Fostul premier al Japoniei, Shinzo Abe, a murit, vineri, la spital, după ce fusese împușcat în timpul unui discurs ținut în orașul Nara, din vestul țării. Polițiștii au reținut imediat un bărbat, la fața locului. Decesul a survenit la ora locală 17:03. Glonţul care l-a ucis pe fostul lider japonez Shinzo Abe a fost „suficient de adânc încât să-i ajungă la inimă”, au declarat medicii de la Universitatea Medicală Nara, citați de News.ro.
Atacul armat asupra celui mai longeviv prim-ministru japonz survine într-o țară cu o legislație extrem de strictă în privința armelor de foc și în care astfel de incidente sunt neobișnuite, notează The Economist.
Dat fiind contextul, revista britanică a publicat, vineri, un profil al lui Shinzo Abe, realizat la momentul demisiei sale din funcția de premier, în 2020: are un loc important în politica japoneză, a fost o figură influentă, dar și controversată.
Îl redăm mai jos.
<< Când era băiat, Abe Shinzo aspira la a face filme. Istoria familiei sale – este nepotul unui prim-ministru și fiul unui ministru de externe – l-a pus pe un drum diferit. Cu toate acestea, ca politician, s-a străduit să schimbe poveștile pe care Japonia le spune despre ea însăși. „Dacă japonezii au acum nevoie de un lucru, acel lucru este încrederea – capacitatea de a ne întoarce chipurile către soare, așa cum o face floarea soarelui atunci când înflorește în plină vară”, a declarat domnul Abe după ce a devenit prim-ministru pentru a doua oară, în 2012 >>, scrie The Economist.
<< Plecarea lui nu a urmat scenariul. Domnul Abe și-a anunțat demisia pe 28 august, invocând o criză de colită ulceroasă, o boală intestinală cronică. În loc să plece în strălucirea Jocurilor Olimpice, el pleacă pe fondul unei pandemii. Succesorul său va moșteni lupta împotriva virusului, plus alte provocări: o economie lovită de covid-19, o populație în scădere, îndrăzneala în creștere a Chinei și un aliat imprevizibil în America. Totuși, domnul Abe va fi amintit ca un transformator, nu în ultimul rând pentru că, după criza „deceniilor pierdute”, când economia a stagnat, el a stimulat speranța că problemele Japoniei ar putea fi rezolvate. „Abe a schimbat narațiunea”, spune Mireya Solís, de la Brookings Institution. Deși ratingul al guvernului său era îngrozitor, un sondaj arăta că, după ce a demisionat 74% dintre japonezi îl aprobau.
Prima perioadă a domnului Abe ca prim-ministru, începând din 2006, a durat puțin mai mult de un an și s-a încheiat sub auspiciile sănătății precare. În următorii cinci ani, Japonia a cunoscut cinci prim-miniștri. Partidul Liberal Democrat (LDP) al domnului Abe căzuse de la putere doar pentru a doua oară, de când bunicul său a ajutat la înființare, în 1955. Când domnul Abe a revenit la putere, a ajuns la concluzia că trebuie să aibă o agendă economică convingătoare pentru a obține sprijinul popular de care avea nevoie pentru a-și urmări prioritățile de politică externă și de securitate.
Domnul Abe a trecut mai întâi la a centraliza mașinăria statului. El a creat un birou de personal care a dat politicienilor puterea de a numi birocrați și a înființat un consiliu național de securitate. A mărit cu peste jumătate dimensiunea secretariatului cabinetului care îl sprijină direct pe premier. Japonia a avut 16 prim-miniștri între 1989 și 2012, cu un mandat mediu de 538 de zile. Al doilea mandat al domnului Abe a durat peste 2.800 de zile. Capacitatea sa de a echilibra facțiunile din propriul partid și de a comanda serviciul public i-a oferit o longevitate care a generat credibilitate în țară și în străinătate.
