Soarta mizerabilă a celor din Rusia care îndrăznesc să se opună războiului și dictaturii dezvăluie adâncimea până la care s-a scufundat țara, scrie Leonid Gozman, pentru Novaia Gazeta Europa (în rusă – AICI, în engleză AICI).
<< În ziua în care Sașa Skocilenko a fost condamnată la șapte ani de închisoare pentru protestul ei anti-război, războiul continua: soldați de ambele părți au murit în luptă, Rusia a bombardat orașe pașnice, ucigând și mutilând civili. Așa că – ai putea crede – ce înseamnă șapte ani? Cel puțin, ea nu a fost împușcată.
Dar sentința dată Sașei contează și ca știre de pe front. Războiul, care și-a început existența ca o „operațiune militară specială” și ar fi trebuit să rămână la periferia vieții publice până la parada victoriei promisă din Kiev, s-a dovedit a fi o fiară care devorează totul.
Probabil că nu ar trebui ca într-o știre să comentez despre genul cuiva, dar nu pot să mă abțin: declarațiile mizantropice făcute de femei mă șochează mai mult decât declarațiile la fel de dezgustătoare ale bărbaților. Iar realizările și devotamentul femeilor mă fascinează mai mult decât eroismul bărbaților, așa că atunci când femeile devin victime ale acestui sistem stupid și malefic, provoacă în mine o reacție emoțională mult mai puternică.
Se întâmplă ca, pe lângă povestea nebunească a lui Skociilenko, să se fi întâmplat multe în ultimele zile, legat de femei sau problemele femeilor. Statul își îndreaptă atenția din nou asupra avortului. Senatoarea din Crimeea, Olga Kovitidi, a propus să facă infracțiune „instigarea la avort” – practic, orice poate fi considerat instigare, desigur. Conform autorităților, avortul ar trebui interzis din motive morale, religioase și demografice.
Rata de natalitate a Rusiei continuă să scadă, iar declinul natural al populației – mortalitatea care depășește ratele de natalitate – crește în continuare.
Colega senatoare a lui Kovitidi, Margarita Pavlova, care numește avortul o crimă – în timp de război – și o amenințare la adresa securității naționale, vorbește despre necesitatea de a redirecționa tinerele femei dinspre educație către misiunea de a naște. Nu studiați. Faceți copii.
Faptul că interzicerea avortului duce la o creștere a criminalității și a inegalității sociale și cu siguranță nu reprezintă niciodată o soluție la problemele demografice poate fi bine stabilit, dar pentru legislatori, această problemă este mai puțin despre interzicerea avortului decât despre afirmarea puterii lor.
„Corpul meu, alegerea mea!”, nu se aplică în Rusia, de fapt, este echivalent cu un slogan extremist! Asta pentru că în Rusia, indivizii înșiși aparțin statului. Conform acestei ideologii, manifestările evidente ale voinței libere, cum ar fi întreruperea unei sarcini, sunt inacceptabile. De aceea, fasciștii de pretutindeni sunt atât de fermi împotriva oricărei discuții despre autonomia corpului și, ca o diversiune, vin cu discuții despre demografie.
O dictatură fascistă definește clar scopul: bărbații ar trebui să lupte și, preferabil, să moară pentru Patrie, în timp ce femeile ar trebui să nască luptătorii de mâine, să aibă grijă de casă astfel încât soldații să aibă un loc unde să se întoarcă în timp ce sunt încă în viață, și să admire faptele de vitejie ale bărbaților.
Cu toate acestea, aplicarea rigidă a rolurilor de gen creează uneori probleme chiar și pentru statul dictatorial în sine. Ce se întâmplă atunci când femeile intră în conflict cu autoritățile în îndeplinirea acestei datorii?
Când, în martie 1943, femeile germane din Berlin au cerut eliberarea soților lor evrei – demonstrația de pe Rosenstrasse a durat o săptămână – naziștii au cedat și bărbații au fost eliberați. Joseph Goebbels, ministrul Propagandei, a dat personal ordinul de eliberare a prizonierilor. Mafia lui Hitler nu era cunoscută pentru umanismul său excesiv (după cum este și cazul puterii noastre actuale), dar clar nu a avut apetitul de a le dispersa ori reprima pe femeile germane care vorbeau în apărarea familiilor lor.
