Este adevărat că contraofensiva ucraineană a pierdut din tracțiune, iar Rusia, de asemenea, nu are perspective deosebite pentru un avans? Expertul militar Iuri Fedorov răspunde la această întrebare într-o analiză pentru Novaia Gazeta Europa.
<< Războiul ruso-ucrainean a ajuns în impas. Niciuna dintre părțile aflate în conflict nu poate obține un avantaj decisiv și nu poate provoca inamicului daune care să îl forțeze să facă concesii semnificative și de principiu. Avansul ucrainean decurge prea încet sau chiar s-a împotmolit complet, prin urmare, Moscova și Kievul ar trebui să declare o încetare a focului și să lanseze discuții pentru a elabora un model care să soluționeze conflictul. Aceste titluri și altele asemănătoare au inundat agențiile de știri și mass-media globale și sunt considerate de mulți ca fiind adevărul absolut. Dar iată o întrebare: descriu aceste afirmații cu adevărat ceea ce se întâmplă acum pe linia frontului? La solicitarea cotidianului Novaia Gazeta Europa, expertul militar Iuri Fedorov analizează principalele narațiuni din etapa actuală a războiului din Ucraina.
Blocaj pozițional?
Situația actuală de pe linia frontului din Ucraina amintește oarecum de Primul Război Mondial, situație care este uneori numită „impas pozițional”. În 1914, părțile beligerante se pregăteau pentru avansări rapide și iuți. Cu toate acestea, mitralierele și artileria de tranșee care și-au făcut loc în armatele regulate au oferit părții care se apăra avantaje mult mai mari pentru a rezista în fața unui atac. Atacatorii au recurs la ofensive de artilerie pe scară largă pentru a suprima apărarea inamicului, în timp ce apărătorii au construit un sistem de tranșee și fortificații în adâncime care nu putea fi depășit cu ușurință și care a dus la pierderi uriașe. Ca urmare, linia frontului s-a stabilizat.
Cu toate acestea, situația s-a schimbat până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Mijloace noi și puternice de străpungere a liniilor de apărare – unitățile de tancuri blindate de atac și aviația de front – au împiedicat un nou „impas pozițional”. Acel război s-a transformat într-unul de manevră, cu lovituri de disecție, operațiuni de încercuire a inamicului, bătălii de tancuri și salturi rapide în spatele inamicului.
Războiul la scară largă dintre Rusia și Ucraina reprezintă un amestec între aceste două războaie. Conflictul a fost caracterizat ca fiind unul de manevră, deși cu anumite rezerve, până în toamna târzie a anului 2022.
Aviația de luptă nu a jucat un rol major în el. Ucraina dispune de puține avioane cu reacție, în timp ce Rusia ezită să le folosească de teama de a pierde avioane în fața apărării aeriene eficiente a Ucrainei. Vehiculele blindate și artileria au fost principalele instrumente de război. În timpul „Bătăliei pentru Donbas”, armata rusă a atacat frontal orașele și localitățile în primăvara-vara anului 2022, folosind tactica focului de baraj. Până la câteva zeci de mii de obuze de artilerie au fost consumate pe zi, care au aplatizat cartierele orașelor și bastioanele de apărare ucrainene aflate acolo.
Cu toate acestea, ocuparea orașului Lîsîceansk la începutul lunii iulie 2022 a arătat că potențialul de avansare al Rusiei aproape se epuizase din cauza pierderilor uriașe de personal și de armament.
Armata ucraineană, la rândul său, a desfășurat două ofensive de succes care au înlăturat ocupația din regiunea Harkov și au alungat trupele rusești de pe malul drept al regiunii Herson. Înaintarea ucraineană a stagnat în momentul în care a venit iarna, în principal din cauza desfășurării de recruți în rândurile rușilor și a câtorva zeci de mii de luptători ai Grupului Wagner recrutați mai ales din închisori.
La sfârșitul lunii ianuarie 2023, Rusia a lansat „a doua bătălie pentru Donbas”, aruncând grupuri mari de forțe asupra inamicului pe linia frontului de est, vizând Marinka, Avdiivka și Kupiansk. Singurul rezultat? Capturarea orașului Bahmut după patru luni de confruntări sângeroase, în care forțele Wagner au jucat un rol-cheie. Linia frontului abia dacă s-a mișcat în altă parte.
La rândul său, Kievul a anunțat pregătiri pentru o contraofensivă în vara anului 2023, care se aștepta să obțină o victorie decisivă pentru țară. Datorită ajutorului aliaților occidentali, Kievul a adunat un grup de forțe destul de puternic pentru a efectua operațiunea. Moscova se pare că nu avea prea multe speranțe ca trupele sale să reziste în fața atacului și a răspuns prin crearea unui sistem de fortificații inginerești împodobite cu câmpuri minate de câțiva kilometri lățime în regiunea Zaporijjia, precum și printr-o ofensivă pe tronsonul din estul liniei frontului, de la Kreminna la Svatove.
