Sancțiuni și drone. Un moment de speculat la maximum: revelația rafinăriilor rusești

Sursa: The Moscow Times

Una dintre narațiunile profund înșelătoare pe care Moscova le-a construit cu migală după declanșarea invaziei sale în Ucraina a vizat sancțiunile economice internaționale care i-au fost aplicate de Occident, ca represalii.

De la Kremlin, la lideri politici ruși mai mult sau mai puțin cu greutate și până la propagandiștii din mass-media aservită regimului, discursul oficial le-a bifat pe toate –  bagatelizare, ridiculizare, amenințare. Concomitent, prin caracatița sa de servicii de informații, Moscova și-a completat galeria de acțiune prin mai mult sau mai puțin discrete operațiuni de influență pe plan extern. Obiectivele acestora au fost deopotrivă alterarea deciziei politice (la nivelul individual al țărilor membre UE și la nivelul Comisiei însăși), ca și sădirea dubiilor în rândul opiniei publice europene.

Simplul fapt că Moscova a acordat atâta atenție temei sancțiunilor reprezintă deja un indiciu în sine că sancțiunile, chiar dacă nu omoară, totuși rănesc nespus. Apoi, nu mai puțin elocvente în acest sens sunt tocmai anvergura și zelul tentativelor regimului Putin de a descuraja  implementarea a noi pachete de sancțiuni.

Este evident faptul că sancțiunile nu au oprit războiul Rusiei în Ucraina și, singure, nici nu ar putea-o face vreodată. Dar este la fel de clar faptul că au îngreunat efortul de război, în condițiile în care, privându-l de anumite resurse (tehnologice și umane), a obligat autoritățile ruse să piardă timp pentru a gândi și găsi soluții compensatorii și le-a obligat să recurgă la sacrificii, pe plan intern, pentru a găsi bani. Nu în ultimul rând, au sporit la un nivel nesustenabil pe termen lung, pentru Moscova, dependența aproape de vasalitate față de Beijing. În viitor, rușii vor plăti un preț de care acum nu par a fi suficient conștienți, pentru această remorcare a intereselor proprii la interesele chinezilor.

Din acest punct de vedere, cei care, în Occident, au considerat că sancțiunile economice nu produc rezultate s-au înșelat amarnic. În schimb, au avut mare dreptate cei care au pledat constant pentru inițiative încă și îndrăznețe, mai cuprinzătoare, mai draconice, mai rapid concepute și mai adânc implementate, în domeniul sancțiunilor.

Imaginați-vă ce ar fi însemnat ca Rusia să fi avut în acești doi ani același acces neîngrădit la tehnologii (militare și civile) că înainte de război. Sau ce ar fi însemnat ca infrastructura economică a regimului Putin să fi avut același liber acces la piețele mondiale ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Oricum, breșele din regimul sancțiunilor, pe care Rusia le-a identificat imediat, pe care le-a speculat fără ezitare și de conservarea cărora ține cu dinții, fac deja suficient rău deopotrivă Ucrainei și Occidenrului însuși, prin diluarea efectului potențial pe care îl are pârghia sancțiunilor.

De altfel, dacă rămâne ceva de reproșat aliaților Kievului, acela este faptul că sancțiunile nu sunt mai dure și mai detaliate, mai bine auditate și mult mai individualizate.

Dar, la fel cum a fost cazul cu armamentul și muniția trimise de Occident armatei ucrainene, și dosarul sancțiunilor a pornit de foarte de jos, căci s-a izbit în primă fază de tabuuri occidentale fundamentale, de preconcepții aparent imposibil de pus între paranteze, de frici obiective și subiective incomensurabile.

Depășirea acestui adevărat blocaj mental occidental a necesitat timp, căci impunea un chiuretaj nemilos și neașteptat la nivel de obișnuințe, de interese și de mentalități.

În acest context, o recentă analiză Reuters are darul de a pune în cea mai favorabilă lumină oportunitatea aplicării unor sancțiuni cât mai drastice Rusiei.

Desigur, de-a lungul timpului, presa rusă independentă, dar și cea occidentală, au mai produs analize revelatorii cu privire la impactul indubitabil avut deopotrivă de sancțiunile aplicate și de breșele existente.

