În urma unei serii de eșecuri răsunătoare și expulzări în masă de „diplomați”, serviciile de informații ruse au recurs la metode mai subtile, inclusiv valorificarea organizațiilor științifice cu legături internaționale. Un astfel de „paravan” pentru spionaj este Institutul Național de Cercetare pentru Dezvoltarea Comunicațiilor (NIIRK), condus de foști ofițeri SVR și FSB. În Europa și țările vecine, institutul organizează numeroase conferințe și stagii de practică. Aici, ofițerii de informații și propagandiștii pro-Kremlin, sub pretextul promovării relațiilor de bună vecinătate, răspândesc ideea că Occidentul este dușman și că prosperitatea vine din prietenia cu Rusia. Principalele ținte sunt studenții promițători și tinerii oameni de știință, care sunt în final pregătiți pentru activități de spionaj, notează The Insider.
<< Pe 19 iunie 2023, strada Korobeinikov din Moscova, de obicei liniștită, a fost închisă în mod neașteptat. Bărbați atletici cu radiouri se agitau în jurul perimetrului. Curând, au apărut o gardă de onoare și mașini oficiale cu girofaruri. Oameni care purtau garoafe s-au adunat în fața clădirii care găzduiește Institutul Național de Cercetare pentru Dezvoltarea Comunicațiilor (NIIRK). Ultimul sosit la festivități a fost șeful SVR, Serghei Narîșkin, care a prezidat ceremonia de instalare a unei plăci comemorative pentru fostul director al SVR, Viaceslav Trubnikov. Au urmat discursurile: „Viaceslav Ivanovici a lucrat aici timp de doi ani,” „un ofițer de informații și diplomat remarcabil,” „o legendă a informațiilor,” „un cavaler al Războiului Rece,” și așa mai departe.
Înainte de Revoluția bolșevică din 1917, casa a fost locuința actorilor Alexandr Lenski și Alexandr Iujin-Sumbatov de la Teatrul Mali. Mai târziu, a fost ocupată de NKVD, MGB și KGB; conacul a găzduit întâlniri clandestine cu agenți. După 1993, aici și-au desfășurat activitatea mai multe afaceri, dar, în timp, locul a ajuns în paragină, iar oamenii fără adăpost au ocupat spațiile vacante. În aprilie 2020, conacul restaurat a devenit noua casă a NIIRK. În fața clădirii au început să apară mașini aparținând ambasadelor republicilor din Asia Centrală și Transcaucazia.
Ce fel de institut este acesta? Conform site-ului său, misiunea principală a NIIRK este „dezvoltarea dialogului multilateral între popoare, culturi, religii, state, organizații internaționale științifice și educaționale și societatea civilă pentru a consolida pacea și armonia”. Cercetările și analizele experților institutului sunt utilizate de Biroul Administrației Prezidențiale pentru Relații Interregionale și Culturale cu Țări Străine, Ministerul Afacerilor Externe, Rossotrudnicestvo, Serviciul 5 al FSB și SVR.
Primul director oficial al institutului a fost Irina Zavesnitskaia, cofondatoare a PoiskSidelki LLC. Un an mai târziu, i-a succedat soțul ei, fostul general FSB și supraveghetor al regiunii Transcaucaziene, Vladislav Gasumianov.
Prietenii Kremlinului
Conform constatărilor The Insider, în ultimele optsprezece luni, NIIRK a organizat un total de douăsprezece conferințe, forumuri și mese rotunde în diverse țări, inclusiv Armenia, Georgia, Uzbekistan, Kârgâzstan, Transnistria, Tadjikistan și Slovacia. În plus, NIIRK a primit mai multe delegații din aceste națiuni la Moscova pentru stagii, având în plan să găzduiască aproximativ încă zece în acest an.
Institutul vizează în principal tinerii oameni de știință — cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, angajați în cercetare sau mediul academic. Așa cum a spus un student armean, pentru The Insider, „pe parcursul stagiului, ni s-a reamintit constant că, fără Rusia, am fi condamnați să devenim sclavi ai Occidentului. Odată, m-au întrebat cu nonșalanță dacă am rude în Europa. Când au auzit răspunsul meu negativ, și-au pierdut interesul pentru mine”.
