Lamentările lui Alice Weidel cu privire la declinul Germaniei și atacurile împotriva imigranților găsesc ecou printre alegători, notează The Economist.
<< De la biroul său de la etajul șase, lângă Bundestag, Alice Weidel privește spre vest, deasupra unei întinderi de crengi de copaci de culoare maro, specifică iernii. Acesta este Tiergarten, cel mai faimos parc din Berlin. În centrul său se înalță o coloană de 67 de metri care celebrează înfrângerea Prusiei împotriva Danemarcei, în 1864. Sclipind poleită în glorie, în vârful său pășește Victoria, această versiune particulară a zeiței înaripate, modelată după, pe atunci, prințesa moștenitoare a Prusiei, o fiică a reginei Victoria a Marii Britanii.
Cu părul ei blond prins în spate, nas ascuțit, postură dreaptă și îmbrăcăminte de afaceri simplă și scrobită, Weidel emană aerul unei regine în așteptare. În calitate de co-lider al Alternativei pentru Germania (AfD), cel mai de dreapta partid dintre cele șapte principale partide politice ale țării, influența ei a crescut constant. Este adevărat, partidul, lansat abia în 2013 și reprezentat de culoarea albastră, are doar 78 de membri în Bundestagul de 736. Nu controlează niciunul dintre cele 16 landuri ale Germaniei, ci doar trei guverne municipale mici. Majoritatea germanilor declară că nu ar vota niciodată pentru el, iar celelalte partide principale au jurat să-l evite. Oficiul Federal pentru Protecția Constituției, serviciul de informații intern, a plasat sub supraveghere mai multe filiale locale AfD pentru extremism.
Totuși, în cele 19 luni de când Weidel a ajuns în frunte, AfD mai mult decât și-a dublat cota privind „intenția de vot” națională, de la 10% la peste 20%. Acest lucru îl face cel de-al doilea cel mai popular partid din Germania, după creștin-democrații de centru-dreapta din opoziție (CDU), dar înaintea tuturor celor trei partide din guvernul de coaliție. Un sondaj recent sugerează că Weidel este mai populară decât cancelarul social-democrat, Olaf Scholz.
La alegerile pentru Parlamentul European, din iunie, se așteaptă ca AfD să înregistreze o creștere semnificativă dincolo de cele nouă locuri actuale, reflectând o tendință la nivel continental, care i-a consolidat pe populiștii de dreapta din Suedia, Țările de Jos și Italia. În septembrie, vor merge la vot landurile germane estice Brandenburg, Saxonia și Turingia; AfD este partidul principal în toate cele trei. Până la următoarele alegeri pentru Bundestag, programate în 2025, Weidel și co-liderul ei, Tino Chrupalla, ar putea deveni cu adevărat o formă de regalitate republicană, pe post de cei care fac jocurile când e uns regele decât ca monarhi.
Indiferent de postura regală, Weidel, în vârstă de 44 de ani, pare o figură paradoxală pentru AfD. Partidul este dominat de bărbați; femeile reprezintă doar unul din nouă printre deputații săi, în comparație cu 35% în toate partidele. Chrupalla pare mai tipic: ca mulți alegători AfD, el este german de est și mândru să facă parte din clasa muncitoare. El încarnează resentimentele împotriva elitelor, care au alimentat partidul prin turbulențele cauzate de COVID-19, inflație ridicată și războiul din Ucraina.
Weidel provine dintr-o familie înstărită dintr-un mic oraș din vestul Germaniei. Ea este înarmată cu un doctorat în economie și tinde să prefere arena controlată a sălii de consiliu sau a studioului în loc să se amestece printre mulțimi. Traseul său profesional înainte de politică a fost unul fulgerător. A lucrat pentru Goldman Sachs, o bancă de investiții globală, precum și pentru Allianz, un gigant în asigurări, înainte de a-și porni propria firmă de consultanță privată. A petrecut câțiva ani în China, dar a ținut cont de avertismentele că ar putea fi o greșeală în carieră să fie etichetată drept „expert în China”.