Dar analiza Reuters are totuși ceva în plus, căci pune lupa asupra unui domeniu extrem de sensibil pentru Moscova. Cu atât mai sensibil cu cât e vorba de o bifurcare a impactului: o ramură avansează pe partea militară, iar celalaltaă pe partea economică. Și amândouă ramurile sunt interconectate, căci economia alimentează războiul, iar războiul afectează economia.

În speță, este vorba de rafinăriile Rusiei, care în ultimele săptămâni par să fi intrat sub tirul sistematic al armatei și serviciilor secrete ucrainene (fiind totodată de așteptat ca acest fenomen să cunoască dezvoltări și pe viitor, căci ucrainenii sunt, după cum am semnalat în numeroase rânduri până acum, forțați de împrejurări să acționeze asimetric).

În esență, ceea ce observă Reuters este că rușii întâmpină probleme, în unele cazuri insuportabile, în a-și repara și repune în funcțiune unitățile de rafinare care fie au fost lovite de ucraineni, fie au fost suprasolicitate, prin preluarea de sarcini în plus ca urmare a unor asemena lovituri. Iar aceste probleme au apărut tocmai ca urmare a sancțiunilor internaționale impuse de Occident.

Rusia, fiind (și) sub regimul Putin mai degrabă o fațadă decât un construct, are această mare spre foarte mare vulnerabilitate: tehnologia critică din industria critică este străină, în speță occidentală, iar nu locală. Prin urmare, este dependentă de know-how și piese de schimb care nu se află sub controlul său și pe care, deși le folosește de foarte multă vreme, nu a reușit să le copieze la un nivel satisfăcător pentru a dobândi celebra suveranitate economică și tehnologică pe care, de ochii lumii, o clamează și Kremlinul, și propaganda sa.

Moscova este în acest moment extrem de îngrijorată de impactul deopotrivă actual și potențial pe care îl au bombardamentele ucrainene asupra rafinăriilor rusești.

Asta, pentru că Moscova știe, mai în detaliu probabil ca oricine, cât de puține poate face pentru a preveni loviturile, pentru a compensa pierderile, pentru a limita urmările. Și știe, la modul cel mai intim, cât de grav operează și pot pe mai departe opera sancțiunile pe acest palier.

Reuters arătat deja foarte multe din aceste dedesubturi, dar nu este exclus ca analizele Kremlinului să proiecteze o imagine chiar mai neagră decât atât, dispunând totuși de avantajul accesului profund și nemediat la datele problemei.

În fine, un alt aspect esențial ce merită subliniat este cel al sinergiei.

Astfel, în chestiunea impasului care începe să acapareze rafinăriile, este de subliniat faptul că impactul sancțiunilor a fost potențat de intervenția ucraineană. Numai suprapunerea unor bombardamente în serie, și reușite, au adus Moscova în situația de a resimți acut șocul sancțiunilor. La fel, numai existența sancțiunilor internaționale a potențat efectul bombardamentelor ucrainene reușite.

Dacă ar fi existat doar sancțiunile, iar nu și bombardamentele, atunci rafinăriile ar fi continuat să funcționeze fără sincope încă o bună perioadă. Iar dacă ar fi existat doar bombardamentele, dar nu și sancțiunile, reparațiile și repunerea în funcțiune s-ar fi făcut imediat.

Povestea rafinăriilor rusești atacate de ucraineni ar trebui să constituie un argument masiv în favoarea unei ofensive occidentale în materie de sancțiuni (pe toate planurile, la nivel cât mai individualizat și la adâncimi care încă nu au fost atinse). Nu în ultimul rând, povestea rafinăriilor rusești ar trebui să facă înțeles un lucru atât de simplu: valoarea lor nu stă în absolut, ci în relativ. Eficiența lor, ca vector principal, depinde fundamental de intervenții bine gândite și precis țintite din plan secund.

Poate asistăm, odată cu acest episod, la un moment de trezire occidentală. Ar fi fost de dorit ca revelația asta să se fi instalat de la bun început, dar nu ar fi prea târziu nici acum.

Ajutorul SUA pentru Ucraina ar putea în sfârșit decola. Lecția ultimelor luni, în care a lipsit, și ce ar însemna dacă totuși va mai rata o dată momentul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here