Vladimir Vladimirovici se confruntă acum cu o situație similară: soțiile și mamele soldaților mobilizați au ieșit în Piața Roșie. Ele nu protestau împotriva războiului (nici femeile de pe Rosenstrasse nu au comentat politica antisemită). Tot ceea ce au cerut ele era ca bărbații lor să vină acasă – lucru care nu se va întâmpla niciodată atât timp cât autoritățile spun că mobilizații vor rămâne pe front până la victorie.
Dar autoritățile ruse s-au dovedit mai dure chiar și decât naziștii, interzicând pur și simplu toate viitoarele proteste, invocând temeri legate de transmiterea COVID! În același timp, au început și o campanie de intimidare îndreptată împotriva protestatarilor. Stați jos și tăceți, altfel lucrurile vor deveni și mai rele pentru soții voștri. Se pare că a funcționat. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna, societatea rămâne indiferentă.
Odată, războiul era o chestiune între bărbați și chiar multe confruntări sângeroase au interzis uciderea femeilor. Autoritățile noastre au depășit astfel de prejudecăți și acum vor trimite pe oricine în închisoare, indiferent de sex. Cu siguranță, multe femei au fost acolo o vreme și altele, fără îndoială, li se vor alătura curând. Alsu Kurmașeva, jurnalistă la Radio Free Europe/Radio Liberty, a fost recent reținută pentru că nu își declarase dubla cetățenie sau nu s-a raportat ca agent străin.
Dar chiar și așa, cazul Skociilenko iese în evidență. Înlocuise cinci etichete de preț, într-un supermarket, cu cinci mesaje anti-război și a primit șapte ani! Nu au existat victime, și cu siguranță nu am fi aflat nimic despre micul ei act de protest dacă nu ar fi existat ancheta penală și procesul în instanță.
Sunt implicate trei femei.
În primul rând, informatoarea în vârstă de 76 de ani, care a fost indignată și a sunat la poliție. A acordat un interviu site-ului Paper din St. Petersburg, în care a spus că nu îi pare rău și că nu înțelege de ce oamenii o numesc turnătoare. Să-i fim recunoscători lui Pavlova. Dacă nu ar fi știut să citească, nu s-ar fi agitat atât și nu ar fi sunat la poliție. Daunele pe care le produce educația! Dar nu faptul că a sunat la poliție este ceea ce iese în evidență atât de mult, ci faptul că ea nu-l susține pe Putin! Singurul lucru bun pe care l-a făcut, a spus ea, a fost recucerirea Crimeei. Vinovăția lui Skocilenko a fost subliniată în ochii ei doar de faptul că oamenii care au venit să o susțină în instanță nici măcar nu erau ruși! Fascismul se extinde mult dincolo de susținătorii lui Putin.
În al doilea rând, judecătoarea Oksana Demiașeva. Poate că nu arată ca femeile SS din filmele sovietice, dar i-ar face concurență oricăreia dintre ele. Nu a achitat niciodată pe nimeni în întreaga sa carieră. Dar este puțin probabil că ar fi primit ordine să o tortureze pe Skocilenko: să împiedice primirea medicamentelor sau înlocuirea bateriei de la stimulatorul cardiac, să-i interzică să vadă medici (deoarece este grav bolnavă – a fost trimisă o scrisoare de la mai mulți medici în apărarea ei, iar acum a fost semnată de zeci de specialiști). Nu s-a permis trimiterea de alimente și apă în instanță – Skocilenko era adesea dusă în instanță înainte de micul dejun și se întorcea după cină, astfel că nu mânca zile întregi. Nici măcar să meargă la toaletă nu i s-a permis! Cred că onorata instanță a făcut asta doar pentru distracție. Un guvern care se bazează pe indivizi lipsiți de scrupule nu are motive să se ferească de sadism.
Și, în cele din urmă, Skociilenko însăși. Când a schimbat acele etichete de preț, probabil că nu se aștepta la un astfel de coșmar: un an și jumătate în arest preventiv, victimizare, închisoare. Cu toate acestea, ea a arătat o rezistență remarcabilă, iar discursul pe care l-a ținut la proces este, în opinia mea, cel mai bun dintre multele rostite recent. Sper că-și va găsi locul binemeritat în compendiul discursurilor din instanțele Rusiei lui Putin. Ea nu mai este doar o victimă a cruzimii acestui guvern criminal – este o eroină.
Chiar dacă nu știi nimic despre război, tortură, hoție, cazul Skociilenko este tot ceea ce trebuie să știi pentru a înțelege adevărata față a regimului lui Vladimir Putin. >>