Deschisă despre orientarea ei sexuală, Weidel locuiește în principal în Elveția. Ea și partenera ei, o regizoare elvețiană cu origini sri-lankeze, cresc doi băieți în vârstă de șapte și zece ani. Weidel afirmă că, deși partenera ei are opinii „foarte, foarte liberale” și în ciuda intruziunilor presei germane în intimitatea lor, aceasta a susținut-o foarte mult în cariera sa politică.
Sorbindu-și ceai verde în biroul ei, co-șefa AfD recunoaște că decizia sa de a-și duce convingerile politice în viața publică a fost o provocare. Impresionată de poziția partidului împotriva euro, a lucrat cu jumătate de normă pentru partid timp de patru ani înainte de a fi implicată în alegerile naționale și în lumina reflectoarelor, în 2017. Reprezentând un district în landul german Baden-Württemberg, Weidel s-a alăturat lui Chrupalla la conducerea partidului în 2022.
În afara de controlul presei, ea și partidul ei se confruntă acum cu supraveghere oficială în trei state germane. „Mi se pare cu adevărat absurd faptul că spioni Stasi citesc corespondența mea privată și pot asculta convorbirile mele telefonice, deși sunt un lider ales al opoziției”, spune ea. Mai ales, adaugă aceasta, deoarece „păcatul ei cardinal” constă doar în a cere ca Germania să aibă frontiere sigure. „Se pare că dacă nu spui ‘deschideți granițele pentru toată lumea’, atunci te afli în colțul extrem-drept!”.
În povestea lui Weidel, majoritatea problemelor Germaniei pot fi atribuite la ceea ce ea descrie ca politici de imigrație profund iresponsabile, în special primirea făcută de Angela Merkel, cancelarul din perioada 2005-2021, a unui val de refugiați din războiul civil sirian și a altor migranți. „Cred că politicienii trebuie să arate laturile negative ale anumitor grupuri de populație musulmană”, spune ea. „Ratele de criminalitate au explodat și oamenii din acest context, în primul rând afgani, urmați de irakieni și sirieni, au de departe cea mai mare povară a criminalității”.
Ea critică, de asemenea, imigranții pentru rezultatele slabe ale Germaniei într-un recent studiu PISA care compară educația între țări. „Nivelul este redus automat dacă provin dintr-un context non-lingvistic german, non-cultural german și educațional needucat”, spune ea, menționând o bătaie recentă dintr-o școală din Berlin, în care au fost implicați băieți pe care îi descrie ca fiind din Orientul Mijlociu.
Peste un sfert din cei 85 de milioane de locuitori ai Germaniei au acum o formă de origine imigrantă. Cu toate acestea, înregistrările poliției arată că, în loc să crească după valul de migrație, rata globală a criminalității a scăzut abrupt între 2016 și 2021, înainte de a crește ușor anul trecut. Clasamentele europene ale siguranței publice plasează Germania pe un loc neinteresant în mijlocul clasamentului. Străinii reprezintă o proporție din ce în ce mai mare a elevilor, iar tendința este ca aceștia să obțină note mai mici la teste decât germanii nativi. Cu toate acestea, rezultatele PISA arată diferențe mai mici în țările învecinate cu proporții similare de imigranți. Imigranții din Regatul Unit obțin scoruri mai mari decât britanicii născuți acolo, sugerând că problema Germaniei poate fi legată mai degrabă legată de sistemul său școlar decât de etnia elevilor.
Cu toate acestea, amestecul lui Weidel de afirmații despre persecuție, alarmism, insinuări împotriva imigrației și naționalism nu atrage doar baza AfD, ci și un număr tot mai mare de germani. Un semn al acestui lucru a fost schimbarea recentă a CDU, partidul lui Merkel. Un nou manifest CDU emis pe 10 decembrie a înlocuit în mod evident expresia „Islamul aparține Germaniei” cu o formulare care îi întâmpină pe musulmanii „care împărtășesc valorile germane”.
Acest lucru cu siguranță i-a făcut plăcere lui Weidel, cu toate că pare să sugereze că ar putea fi prea târziu. Germania și-a pierdut deja Leitkultur-ul sau „cultura conducătoare”, suspină ea. Și după ce Merkel a deschis un drum către ruină, coaliția actuală de centru-stânga a țării a accelerat declinul. „Va trebui să vedem ce va mai rămâne din țară când vor termina”, spune ea, înlocuind cu grijă ceașca de ceai goală în farfurie. >>
