Există mari speranțe că Polonia va colabora acum cu Parisul și Berlinul pentru a revitaliza UE, dar problemele interne ale lui Donald Tusk vor fi un test al realității, scrie Politico.
<< Bine ai revenit, Donald Tusk!
După toate probabilitățile, va fi un premier polonez foarte familiar, proaspăt în funcție, care se va întoarce în vechea sa clădire de birouri la Consiliul European de la Bruxelles săptămâna viitoare, pentru ceea ce se anunță a fi un summit dur al liderilor UE.
Pentru mulți europeni, revenirea lui Tusk la masa de conducere a UE promite să readucă la viață vremurile bune de dinainte de 2015, când administrația poloneză naționalistă și conservatoare din cadrul partidului Lege și Justiție (PiS) a ajuns la putere și a petrecut opt ani aruncând piedici în mecanismul UE.
Însă noul Tusk ar putea fi foarte diferit de cel vechi. În loc să conducă o țară încrezătoare, care se transformă într-o putere europeană în plină ascensiune, el va conduce o națiune profund divizată după opt ani de guvernare populistă care a transformat Polonia în băiatul rău al politicii europene.
Există o nostalgie palpabilă față de precedentul mandat de premier al lui Tusk – din 2007 până în 2014 – când Franța, Germania și Polonia puteau adesea să se asocieze pentru a acționa ca un motor puternic în afacerile UE. A fost un trio catalizator cunoscut sub numele de „Triunghiul de la Weimar”, un grup creat în 1991 care a înflorit atât de mult sub conducerea lui Tusk, încât acesta a devenit un candidat sigur pentru a prelua funcția de președinte al Consiliului European din 2014 până în 2019.
Într-o răsturnare majoră în peisajul politic european, PiS nu a reușit să obțină un al treilea mandat și a pierdut alegerile generale din Polonia din 15 octombrie – o victorie care a dat speranțe pe întreg continentul că partidele populiste pot fi învinse. Se pare că Tusk va fi învestit în funcția de prim-ministru de către președintele Andrzej Duda la 13 decembrie.
„În mod colectiv, subestimăm importanța schimbării de guvern în Polonia”, a declarat un oficial UE de rang înalt, care, la fel ca și alții din acest articol, a beneficiat de anonimat, deoarece nu a fost autorizat să vorbească public. „Acest lucru schimbă în mod strategic echilibrul Consiliului European, pentru că va fi probabil un guvern mai constructiv. Iar asta, după mine, schimbă jocul.”
Un diplomat francez a adăugat: „Tusk a trimis un mesaj foarte clar… ne-am întors.”
Dar aceste mari speranțe s-ar putea lovi în curând de realitatea internă a Poloniei, unde Tusk va avea adesea un spațiu de manevră limitat.
El va trebui atât să gestioneze o coaliție formată din patru partide diverse, de la socialiști la liberali din marile orașe cu piață liberă și agrarieni conservatori din punct de vedere social, cât și să se confrunte cu o opoziție acerbă din partea unui PiS furibund. Duda, un loialist al PiS, va avea în continuare o capacitate semnificativă de a zădărnici obiectivele politice ale lui Tusk, prin dreptul său de veto.
În loc să conducă la Bruxelles, o mare parte din timpul și energia sa va fi petrecută la Varșovia, încercând să reconstruiască un sistem judiciar distrus, curățând guvernul, mass-media și corporațiile de stat de loialiștii PiS și conducând comisii menite să descopere neregulile comise de administrația demisionară.
Speranțe pentru o relansare
Una dintre cele mai grave probleme pentru Bruxelles în perioada în care PiS a condus Polonia a fost că una dintre cele mai importante țări ale blocului a pus probleme continue în ceea ce privește chestiunile legate de statul de drept, de la independența judiciară la libertatea presei și drepturile LGBTQ+.
Marea speranță este că Tusk poate ajuta Varșovia să se alinieze din nou la curentul principal al UE, răpindu-i lui Victor Orban un aliat cheie în propriile sale încercări de-a submina prioritățile strategice de bază ale UE.
Însă miza pentru Bruxelles este mai mare. UE pregătește terenul pentru un proces istoric de extindere, deschizând ușa pentru mai multe viitoare țări membre, dintre care Ucraina ar fi atât cea mai mare, cât și cea mai importantă.
Este esențial să se asigure că Polonia va fi de acord cu acest proces; dar nu va fi neapărat o treabă ușoară. În timp ce Polonia are o simpatie istorică profundă pentru lupta Ucrainei cu Rusia, a primit milioane de refugiați și a furnizat arme și muniții, țara este, de asemenea, în prima linie a motivelor pentru care se va dovedi atât de dificil de integrat Kievul în piața unică. Fermierii și șoferii de camion polonezi au reacționat cu indignare față de ceea ce ei consideră a fi o subminare ucraineană a afacerilor.
Experiența lui Tusk în calitate de președinte al Consiliului European a trezit speranțe că va fi capabil să treacă peste aceste provocări și să reușească o relansare, punând Varșovia din nou în sincronizare cu Parisul și Berlinul.
„Știe cum funcționează mașinăria, cunoaște o mulțime de oameni, este ca și cum ai primi un vechi prieten”, a declarat un oficial UE.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, l-a primit pe Tusk, care provine din același partid de centru-dreapta, Partidul Popular European, la scurt timp după alegerile din octombrie din Polonia, chiar dacă Tusk era departe de a fi numit noul lider al guvernului.