Încrederea pe care a câștigat-o domnul Abe în fața liderilor străini i-a permis Japoniei să joace un rol mai important în lume, menținând în același timp ordinea liberală de după război, care a susținut prosperitatea Japoniei. El a înfruntat puternicul lobby al fermierilor și s-a alăturat Parteneriatului Trans-Pacific, un mare pact comercial regional, promovându-l chiar și după ce America s-a retras. A încheiat un acord de parteneriat economic cu Uniunea Europeană și un acord bilateral cu America. Asta, la pachet cu mult golf și lingușiri, l-au menținut în grațiile lui Donald Trump. „Dacă nu era Abe, am fi fost tratați ca Moon Jae-in sau Merkel”, spune un fost consilier.
Domnul Abe s-a ocupat cu dibăcie și de China. Când a preluat mandatul, cele două țări se aflau aproape de conflict pentru insulele disputate. Domnul Abe a sperat că Xi Jinping va vizita Japonia în acest an (2020 – n.tr.), înainte să intervină covid-19. Dar el i-a încurajat și pe vecini să facă față Chinei. Sub steagul unui „Indo-Pacific liber și deschis”, Japonia a încercat să susțină libertatea de navigație în apele asiatice și principiile liberale pe piețele asiatice. A construit legături de securitate cu Australia, India și țările din Asia de Sud-Est. A creat o strategie pentru a lega proiectele de ajutor, fragmentare, ale Japoniei, promovând în liniște „infrastructura de calitate”, ca alternativă la Inițiativa Belt and Road a Chinei. „Niciun alt politician [japonez] nu are un asemenea al șaselea simț în politica externă”, spune Miyake Kunihiko, un fost diplomat.
Domnul Abe a eșuat în eforturile sale de a revizui Constituția pacifistă pe care America a impus-o Japoniei după război. Dar a întărit forțele armate, reinterpretând Constituția și adoptând legi privind securitatea națională și secretul care, în practică, fac posibil ca „forțele de autoapărare” ale Japoniei să fie desfășurate în străinătate. Dacă ar ataca Taiwanul, China ar trebui să „asume faptul că se va confrunta cu un front comun SUA-Japonia”, notează Michael Green, fost director pentru Asia în Consiliul de Securitate Națională al Americii.
Astfel de schimbări au fost controversate, dar Abenomics i-a ținut fericiți pe alegători. Domnul Abe a instalat un nou guvernator la Banca Japoniei, Kuroda Haruhiko, care a dezlănțuit o „bazooka” de relaxare monetară. Acest lucru a ajutat la inversarea anilor de deflație, chiar dacă ținta de inflație de 2% nu a fost niciodată atinsă. Șomajul a scăzut la cea mai redusă rată din ultimele decenii. Taxele corporative reduse și un yen mai slab au sporit profiturile firmelor. Indicele bursier Nikkei și-a redobândit nivelurile pe care le văzuse ultima dată la începutul anilor 1990.
Guvernul domnului Abe a introdus coduri de guvernanță corporativă care au condus la mai mulți directori externi în consilii. Nicholas Benes, care a ajutat la redactarea lor, numește schimbările „de neoprit”. Fondul de pensii de stat al Japoniei, cel mai mare din lume, s-a orientat spre investiții mai degrabă în acțiuni decât în obligațiuni guvernamentale. Un nou indice, JPX400, axat pe buna guvernare și randamente ridicate ale capitalurilor proprii, a contribuit la stimularea reformei corporative. „Cele mai bune companii de top s-au opus cu vehement”, spune Kathy Matsui, de la Goldman Sachs. Dar investitorii au leșinat de admirație. Într-o notă de cercetare, banca Morgan Stanley a comparat moștenirea domnului Abe cu cea a lui Ronald Reagan și Margaret Thatcher.
Domnul Abe a încercat să diminueze daunele cauzate de îmbătrânirea rapidă a populației Japoniei. Guvernul său a extins concediul parental și serviciile de îngrijire a copiilor. Participarea femeilor la forța de muncă a crescut de la 63% la 71%, fiind mai mare decât în America. „Abe a integrat întregul concept de diversitate de gen”, schimbând contextul de la drepturile omului la creșterea economică, spune doamna Matsui. Domnul Abe a permis, de asemenea, mai mulți imigranți. În mandatul său, numărul muncitorilor străini din Japonia s-a dublat.