Printre vorbitorii principali la aceste conferințe se numără generalul Gasumianov, fostul șef al Academiei SVR, Nikolai Gribin, și fostul prim-ministru slovac Jan Černogurski, care prezidează asociația „Prietenii Crimeei”. Černogurski apare frecvent la emisiuni de propagandă rusă, unde promovează o agendă pro-Kremlin pentru țara sa, prezicând în același timp colapsul iminent al dolarului și dezintegrarea ulterioară a Statelor Unite.
Clădirea de pe strada Korobeinikov îi găzduiește frecvent pe președinții „republicilor” georgiene ocupate de Rusia, Osetia de Sud și Abhazia, împreună cu reprezentanți din regiunea Transnistria ocupată de Rusia, din Moldova. Anul trecut, a efectuat o vizită chiar și o delegație din Vietnam.
Conducerea institutului se implică activ și în alte locuri, Gasumianov vizitând Serbia pentru a purta negocieri cu liderii mișcării Pentru Pace și Justiție în Afganistan (DMSA). Condusă de fostul șef al serviciilor de informații afgane, Masum Stanikzai, DMSA a fost înființată de oficiali de rang înalt din administrația anterioară care au fugit de regimul taliban. Se pare că Kremlinul joacă un joc dublu: pe de o parte, primește talibanii la Moscova, iar pe de altă parte, colaborează cu inamicii lor declarați.
Printre alți parteneri, NIIRK este cunoscut pentru conexiunile sale cu Partidul Awami din Pakistan. De la înființarea sa în 1986, grupul a fost aliniat cu Moscova și a fost singura forță politică din Pakistan care a susținut invazia sovietică în Afganistan, care a durat din 1979 până în 1989. O sursă din Asociația Veteranilor Serviciilor de Informații Externe din Rusia, care a solicitat anonimatul, a informat The Insider că generalul Trubnikov — figura onorată prin placa comemorativă de pe clădirea NIIRK — era bine familiarizat cu conducerea Awami în timpul mandatului său la rezidența KGB din Islamabad.
În februarie 2024, NIIRK a organizat o conferință intitulată „Regatul Unit – UE – Rusia – Orientul Mijlociu: Provocări și Perspective”. Discuțiile nu au avut loc în Moscova, ci în Bratislava, Slovacia. Printre vorbitori s-a numărat vicepreședintele Parlamentului Slovac, Luboš Blaha, care a acuzat Statele Unite și NATO de provocarea conflictului din Ucraina.
Un alt participant notabil a fost ex-eneralul austriac de contrainformații, Gustav Gustenau, care în 2019 a fost demis din cauza suspiciunilor serioase de conexiuni cu Jan Marsalek, COO-ul fugar al companiei de plăți Wirecard. În 2020, Marsalek a fugit în Rusia. The Insider a publicat recent încă un articol dintr-o serie de investigații privind legăturile lui Marsalek cu serviciile de informații rusești.
Omul lui Patrușev în Transcaucazia
Șeful NIIRK, Gasumianov, este de mult timp cunoscut ca „omul lui Patrușev” (o referință la fostul șef al Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, care a fost recent retrogradat la rolul de „consilier prezidențial”). Gasumianov însuși a avut o carieră impresionantă. În 1982, a lucrat ca instructor la comitetul districtual Komsomol din Kiev și, prin recrutarea Komsomol, a fost direcționat către Cursurile Superioare ale KGB-ului URSS. Tânărul ofițer de informații a fost apoi trimis la Biroul KGB din Ivano-Frankivsk, în vestul Ucrainei, unde avea sarcina de a combate manifestările de naționalism. În 1988, a fost transferat în Nagorno-Karabah, unde deja începuseră primele ciocniri între comunitățile locale armene și azere. A avansat până la poziția de adjunct al șefului Direcției KGB din regiune, dar când operațiunile de luptă de acolo s-au intensificat, toți ofițerii Lubianka au fost eliberați din funcțiile lor și dispersați în diverse alte direcții.
După o perioadă de activități necunoscute, în 2000, Gasumianov s-a trezit în Biroul FSB din orașul Soci. Doi ani mai târziu, a ocupat funcția de Secretar de Stat al Rezervei de Stat, care la acea vreme era condusă de Alexandr Grigoriev — un prieten al lui Putin din tinerețe și coleg al viitorului președinte în KGB-ul din Leningrad. În anii ’80, în calitate de locotenent-colonel, Grigoriev a purtat sutana unui preot ortodox în cadrul îndatoririlor sale oficiale și, sub acoperirea operativă de „Părintele Alexandr”, l-a supervizat direct pe Alexei Rigidier, născut în Estonia, care în perioada 1990-2008 a devenit cunoscut sub numele de Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii.
