Prin acumularea de critici și atacuri la adresa Europei și printr-o abordare indulgentă față de Rusia și China, Strategia de Securitate Națională a administrației Trump reprezintă o ruptură radicală față de politicile anterioare ale SUA. Însă, chiar dacă America respinge tot ceea ce reprezentase odinioară, singura opțiune a europenilor este să își reafirme și să își consolideze propriile principii, notează Project Syndicate.
<< La începutul acestei luni, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a oferit o descriere concisă a noii Strategii de Securitate Națională (NSS) a administrației Trump, numind-o «în mare măsură compatibilă cu viziunea noastră». Are dreptate. NSS nu oferă nici măcar o urmă de critică la adresa Rusiei, nici pentru politicile sale interne tot mai autoritare, nici pentru agresiunea sa militară fățișă împotriva Ucrainei. În schimb, ea vizează în mod special Europa – prietenul și aliatul democratic de lungă durată al Americii – supunând-o unor atacuri deosebite.
Este adevărat că, atunci când prima administrație Trump și-a publicat Strategia de Securitate Națională (NSS) în 2017, se vorbea mult despre suveranitatea națională ca valoare supremă. Totuși, acel document recunoștea încă importanța aliaților Americii, afirmând că «Statele Unite și Europa vor colabora pentru a contracara subversiunea și agresiunea Rusiei». Mai mult, acest efort se încadra într-o strategie mai amplă de „competiție între marile puteri”, în care China ocupa un loc central.
De atunci, Rusia a lansat invazia sa pe scară largă împotriva Ucrainei, iar China a devenit o amenințare și mai pregnantă. Însă a doua administrație Trump se înclină în fața Rusiei, îi critică pe europeni și descrie amenințarea reprezentată de China doar în termeni economici. Se pare că competiția dintre marile puteri a lăsat loc camaraderiei dintre marile puteri. SUA afirmă acum că este mai interesată de „stabilitate”, care, chipurile, poate fi obținută prin colaborarea cu președintele rus Vladimir Putin și printr-un „G2” cu președintele chinez Xi Jinping. Mesajul implicit este că marile puteri gândesc la fel: fiecare își dorește propria sferă de influență și prețuiește puterea mai presus de principii.
Așa cum au remarcat numeroși comentatori, NSS reprezintă o ruptură radicală față de politicile și doctrinele anterioare ale Statelor Unite. Ea prevede o reorientare înapoi către emisfera vestică și semnalează că profiturile vor prevala asupra principiilor în aproape toate chestiunile. Orientul Mijlociu, de pildă, este privit în principal ca o destinație pentru investiții. Politica este complicată; în schimb, încheierea de afaceri comerciale este simplă.
Cu toate acestea, denunțarea vehementă a Europei iese în evidență, mai ales din cauza slăbiciunilor argumentului care o susține. NSS susține că «în cel mult câteva decenii, anumite state membre NATO vor deveni majoritar neeuropene» și că Europa, condamnată la o „ștergere civilizațională” (un limbaj pe care mulți îl consideră opera vicepreședintelui JD Vance), nu poate fi un aliat de încredere. Însă acest lucru este pur și simplu fals. Nu există nicio țară europeană în care „neeuropenii” să devină majoritari în vreun moment din viitorul previzibil. Aceasta include și țara cu cea mai mare pondere a musulmanilor: Rusia.
O asemenea retorică abjectă provine direct din rândurile extremiștilor europeni. Este pur și simplu uluitor că ea va sta la baza modului în care America își va trata cei mai puternici și apropiați aliați. Administrația Trump este acum pregătită să intervină în politicile și viața politică internă a țărilor europene pentru a promova forțe „patriotice” – adică pe cele care răspândesc aceleași mizerii rasiste. Nici măcar Rusia nu a fost atât de fățișă în privința intenției sale de a se amesteca în procesele democratice europene.
Rămâne de văzut ce va rezulta din toate acestea. Alinierea cu Trump nu este tocmai o strategie electorală câștigătoare, astfel că eforturile Statelor Unite de a se amesteca în Europa s-ar putea dovedi la fel de nereușite precum cele ale Rusiei. Ele ar putea însă fi mult mai dăunătoare, având în vedere cât de mult s-a deteriorat deja relația transatlantică.
Desigur, noi, europenii, avem partea noastră de probleme. Avem nevoie urgentă să ne revitalizăm spiritul antreprenorial, competitiv și orientat spre comerț global, să ne consolidăm capacitățile de apărare și să extindem pe întreg continentul proiectul nostru de integrare, care s-a dovedit un succes. Gestionarea migrației este cu siguranță o provocare, la fel ca și pentru Statele Unite.
În ansamblu însă, suntem societăți extraordinar de prospere și nu trebuie să pierdem din vedere acest lucru. Tentativele de asasinat și violența politică sunt extrem de rare aici. Nu avem mulțimi politizate care să ia cu asalt parlamentele. Democrațiile noastre rămân deschise și vibrante, majoritatea ocupând poziții de vârf în clasamentele globale privind libertatea presei. Proporția populației aflate în detenție este de o cincime față de cea din SUA, iar ratele crimelor sunt doar o mică fracțiune din cele ale Americii. Nu avem un deficit comercial masiv cu restul lumii. Sistemele noastre de sănătate oferă rezultate mai bune și o speranță de viață mai ridicată decât oriunde altundeva, iar, per ansamblu, statele membre ale UE au populații mai bine educate.
Cu siguranță nu suntem în pericol de dispariție, așa cum afirmă în mod absurd NSS. Puține locuri de pe Pământ oferă o calitate a vieții mai bună pentru o parte atât de mare a populației, precum Europa. În loc să încercăm să liniștim America lui Trump, trebuie să ne ridicăm, să ne reafirmăm angajamentul față de propriile valori și să păstrăm speranța că confuzia ideologică de peste Atlantic va trece curând. Dacă nu, nu noi vom fi cei care vor comite o sinucidere civilizațională. >>
Afirmația cu care Putin l-a tăvălit pe Trump prin mocirlă așa cum n-a făcut-o niciodată
