. Imediat după invazia rusă din Ucraina, oficialii americani au împărtășit cu China textul unei rezoluții a Consiliului care condamna Rusia. Știind că Rusia o va bloca, dar dornici să evite un veto chinezesc, diplomații americani au diluat textul în schimbul unei abțineri chinezești. Tot în 2022, China a făcut presiuni asupra Rusiei pentru a reînnoi mandatul misiunii ONU în Afganistan.
În fiecare dintre cazurile flagrante enumerate mai sus, care implică Siria, Mali și Coreea de Nord, China a adoptat o poziție aparent moderată, abținându-se la voturile-cheie în loc să se alăture Rusiei într-un veto. Atunci când Rusia a pus capăt rolului ONU în supravegherea livrărilor de ajutor în Siria, diplomații chinezi i-au asigurat în privat omologii străini că au încercat să împiedice votul negativ al Rusiei. Cu toate acestea, cresc temerile că China vede beneficii în nihilismul Rusiei.
Rusia demolează, China construiește
După ce Rusia și-a exprimat cele trei voturi de veto, China i s-a alăturat criticând sancțiunile ONU pentru că ignoră drepturile suverane ale Siriei, Mali și Coreei de Nord. Unele guverne africane și-au exprimat îngrijorarea față de dezmembrarea de către Rusia a misiunii ONU din Mali. Mulți susțin că embargourile asupra armelor împiedică statele să cumpere arme, chiar dacă rebelii se înarmează. La vremea sa, China a considerat că misiunile de menținere a păcii ale ONU sunt utile în țările africane în care are interese economice, spune Richard Gowan de la Crisis Group, un think-tank. Dar, în general, națiunile africane „s-au săturat de fostele puteri coloniale care le spun ce să facă”, iar China și Rusia sunt „dornice să cucerească membrii africani”, adaugă Gowan. În cadrul unei dezbateri despre Africa, la 23 mai, ambasadorul chinez la ONU, Fu Cong, a reproșat unor țări occidentale anonime că „aderă la vechea mentalitate din epoca colonială, se amestecă în mod nejustificat în afacerile interne ale statelor africane” și că „recurg mereu la presiuni și sancțiuni”.
Subminarea de către Rusia a grupului de experți în Coreea de Nord i-a șocat pe membrii ONU. Aproximativ 60 de guverne solicitaseră menținerea acestui grup de experți. America, Japonia și Coreea de Sud au îndemnat China să intervină, dar diplomații chinezi au negat că ar avea influență asupra Rusiei. După veto-ul Rusiei, China a acuzat țările occidentale că au respins propunerile anterioare sino-ruse de relaxare a „sancțiunilor dure” împotriva Coreei de Nord.
„China a lăsat munca murdară în seama Rusiei”, spune un diplomat care a urmărit procesul îndeaproape. Grupul de experți al ONU a criticat China pentru că a tolerat contrabanda nord-coreeană, dar acesta nu a fost motivul principal al Chinei, adaugă diplomatul. China are nevoie de stabilitate pentru a prospera prin intermediul comerțului exterior, dar este „nemulțumită de faptul că Occidentul definește modul în care funcționează ONU”, spune acesta.
Lăsând Rusia să demonteze vechea ordine, cu sancțiunile sale și monitorizarea celor care încalcă drepturile, China poate remodela ceea ce va urma. Abordarea Chinei este mai puțin dramatică, dar cu siguranță contează mai mult.>>
