- “Acele derogări de la sancțiuni au avut loc, în mare măsură, datorită relației dintre prim-ministru și președinte. Și cred că tot ce pot spune este că această relație — importanța ei și importanța ei pentru relația noastră bilaterală — stă la baza deciziei pe care a luat-o președintele și, cred, va continua să stea la baza ei atât timp cât această relație rămâne un factor în relațiile noastre bilaterale”.
Declarația de mai sus îi aparține secretarului de stat al SUA, Marco Rubio, a fost făcută luni, la Budapesta, în conferința de presă comună cu premierul Viktor Orban.
Declarația cu pricina a fost răspunsul lui Rubio la întrebarea unei jurnaliste de la CBS News, cu privire la bunăvoința manifestată de administrația Trump față de achizițiile de petrol rusesc făcute în continuate de regimul Orban.
După cum reiese din această declarație a lui Marco Rubio, motorul relației dintre SUA și Ungaria este alimentat exclusiv de cifra octanică a relației dintre doi indivizi – Donald Trump și Viktor Orban.
De altfel, întreaga alocuțiune a secretarului de stat american, ca și răspunsurile sale la întrebările luate de la jurnaliștii prezenți, a fost în esență dedicată unuia și aceluiași lucru: sublinierea importanței relației Trump-Orban.
A fost un discurs realmente bizar din acest punct de vedere, căci Rubio a subliniat și a reiterat de atâtea ori însemnătatea și intensitatea relației de amor dintre cei doi lideri, încât a lăsat senzația că la pupitru nu se află șeful diplomației celei mai mari puteri, ci voinicul unei nunți aranjate de familiile mirilor.
În același timp nu a fost și neapărat surprinzător accentul pus de Rubio pe dragostea ce i-o poartă Trump lui Orban, având în vedere contextul în care secretarul de stat al SUA fusese trimis la Budapesta: cu nici două luni înainte de cruciadele alegeri parlamentare din Ungaria, într-un moment totodată în care e evidentă erodarea încrederii ungurilor în premierul lor, sondajele de opinie relevând un avans relativ confortabil al partidului de opoziție.
Însă, cu tot caracterul spectaculos al pierderii de portanță suferită de Orban și partidul său, rezultatul alegerilor din Ungaria nu este deja jucat. Timpul rămas și caracteristicile procesului electoral din țara vecină încă pot juca în avantajul lui Viktor Orban.
Iar Washingtonul trumpist este perfect conștient de nuanțele cursei elecotrale din Ungaria, motiv pentru care a și considerat că încă nu este pierdere de timp să intervină în beneficiul lui Viktor Orban, inclusiv expediindu-l pe Rubio la Budapesta, ca agitator premium în campania partidului orbanist.
În Europa de Est, în context electoral, Donald Trump procedează la fel cum a făcut-o și în America Latină. Pentru a-și sprijini aliații în alegeri, a pus, la scenă deschisă, întreaga forță a statului american în slujba lor – grațiind un fost președinte care ispășea o condamnare de 45 de ani pentru trafic de droguri (cazul Honduras), respectiv șantajând masa alegătorilor cu tăierea asistenței financiare de 20 de miliarde de dolari dacă nu votează cu partidul președintelui Javier Milei (cazul Argentinei).
Secretarul de stat Rubio a făcut deplasarea la Budapesta (ulterior și la Bratislava, unde are un alt aliat lipsit de scrupule, Robert Fico), plecând de la München, unde peste weekend participase la conferința anuală de securitate și unde le servise europenilor o variantă ușor îndulcită, dar nu mai puțin toxică, din băutura cu care le-o oferise la ediția precedentă vicepreședintele JD Vance.
Doar că la Budapesta, în tentativa sa de a-la umple de merite pe Orban pentru inspirația de a ține trena lui Trump, secretarul de stat nu a putut evita capcana contradicțiilor.
Pe de o parte, au fost cele legate de Rusia, iar pe de alta, au fost cele legate de China.
Legat de Rusia, Rubio s-a împleticit în argumentație ca un călător rămas fără busolă prin pădure: a ventilat insistent meritele lui Trump în eforturile sale de a face pace în Ucraina, dar în același timp a ventilat insistent meritele lui Orban, probabil cel mai experimentat dintre troienii lui Putin.
Iar cum ziceam, de la Budapesta a zburat la Bratislava, unde secretarul de stat și-a manifestat sprijinul pentru un alt troian putinist, premierul Slovaciei.
Căci să reținem un aspect important: deși sunt prezentate ca aliați ai SUA (în realitate fiind totuși aliații lui Trump), regimurile Orban și Fico sunt nu mai puțin aliații Rusiei; iar pentru Moscova sunt cu atât cele două regimuri sunt cu atât mai prețioase în acest rol cu cât Ungaria și Slovacia sunt membri UE și membri NATO.