Prin Grigoriev, în anii 2000, Gasumianov s-a familiarizat cu cercul lui Putin, devenind în mod special apropiat de atunci directorul FSB, Nikolai Patrușev.
După războiul cu Georgia din 2008, Kremlinul a decis să-și consolideze influența în Transcaucazia. Era de nevoie personal de încredere din serviciile de informații, iar „omul lui Patrușev” a fost numit adjunct al Șefului Departamentului pentru Relații Interregionale și Culturale cu Țările Străine din Administrația Prezidențială, un departament în mare parte format din foști ofițeri din serviciile de securitate.
La „Piața Veche” din Moscova — unde Administrația Prezidențială își are biroul — „culturologul” Gasumianov avea responsabilități de supraveghere pentru Georgia, Osetia de Sud și Abhazia. Au apărut chiar și rapoarte în media care sugerau că el a intervenit direct în alegerile prezidențiale din 2011 din Osetia de Sud, susținându-l pe candidatul favorit al Moscovei, Anatoli Bibilov. Se spune că Gasumianov i-a intimidat pe opozanții lui Bibilov promițându-le că vor primi vizita lui Jambulat Tedeev, antrenorul echipei naționale ruse de lupte libere.
Trecând de la administrația prezidențială, Gasumianov a preluat funcția de șef al securității la Norilsk Nickel. În această calitate, ofițerul FSB a făcut vizite în Europa și Africa și a propus dezvoltarea unei Carte a Securității Informaționale pentru unitățile industriale critice, o propunere întâmpinată cu scepticism de multe companii străine.
În același timp, Gasumianov a prezidat Comitetul de Securitate al Asociației Internaționale a Metalelor din Grupul Platinei (IPGMA), ceea ce i-a oferit acces la documente interne ale marilor companii globale din industrie. De remarcat că pe site-ul NIIRK, Gasumianov a împărtășit o galerie foto care includea o imagine a sa alături de fostul prim-ministru italian Silvio Berlusconi.
După ce liderul opoziției. Nikol Pașinian, a devenit prim-ministrul Armeniei, Kremlinul a apelat din nou la serviciile fostului supraveghetor al Transcaucaziei, iar NIIRK a oferit instrumentul perfect prin care Gasumianov să restaureze influența Rusiei în regiune. „Ne-am tratat întotdeauna țările vecine cu grijă, dragoste și am încercat să le ajutăm, de la promovarea independenței la acordarea de asistență financiară și înființarea instituțiilor”, a declarat „omul lui Patrușev”, în februarie 2023, în timp ce rachetele și bombele rusești distrugeau orașe pașnice din Ucraina.
Spioni în calitate de supervizori
Împreună cu Gasumianov, Consiliul de Supraveghere al NIIRK include și alte persoane cu experiență extinsă în domeniul serviciilor de informații. Un astfel de personaj este generalul FSB Anatoli Boliuh, bine cunoscut Serviciului de Securitate al Ucrainei și agențiilor europene de contrainformații. După absolvirea Universității de Prietenie a Popoarelor din Moscova în 1982, Boliuh s-a alăturat Serviciului de Informații Externe al KGB-ului, acționând sub acoperirea unui diplomat în ambasadele sovietice. Ulterior, a fost detașat la Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova (MGIMO), unde a servit ca asistent al rectorului pentru probleme de securitate și a avut un rol în recrutarea studenților promițători. După MGIMO, Boliuh a fost repartizat la Academia Internațională de Combustibili și Energie, înainte de a se întoarce în Europa — de această dată cu o legitimație de presă de la ziarul Izvestia.
În 2009, Boliuh a preluat conducerea Departamentului de Informații Operaționale (DOI) din cadrul Serviciului 5 al FSB (Unitatea 26047), care este responsabil pentru spionajul internațional. Structura DOI include departamente care acoperă Europa, Moldova, Transcaucazia, Africa, Orientul Mijlociu, Asia și Ucraina, unde sunt consolidate rapoartele de informații din rezidențe. În plus, DOI a obținut succes în recrutarea politicienilor europeni, după cum a scris recent The Insider.
