<< A fost prea mult atunci când au publicat numele, adresa, numărul de telefon și fotografia lui David, împreună cu cuvintele: „Următorul care-o va primi”. Și-a părăsit casa și a împrumutat o casă de la un prieten. „Mi-am șters toate conturile de rețele sociale”, mi-a spus el. „Nu răspund la telefon la niciun număr pe care nu-l cunosc”. David este un regizor care locuiește în Tel Aviv și se descrie ca fiind „ultra-progresist, de stânga, antisionist, pro-pace”. Înainte de atacul Hamas, părerile sale erau minoritare; acum au provocat amenințări. După ce informațiile sale personale au fost publicate pe un canal Telegram israelian de dreapta, David a fost forțat să se ascundă. „În zilele noastre, dacă îndrăznești să arăți solidaritate sau compasiune față de poporul palestinian din Gaza, riști literalmente în Israel. E un rahay serios”, spune el >>, notează The Economist
<< David a vrut să facă limpede faptul că a fost îngrozit de violența Hamas. A fost șofer voluntar pentru Road to Recovery, o organizație care transportă palestinienii din Gaza și Cisiordania către spitalele israeliene pentru tratament. Peste o duzină de voluntari și membrii ai familiilor lor au fost uciși sau răpiți de Hamas pe 7 octombrie. „Vorbiți cu un om devastat. Îi cunosc unii dintre cei uciși, răpiți și răniți. Am fost la înmormântări și la slujbe de pomenire. Am văzut oameni pe care îi cunosc care au pierdut tot ce aveau. Inima mea este frântă pentru ei”. Dar, adăugă el, „inima mea este frântă pentru [miile] de palestinieni din Gaza care și-au pierdut viața și pentru cei peste [câteva sute de mii] care au fost nevoiți să-și părăsească locuințele. Pentru mine nu există nicio contradicție”.
Este o ironie care nu s-a pierdut pentru activiștii pentru pace din Israel, anume aceea că cei care au suferit cel mai mult din cauza atrocităților Hamas – locuitorii kibuț-urilor de la graniță și tinerii care dansau la festivalul de muzică Nova – aveau tendința de a fi de stânga. Multe voci proeminente din Israel, inclusiv premierul Benjamin Netanyahu, care conduce o coaliție de extremă-dreapta, au cerut ca Hamas să fie distrus. Unii au cerut chiar distrugerea Gazei. Avocații drepturilor omului și ai dialogului dintre israelieni și palestinieni se trezesc acum provocați de evenimentele care se desfășoară – emoțional, moral, chiar fizic. „Este foarte greu”, mi-a spus Yuval Roth, fondatorul Road to Recovery. „Este foarte complicat să ai de-a face cu acest război din două puncte de vedere. Este ca o schizofrenie de război. Trebuie să tragi din greu din greu tot timpul pentru a-ți păstra busola morală”.
Israelul controlează singurul punct de trecere din Israel în Gaza și, de obicei, nu le permite cetățenilor israelieni să viziteze teritoriul. Înainte de război, limitase numărul de permise disponibile pentru palestinienii din Gaza pentru a intra în Israel la aproximativ 18.000 de lucrători și la câțiva alți – în mare parte profesioniști din domeniul medical, pentru a participa la cursuri sau conferințe, și pacienți cu cancer, adesea copii, pentru tratament în spitalele israeliene. Relațiile personale între israelieni și gazezi deveniseră aproape imposibile.
Cu toate acestea, David reușise să stabilească o prietenie cu o femeie din Gaza, pe nume Asmaa, deși nu se întâlniseră niciodată în persoană. Ei au început să vorbească pe WhatsApp după ce ea a răspuns în engleză la una dintre postările sale pe Facebook și-și exprima îngrijorarea pentru locuitorii din Gaza în timpul ultimei operațiuni israeliene din iunie 2021.
Casa lui Asmaa a fost avariată în acea campanie de bombardament. Pereții au crăpat și se infiltra apă de ploaie. David a strâns niște bani de la prietenii săi și i-a transferat suma prin intermediul unuia dintre prietenii lui Asmaa, care lucra în construcții, în Israel. Asmaa i-a trimis, cu recunoștință, fotografii cu noul tencuială.
Cei doi au făcut schimb de felicitări de sărbători în timpul Ramadanului și s-au legat prin vești reciproce despre copiii lor de vârste similare. David a strâns mai mulți bani pentru un frigider nou și a cumpărat haine pentru copii. Asmaa și-a filmat copiii purtând tricourile albastre noi, spunând „Te iubim David”, în timp ce-și țineau mâinile în formă de inimi.