Criticii văd o mulțime de deficiențe în politicile economice ale domnului Abe. Până la covid-19, timpul petrecut în funcție fusese în mare parte lipsit de șocuri externe. Cele mai mari răni s-au autoprovocat: două creșteri nepotrivite ale impozitului pe consum, în numele probității fiscale, iar ambele au împins economia în recesiune. Drept urmare, guvernul său a obținut doar o creștere economică slabă, de 1,1% pe an, în medie, în cei opt ani de mandat, mai puțin decât cei 2% pe care îi promisese. Companiile și-au văzut profiturile crescând, dar mulți n-au făcut ceva deosebit cu ele. Femeile au primit mai multe locuri de muncă, dar nu suficiente promovări. Salariile medii au scăzut după luarea în considerare a inflației.
În ciuda majorărilor impozitului pe consum, domnul Abe lasă în urmă și o datorie publică masivă, în prezent de 238% din PIB. Piețele par neîngrijorate: randamentul multor obligațiuni de stat este negativ. Dar muntele datoriilor poate, totuși, să împovăreze generațiile viitoare. „Oamenii presupun că aceștia sunt bani gratuiti, dar nu sunt așa: va trebui să revină în termeni de taxe mai mari sau servicii mai mici”, spune un fost oficial al Băncii Japoniei.
Deși Japonia a suferit un număr relativ mic de decese din cauza covid-19, în special raportat la populația sa, publicul este nemulțumit de gestionarea pandemiei de către domnul Abe. Guvernul național a întârziat să adopte măsuri pentru a-i reduce răspândirea, lăsând liderii locali, precum guvernatorul din Tokyo, Koike Yuriko, să conducă. O serie de scandaluri de corupție i-au afectat, de asemenea, poziția. Cu puțin timp înainte de demisie, gradul de aprobare al guvernului lui Abe era de 34%, cel mai scăzut de când a revenit în funcție. În discursul său de demisie, domnul Abe a deplâns faptul că nu a putut să modifice Constituția sau să rezolve o dispută teritorială cu Rusia. Mulți japonezi simt că a pus mai multă energie în ambiția sa de a inversa aceste moșteniri ale celui de-al doilea război mondial decât a depusese în a se ocupa de economie.
Succesorul său va avea probabil mai puțin interes să ducă aceste bătălii vechi. Gestionarea efectelor covid-19 va fi pe primul loc: economia s-a redus cu un record de 7,8% în al doilea trimestru al acestui an (2020 – n.tr.). (…) Guvernul a susținut companiile și a dat numerar consumatorilor; falimentele au scăzut anul acesta. Dar, pe măsură ce criza continuă, va trebui să aibă loc o restructurare dureroasă, spune Hoshi Takeo, de la Universitatea din Tokyo.
Japonia are nevoie de o „revoluție a productivității”, spune doamna Matsui. Codul fiscal și piața muncii înăbușă startup-urile și inovația. Guvernul folosește sisteme informatice arhaice. Nimeni din Japonia nu a fost surprins să descopere că aparatele de fax sunt folosite pentru a număra rezultatele testelor COVID-19. „Trebuie să ștergem toate ineficiențele și redundanțele”, spune un membru al unui consiliu consultativ economic guvernamental.
Următorul premier nu poate, însă, să ignore afacerile externe. China își extinde prezența pe mare. Japonia este în dezacord cu Coreea de Sud. Domnul Abe nu a putut niciodată să aibă cu președintele corean, Moon Jae-in, răbdarea pe care a arătat-o cu domnul Trump. Atitudinea Japoniei în favoarea cărbunelui și închiderea reactoarelor sale nucleare după un dezastrul din 2011 au făcut-o să rămână în urmă în dosarul climei.
(…) >>