În timpul protestelor Maidan din Ucraina, din 2014, Boliuh a zburat la Kiev cu un grup de generali ai FSB, GRU și SVR pentru a pune umărul la sprijinirea lui Viktor Ianukovici. Cu toate acestea, până când au ajuns, situația se întorsese deja în favoarea protestatarilor, iar pe 22 februarie acel an, Ianukovici a fugit din capitală, ajungând în cele din urmă în Rusia. În urma nemulțumirii lui Putin față de rezultat, Boliuh a fost eliberat din funcție și transferat la Rosgheologhia, o organizație istoric folosită de KGB în scopuri de spionaj.
În 2019, a avut loc o schimbare în conducerea Rosgheologhia, cu Serghei Gorkov, absolvent al Academiei FSB, preluând controlul asupra corporației de stat. Gorkov și-a adus propria echipă, determinând plecarea lui Boliuh. La NIIRK, fostul recrutor de studenți supraveghează acum procesele educaționale și se bucură să discute conceptul de bună vecinătate: „Tactica este esențială aici. Este important și să se ia în considerare nivelul pe care se bazează buna vecinătate — statul, poporul sau elita. Așadar, creativitatea și soluțiile neconvenționale sunt esențiale în această privință. Clișeele și copierea nu sunt suficiente”.
The Insider a obținut o listă de contacte telefonice ale actualului șef al DOI, generalul locotenent Gheorghi Grișaev. În lista de contacte sunt incluse și numărul de telefon al colegilor actuali ai lui Grișaev, precum și numărul lui Boliuh. Deși nu s-a putut determina exact despre ce discută generalii între ei, este puțin probabil ca „relațiile de bună vecinătate” să fie printre subiectele discutate.
Boris Miroșnikov, un Lucrător Onorific al Serviciului de Securitate, s-a alăturat Consiliului de Supraveghere alături de Boliuh. Miroșnikov și-a început serviciul în Departamentul Operațiunilor de Contraspionaj (UKRO) al FSK-FSB, concentrându-se pe dezvoltarea și implementarea de metode noi pentru activități operaționale și de investigații. Miroșnikov a înființat personal Direcția de Securitate a Calculatoarelor și a Informațiilor în cadrul FSB, acum cunoscută sub numele de al 11-lea Centru (Unitatea 68240). În 2002, a fost detașat la Ministerul Afacerilor Interne (MVD), unde a preluat conducerea Biroului de Măsuri Tehnice Speciale (BSTM).
Biroul, supervizat de FSB, este responsabil cu sarcini precum ascultarea telefoanelor, spargerea emailurilor și monitorizarea plăților electronice ale suspecților de crimă. Evgheni Cicivarkin, fondatorul retailerului de telefoane mobile Euroset, l-a acuzat pe Miroșnikov că a instigat seria de persecuții care l-au determinat pe antreprenorul independent să fugă din Rusia în 2009. Într-un mesaj video adresat președintelelui Rusiei de atunci, Dmitri Medvedev, în 2011, Cicivarkin l-a descris pe Miroșnikov ca fiind „liderul unui grup de șefi ai crimei” — cu Miroșnikov în fruntea lor.
În 2011, a devenit vicepreședinte al unei companii numită Citadel. Focalizarea Citadel constă în dezvoltarea de software pentru securitatea informațiilor și fabricarea echipamentului SORM (ascultare telefonică) pentru agențiile de aplicare a legii. Mai mult, operatorii de telecomunicații din Rusia sunt obligați să instaleze SORM pe rețelele lor.
Putem doar să speculăm cu privire la rolul specialistului în ascultare telefonică în sediul de pe Korobeinikov. Orice-ar fi activități pe care le cer îndatoririle sale oficiale, hobby-urile lui Miroșnikov par să includă discuții filosofice despre importanța culturii: „Este o chestiune foarte delicată! Este necesar să cultivăm cultura în cel mai înalt sens al cuvântului, unde spațiul meu cultural-vital nu ar suprima același spațiu al vecinului meu. Este o sarcină extrem de dificilă! Orice pas greșit este naționalism care trece în nazism-fascism”.