Ori de câte ori au avut loc atacuri cu rachete asupra Tel Avivului, Asmaa se interesa de situația lui David. După un bombardament israelian asupra Gazei, în mai, ea a trimis un videoclip de la înmormântarea unui copil care fusese ucis. David i-a trimis o fotografie cu el însuși ținând un steag palestinian la o demonstrație. Prietenul său, care stătea lângă el, ținea un panou pe care scria: „Opriți epurarea etnică a poporului palestinian”. „Acest prieten al meu și-a pierdut doi membri ai familiei în atacuri”, mi-a spus David, „Unul ucis și unul răpit”.
După atacul Hamas, Israelul a început un bombardament aprig asupra Gazei. David a încercat să rămână în legătură cu Asmaa. Pe 8 octombrie, a doua zi de război, Asmaa i-a trimis un scurt videoclip cu o școală în care familiile au fost strămutate după ce bombardamentul le distrusese casele. A doua zi, ea a scris: „Israelul a demolat toate moscheile și multe case, iar sute au fost martirizați”. David a răspuns că era întristat și se roagă pentru familia ei (guvernul israelian susține că atacă doar infrastructura militară a Hamas, care este adesea ascunsă în clădirile folosite de civili).
Mai târziu în acea zi, Asmaa i-a trimis un videoclip cu mai multe valize mici. „Scăpăm acum”, a spus ea. „Israelul bombardează. Nu există siguranță aici. Te rog, roagă-te pentru noi”. Asmaa și familia ei s-au mutat în casa unei rude. Pe 11 octombrie, i-a spus lui David că este îngrijorată de faptul că fiul ei cel mic nu era bine; îl dusese la o clinică și filmase un videoclip cu băiatul, plângând, cu o perfuzie intravenoasă în mână.
Au trecut două zile fără alte vești de la Asmaa. David știa că în Gaza alimentarea cu electricitate și acoperirea telefoniei mobile din Gaza erau neregulate și putea vedea că ea era offline. A continuat să scrie mesaje care au rămas fără răspuns. Pe 13 octombrie i-a scris: „Prietene, trăiești?” După câteva ore, Asmaa i-a răspuns: „Nu suntem bine. Nu există apă sau electricitate. Situația este rea. Locuiesc în nordul Gazei și ne-au spus să mergem în sud, dar au bombardat drumurile. Acum este foarte greu să te muți dintr-o zonă în alta”. Și-a găsit refugiu într-o singură cameră cu alte 30 de persoane și nu și-a schimbat hainele de zile întregi.
David nu este singurul israelian care a suferit o reacție publică pentru că își exprimase simpatia față de civilii bombardați în Gaza. Dror Sadot, care lucrează pentru B’Tselem, o organizație care din 1989 a documentat încălcări ale drepturilor omului în Cisiordania și Gaza, mi-a spus că conturile sale de pe rețelele sociale au fost vizate mai mult decât de obicei de grupurile israeliene de dreapta. „După aceste crime teribile pe care Hamas le-a comis, oamenii vor doar răzbunare”, a spus Sadot. Activiștii se tem că stânga progresistă, deja diminuată, se va micșora și mai mult.
Și Hamas a încercat de mult timp să rupă legăturile dintre oamenii din Gaza și oamenii din Israel. Palestinienii care au lucrat cu organizații de pace și organizații medicale de caritate au fost închiși. Un activist israelian cu care am vorbit a spus că s-a simțit „oribil” după ce un interlocutor din Gaza a fost închis timp de câteva luni ca urmare a contactului dintre ei, în urmă cu câțiva ani. „De atunci am lucrat sub radar”, mi-a spus el. „Suntem foarte, foarte atenți cu cine suntem în legătură”. Când i-am sunat pe oameni din Gaza să vorbească despre relațiile lor cu organizațiile umanitare israeliene, ei mi-au spus că nu vor vorbi on the record.
David se agață de credința sa că prietenia lui cu Asmaa „este o dovadă a faptului că majoritatea oamenilor nu sunt atât de diferiți unii de alții. Cu toții dorim să avem o viață sigură și stabilă pentru familiile noastre. Este un clișeu, dar este și realitate”.
În timp ce vorbeam, a sunat sirena și ne-am adăpostit în camera de securitate a casei lui de împrumutat. În Tel Aviv există, de obicei, un interval de 90 de secunde între alarmă și zgomotul puternic al sistemului de apărare Iron Dome care interceptează o rachetă Hamas. După câteva minute am ieșit din nou afară și ne-am așezat pe terasă.
L-am întrebat pe David dacă i-ar putea trimite un mesaj lui Asmaa pentru a vedea dacă ar fi dispusă să discute cu mine. Timp de o jumătate de oră, WhatsApp a arătat doar o bifă, care indică faptul că mesajul nu a fost livrat. Apoi a văzut, uşurat, a doua bifă. „E în viață!”, spune el. Asmaa i-a zis că nu vrea să vorbească cu un jurnalist. „Nu, te rog, mi-e teamă”. I-a trimis trei emoji-uri cu o față plină de lacrimi. „Toți copiii plâng”, i-a mai scris ea. „Situația este foarte grea aici”. >>