În general, situația din acest moment seamănă cu adevărat cu un impas pozițional:
- Ucraina încearcă să avanseze în regiunea Zaporijjia și în apropiere de Bahmut, dar progresul este lent;
- Rusia încearcă să pătrundă spre Liman și Kupiansk, dar fără succes.
Totuși, întrebarea este următoarea: este vorba de un impas sau de un echilibru dinamic care poate oscila ulterior în ambele sensuri?
Numărul de trupe, strategiile și tacticile părților
Răspunsul se află în mare parte în modul în care cele două forțe se confruntă una cu cealaltă și în ceea ce fac părțile. Potrivit datelor Ucrainei, există până la 370.000 de soldați și ofițeri ruși staționați pe teritoriile ocupate de Ucraina, inclusiv 47 de brigăzi (180.000-190.000 de militari) care sunt destinate să participe la operațiuni de luptă, în timp ce restul asigură aprovizionarea și logistica la timp. Aceste forțe sunt desfășurate de-a lungul liniei de front de 1.000 de kilometri, de la gura de vărsare a râului Nipru, în regiunea Herson, până la micul sat Dvoricine din regiunea Harkov. Cel mai mare grup de forțe rusești – aproximativ 100.000 de oameni, 900 de tancuri (aproape jumătate din toate tancurile rusești) și peste 550 de unități de artilerie – este concentrat în partea de nord a liniei de front estice, între Kreminna și Dvoricine.
Acest grup de trupe are de îndeplinit două sarcini-cheie:
- În primul rând, să forțeze Ucraina să redistribuie în această secțiune forțele sale de rezervă care sunt destinate în principal ofensivei din regiunea Zaporijjia.
- În al doilea rând, în cazul în care reușesc să ajungă cu succes la Kupiansk și Liman, să se întoarcă spre sud, spre Sloviansk și apoi spre Kramatorsk, atingând în cele din urmă principalul obiectiv strategic stabilit de Putin în urmă cu un an: ocuparea întregului teritoriu al regiunilor Donețk și Lugansk.
Forțele ruse folosesc aceeași tactică pe care au aplicat-o în timpul primei bătălii pentru Donbas: un grup relativ mare de infanterie mai puțin antrenată mărșăluiește înainte în prima linie de forțe ofensive cu sprijin de artilerie, urmat de vehicule blindate și apoi de unități de asalt de elită.
Potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice, armata ucraineană avea aproape 690.000 de oameni la începutul anului 2023, dintre care 250.000 în forțele terestre, 30.000 în unitățile aeropurtate și aproximativ 350.000 în trupele de apărare teritorială. Toți acești militari nu sunt staționați de-a lungul liniilor de front: Ucraina este nevoită să desfășoare contingente semnificative în nord, de-a lungul frontierei dintre Ucraina și Belarus, în est și în centrul țării ca rezerve strategice.
Forțele armate ucrainene au mult mai puține avioane de luptă decât Rusia, care are, de asemenea, un avantaj, deși în scădere, în ceea ce privește artileria și vehiculele blindate.
Așadar, iată o întrebare: poate spera Ucraina la o ofensivă de succes? Toate manualele militare afirmă, pe bună dreptate, că forțele părții care atacă ar trebui să aibă un avantaj de două-trei ori față de cea care se apără. Cu toate acestea, chiar aceste manuale au destul de multe exemple în care partea dominantă pierde în fața inamicului care a avut la dispoziție mai puține forțe. Într-adevăr, cifrele singure nu spun totul, factorii care predetermină victoria sau înfrângerea includ abilitățile comandantului, moralul trupelor, comunicațiile în timp util, capacitatea de redistribuire a trupelor în secțiuni decisive ale liniei frontului și așa mai departe.
Presa occidentală, citând documente clasificate ale Pentagonului, relatează că în primăvara anului 2023 Kievul pregătea 12 brigăzi mecanizate, dintre care nouă au fost echipate și antrenate de aliații occidentali, precum și opt brigăzi de asalt ale Gărzii Naționale pentru ofensiva planificată. Ținând cont de faptul că numărul standard de trupe într-o brigadă mecanizată se ridică la 3.500-4.000 de soldați și ofițeri și de faptul că acestea dispun de arme și vehicule specifice, comandamentul ucrainean pregătea aproximativ 70.000-80.000 de oameni și 500-600 de tancuri sau vehicule de luptă de infanterie, dintre care jumătate sau chiar mai mult erau furnizate de Occident.