Printre ceilalți membri ai Consiliului de Supraveghere, figurile remarcabile îi includ pe fostul șef al Academiei SVR, Nikolai Gribin, și fostul director adjunct al FSB, Valentin Sobolev. Gribin, care a servit în departamentul de informații politice al Direcției Principale a KGB-ului, în anii ’80, a acționat sub acoperire de diplomat în Danemarca și Norvegia înainte de a trece la aparatul central al KGB-SVR. Dacă ne uităm la discursurile sale, Gribin este preocupat de Articolul 13 al Constituției ruse, care afirmă în mod explicit că „diversitatea ideologică este recunoscută în Federația Rusă”, și „nicio ideologie nu poate fi stabilită ca fiind statală sau obligatorie”.
Un alt „supraveghetor”, generalul Sobolev, și-a început cariera în Direcția KGB din Tomsk și a ajuns să fie secretar al comitetului de partid comunist al Direcției. După mutarea la Moscova, cariera sa a luat avânt. Sobolev a servit ca prim adjunct al directorului FSB, și mai târziu s-a mutat în Consiliul de Securitate.
După pensionare, în 2012, ca general locotenent în FSB, Sobolev a fost un vorbitor frecvent la evenimente destinate publicului tânăr. De asemenea, și-a petrecut timpul liber în comunitatea bogată Gorki-2 din districtul Odintsovo, unde deține o vilă evaluată la aproximativ 120 de milioane de ruble (1,32 milioane de dolari).
Propagandiști și editori
NIIRK deține compania de organizare a conferințelor Project, împreună cu agenția de știri Eurasia Daily, care angajează analiști politici și teoreticieni ai conspirației cunoscuți pentru afilierea lor pro-Kremlin. Institutul publică trei reviste: „Om și lume: Dialog”, „Perspectivă: Generația Căutării” și „Rusia și lumea: Dialog științific”, toate distribuite gratuit în țările CSI. Călătoriile regulate în străinătate, conferințele, prezentările și activitățile editoriale implică costuri considerabile. În 2022, activele totale ale NIIRK s-au ridicat la 467 de milioane de ruble (5,2 milioane de dolari), chiar dacă această sumă a scăzut la 273 de milioane în 2023. Desigur, „omul lui Patrușev” poate întotdeauna să ceară ajutor financiar partenerilor săi de afaceri, iar aceștia este puțin probabil să îi refuze. De exemplu, șeful fondului Pangeo Capital, Iuri Kudimov, care gestionează investiții în valoare de 1 miliard de dolari, este un asociat cunoscut.
De fapt, Kudimov și Gasumianov sunt cofondatorii companiei de management Moskovskoe More Management Company (ООО «УК Московское море»), care a construit un complex de vile de elită în Zavidovo, la mai puțin de 100 de mile nord-vest de capitală. Kudimov se laudă și cu o experiență extinsă în spionaj: după absolvirea Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moscova, s-a alăturat Direcției Principale a KGB-ului și a efectuat un stagiu sub îndrumarea lui Kim Philby, un fost ofițer MI-6 care a trecut de partea URSS în 1963.
Sub acoperirea de corespondent al Komsomolskaia Pravda, Kudimov a desfășurat activități de spionaj în Londra până la expulzarea sa din țară, în 1985. Mai târziu, având un card de presă pentru Novoe Vremia, a operat de la o stație KGB în Mexic. La întoarcerea în patrie, a trecut la sectorul bancar ca ofițer de rezervă al SVR, aducând un venit decent prin gestionarea datoriilor sovietice.
În plus față de activitățile sale la Pangeo Capital, Kudimov a devenit unul dintre fondatorii Fondului Memorialul Kim Philby. Publicațiile media europene au susținut că Pangeo Capital a fost implicat în furnizarea de finanțare clandestină pentru „prietenii Kremlinului”, dar Kudimov a contestat cu succes aceste afirmații în instanță. Cu toate acestea, în luna martie, autoritățile lituaniene i-au retras cetățenia după ce Ministerul Afacerilor Externe al țării a determinat că activitățile „fostului angajat al KGB” au fost „incompatibile cu interesele naționale ale Lituaniei”.
The Insider a trimis o serie de întrebări la adresa de email a generalului Gasumianov, dar până în momentul redactării acestui text, șeful NIIRK nu a răspuns. >>