Legat acum de China, la Budapesta Marco Rubio și-a prins într-atât de serios degetele în capcana contradicției, încât dacă contradicția ar și durea, Rubio ar și țipa.
Întâi să vedem citatele relevante din răspunsul lui Marco Rubio la întrebarea jurnalistei CBS News.
Întrebarea CBS:
- “Domnule secretar, în legătură cu ideea unei epoci de aur, de ce Statele Unite ale Americii nu condiționează o cooperare mai profundă cu Budapesta de reducerea cooperării ample,continue și tot mai aprofundate a Ungariei cu China, care este un rival strategic pentru Statele Unite?”
Răspunsul lui Rubio (partea relevantă):
- “Am subliniat acest lucru în mod repetat. O voi face din nou. Sub președintele Donald Trump, ne așteptăm ca fiecare națiune de pe Pământ să acționeze în propriul interes național. Asta este ceea ce ar trebui să facă națiunile. Dacă prim-ministrul Ungariei nu acționează în interesul național al Ungariei, nu va rămâne prim-ministru prea mult timp; dar cine va acționa în interesul național al Ungariei dacă prim-ministrul ei nu o face?
- Dar nu cerem niciunei țări din lume să se izoleze de cineva. Înțelegem că fiecare țară din lume trebuie să se confrunte cu realitatea geografiei sale, a economiei sale, a istoriei sale și a provocărilor viitorului său. Evident, vom împărtăși cu partenerii și prietenii îngrijorările pe care le putem avea cu privire la anumite lucruri.
- Dar, ca exemplu, Statele Unite ale Americii — ați menționat China ca exemplu. Bine. Avem comerț și relații cu China. Președintele Statelor Unite va călători în aprilie în China. De ce? Pentru că China este o țară mare.
Să te iei cu mâinile de cap, nu alta !
Prima remarcă: reține atenția faptul că Rubio nu a contrazis etichetele grele și stânjenitoare (pentru SUA) puse de jurnalista CBS în legătură cu anvergura relației Budapesta-Beijing.
A doua remarcă: în opinia lui Rubio, deci a administrației Trump, dacă Ungaria amicului Orban întreține relații “ample” și “aprofundate” cu China, o face strict din “interes național”. Mai departe, argumentează Rubio, este legitim ca Orban să procedeze astfel având în vedere că e prim-ministrul Ungariei și, prin fișa postului, prim-ministrul Ungariei urmărește interesul național al Ungariei.
A treia remarcă: Rubio susține că Ungaria are toate motivele pentru și are dreptul cumva natural la o relație aprofundată cu China, însă placa administrației Trump se schimbă cu 180 de grade când vine vorba de alte țări. De pildă, când vine vorba de Canada. În contextul în care a fost trădată de administrația Trump (prin război tarifar) și amenințată de administrația Trump (cu anexarea, cum altfel?), Canada a decis recent să își dezghețe, comercial, relația cu China.
Urmarea? O retorică brutală la adresa Ottawa dinspre Washington plus amenințarea cu impunerea unor tarife de 100%.
Mai adăugați aici și criticile dure ale SUA la adresa UE în contextul semnării acordului comercial UE-India.
Desigur, exemplele pot continua, dar nu e loc pentru toată nebunia trumpistă nici într-o carte, darămite într-un modest text de opinie ca acesta.
A patra remarcă: Rubio spune că “nu cerem niciunei țări din lume să se izoleze de cineva. Înțelegem că fiecare țară din lume trebuie să se confrunte cu realitatea geografiei sale, a economiei sale, a istoriei sale și a provocărilor viitorului său”.
Ei bine, SUA, cu Trump și Rubio umăr la umăr, tocmai l-au săltat pe dictatorul Venezuelei, dar de soarta lui Maduro e vorba aici, ci de cea a Venezuelei. În acest moment, Venezuela este într-un fel luată ostatică de America lui Trump, iar povestea se extinde și spre Cuba.
Mai mult, strategia de securitate publicată de administrația Trump în decembrie subliniază că SUA vor avea rol de cenzor strategic în toată emisfera vestică.
A cincea remarcă: e drept, Rubio a menționat la Budapesta că nu doar Ungaria are drepturi pe care alte state – de la Canada până la Venezuela – nu le au. Drepturi extraordinare are și America al cărui secretar de stat este. De pildă, dreptul de a relaționa cât de aprofundat dorește cu China. Un drept pe care, după cum ziceam, America lui Trump îl neagă statelor UE, când vine vorba de propria lor abordare legată de India.
Marco Rubio a fost trimis de Trump în Ungaria să-i facă intens campanie electorală bietului Viktor Orban și totodată să consolideze o dată în plus și să extindă cât de mult poate exercițiul de ipocrizie al actualei administrații de la Washington.