„A fost ca și cum era deja prim-ministru”, a reflectat un diplomat UE asupra întâlnirii, subliniind că alții au sărbătorit revenirea lui Tusk în moduri mai discrete.
Un diplomat francez de rang înalt a declarat că viitorul guvern „extrem de proeuropean” oferă oportunități pentru o nouă cooperare, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul formatului de la Weimar.
Se așteaptă, de asemenea, ca un guvern Tusk să calmeze relațiile polono-germane după ce sentimentele antigermane au alimentat campania electorală a PiS, inclusiv cererile de reparații de război, aluziile naziste și acuzațiile regulate că Tusk ar fi un „agent german”.
„Relația cu Germania se va îmbunătăți pentru că a fost atât de proastă, încât este dificil să nu se îmbunătățească”, a declarat Piotr Buras de la Consiliul European pentru Relații Externe.
Dar acest lucru nu înseamnă automat un Triunghi de la Weimar de succes, a subliniat Buras, deoarece o bună relație franco-germană este o condiție prealabilă pentru aceasta.
„Adăugarea Poloniei la această discuție nu va face lucrurile mai ușoare”, a spus el. „Ca să fiu sincer, așteptările legate de Triunghiul de la Weimar au fost întotdeauna exagerate”.
Un alt oficial UE a mai spus că, atâta timp cât problemele coaliției interne germane împiedică motorul franco-german să pornească, orice discuție despre adăugarea Poloniei va fi cu siguranță o himeră. Este prea mult să i se ceară lui Tusk să vindece disensiunile franco-germane.
„Sigur, Tusk poate aduce o dinamică pozitivă, dar mai mult prin evitarea «nu-urilor» poloneze. Însă nu ca un lubrifiant între Franța și Germania”, a declarat oficialul.
Nu vă grăbiți
Politica internă poloneză poate declanșa, de asemenea, un sfârșit rapid al lunii de miere dintre Bruxelles și Varșovia.
Problema cea mai presantă este când, dacă și cum va putea Polonia să acceseze cele 35 de miliarde de euro în granturi și împrumuturi din partea UE pentru a se redresa în urma pandemiei de coronavirus, precum și cele 76,5 miliarde de euro din banii obișnuiți ai UE pentru dezvoltare – înghețați de Bruxelles din cauza regresului Poloniei în ceea ce privește statul de drept. Tusk și-a desfășurat campania electorală pe un mesaj care prevedea reluarea circulației fondurilor UE.
Presa poloneză a relatat la începutul acestei săptămâni că Tusk va încerca să profite de fosta sa poziție în UE pentru a cere Comisiei să deblocheze 6,9 miliarde de euro din fondul de redresare a pandemiei imediat ce va prelua oficial funcția, chiar dacă Polonia nu a îndeplinit încă în mod oficial niciunul dintre așa-numitele standarde.
Cu toate acestea, Polonia va trebui în cele din urmă să îndeplinească aceste condiții privind statul de drept pentru a debloca restul de bani.
În timp ce Tusk a promis că va face exact acest lucru imediat după preluarea mandatului, el se va confrunta în continuare cu o situație dificilă din partea lui Duda sau a Tribunalului Constituțional al țării, controlat de loialiștii PiS. Orice legislație menită să anuleze reformele sistemului judiciar trebuie să treacă prin Duda, care poate fie să se opună prin veto, fie să ceară tribunalului să o revizuiască.
Diplomatul francez a declarat că Parisul va urmări îndeaproape noul acord de coaliție polonez. „A trebuit să își radicalizeze pozițiile [în timpul campaniei], așa că nu credem că suntem încă în paradis.”
Într-adevăr, în campania dinaintea alegerilor din octombrie, Tusk a adoptat o retorică similară cu cea a PiS, în special în ceea ce privește migrația din țările musulmane.
Doar pentru că Tusk guvernează din nou la Varșovia nu va transforma Polonia într-un partener drăgălaș pentru restul UE. Au existat fricțiuni pe teme precum cărbunele, agricultura și Rusia atunci când a fost premier, iar multe dintre aceste probleme nu s-au schimbat.
Polonia se numără în continuare printre cei mai înverșunați susținători militari ai Ucrainei din UE, va fi mai lentă decât alte țări în ceea ce privește energia verde, este un aliat foarte apropiat al SUA, cu angajamente de a cumpăra cantități mari de arme americane și sud-coreene, și este subjugată unui sector agricol puternic din punct de vedere politic.
Tusk este, de asemenea, rece în ceea ce privește eforturile de stimulare a integrării UE.
„Printre altele, acesta este motivul pentru care am căutat victoria în aceste alegeri, pentru ca Polonia să influențeze din nou deciziile Europei, și nu invers. Noi suntem cei care vom decide care vor fi direcțiile de schimbare în Uniunea Europeană”, a declarat el săptămâna trecută în parlamentul polonez.
„Mulți din Europa vor fi probabil surprinși de gradul de continuitate”, a spus Buras. „Retorica și stilul vor fi complet diferite. Și asta contează. Dar când vine vorba de substanță, de apărarea intereselor naționale poloneze… nu va fi atât de diferit în multe dosare.”
Este posibil ca Tusk să nu poată conta nici măcar pe un timp de respiro după ce va prelua funcția, deoarece Polonia este pe cale să intre în doi ani de campanie electorală aproape permanentă, cu alegeri locale în aprilie, urmate de alegerile europene din iunie și, în cele din urmă, de alegerile prezidențiale din 2025.>>