Mark Milley, președintele șefului Statului Major interarme al SUA, a precizat recent că Occidentul a antrenat 63.000 de soldați și ofițeri ucraineni care au format 17 brigăzi, dintre care cea mai mare parte se încadrează în rezervele „semnificative” ale forțelor ucrainene care așteaptă ordinele de a intra în luptă la momentul și locul stabilite de Kiev. Prin urmare, dacă armata ucraineană își desfășoară grupul de forțe de atac pe o porțiune subțire a liniei frontului, acestea pot, ipotetic, să străpungă apărarea și să ajungă în spatele rușilor.
În prezent, Ucraina se află în ofensivă în regiunea Zaporijjia, folosind grupuri mici și de manevră echipate cu vehicule blindate pentru a împinge trupele rusești în afară. În același timp, inginerii militari ucraineni eliberează pasaje prin câmpurile minate. Este clar că Kievul a obținut rezultate tangibile, dar nu au reușit să străpungă apărările rusești bine întărite. Cu toate acestea, merită menționat faptul că nu acesta este obiectivul lor principal. Ideea este de a menține forțele inamice întinse pe linia frontului. Întoarcerea decisivă a evenimentelor va veni atunci când Ucraina își va trimite la luptă grupul său de forțe antrenate.
Ofensiva Ucrainei va începe cu adevărat atunci când comandamentul militar și președintele Zelenski vor ajunge la concluzia că șansele de succes depășesc semnificativ potențialul de înfrângere.
Există unele motive să credem că exact acest lucru se va întâmpla. De exemplu, în cursul contraofensivei, trupele ucrainene par să câștige angajamentele de contra-baterie, care deseori determină cine va fi victorios. Pentru fiecare tun de artilerie ucrainean distrus, există patru tunuri rusești.
De la începutul ofensivei de la Kiev, Rusia a pierdut mai multe arme și vehicule militare decât Ucraina într-o lună. Oryx, un centru analitic care urmărește evoluția războiului pe baza imaginilor din satelit ale câmpurilor de luptă, a confirmat că Rusia a pierdut 433 de unități, în timp ce 322 de echipamente militare ucrainene au fost distruse în aceeași perioadă.
Ținând cont de faptul că Rusia are un avantaj de mai multe ori la această categorie, acest raport de pierderi confirmă faptul că Ucraina depășește Rusia în ceea ce privește calitatea și priceperea comandamentului, moralul și alți factori care depășesc simplele cifre.
Scenarii posibile
Starea actuală de echilibru dinamic poate fi perturbată în două cazuri:
Primul scenariu este ca Ucraina să reușească să străpungă apărarea rusă în regiunea Zaporijjia și să ajungă în spatele Rusiei pe una dintre cele trei axe principale: Mariupol, Berdiansk sau Melitopol. Străpungerea ucraineană are potențialul de a răsturna întreaga linie de front rusă. Un mic avans ucrainean de 20-30 km poate paraliza traficul feroviar în regiunea Zaporijjia, care joacă un rol vital în logistica Rusiei pe teritoriile sudice ocupate de Ucraina. Dacă această evoluție coincide cu o distrugere a căii ferate de la Podul Crimeii, înfrângerea Rusiei în sudul Ucrainei va deveni mult mai tangibilă.
Un alt scenariu este planul comandantului forțelor terestre ucrainene, Oleksandr Sirskii, care vizează încercuirea tactică a Bahmutului. Dacă va fi pus în aplicare cu succes, trupele rusești vor fi forțate să se retragă din oraș, în timp ce armata ucraineană poate eventual să profite de acest val de succes pentru a mărșălui mai departe în regiunea Donețk, unde Rusia nu dispune de un sistem atât de sofisticat de fortificații și câmpuri minate ca în regiunea Zaporijjia. Cu alte cuvinte, lovitura principală a Ucrainei poate veni și în regiunea Donețk.
Pe de altă parte, un ipotetic succes al avansului rusesc asupra Kupianskului sau a Limanului poate fi, de asemenea, consecvent. Cu toate acestea, chiar și previziunile militare le imaginează ca fiind mult mai puțin formidabile. Dacă se va întâmpla, principalul obiectiv strategic de a ocupa în totalitate regiunea Donețk și Lugansk va vedea armata rusă angajată în atacuri prelungite și cu perspective reduse asupra orașelor Sloviansk, Kramatorsk și Seversk, alături de alte orașe ucrainene bine fortificate. >>
Ce am văzut până acum a fost doar începutul. O imensă schimbare demografică va remodela lumea
