<< Germania a scăpat de prăbușirea sa economică după reunificare datorită acțiunii decisive a unor lideri determinați și întăriți de o credință adevărată în proiectul european. Este însă departe de a fi clar dacă același lucru se va întâmpla și în prezent, când Germania se confruntă cu multe dintre condițiile care au predominat în anii ’90 >>, notează Ana Palacio Project Syndicate.
<< Odată „omul bolnav al Europei”, Germania pare să se simtă din nou rău. Bând, asta poate fi formulat astfel: așa cum s-a întâmplat și la sfârșitul anilor ’90, Germania se confruntă cu spectrul „stagflației” – inflație ridicată și șomaj combinat cu o cerere stagnantă și creștere scăzută. Lipsa unei conduceri politice eficiente întunecă și mai mult perspectivele pentru Germania, dar și pentru Uniunea Europeană care depinde de aceasta.
Franța poate că este a doua cea mai mare economie a UE, putere nucleară și singura țară membră cu un loc permanent în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, însă Germania este motorul său economic, beneficiind de ani în șir de gazul rusesc ieftin, o cerere ridicată din partea Chinei pentru mașini și bunuri de capital, și de o factură de apărare redusă, prin amabilitatea Statelor Unite (via NATO). Mai mult, a ocupat cele mai înalte poziții în instituțiile europene. Fosta cancelară germană Angela Merkel a avut o influență atât de mare în direcția politicii UE încât a fost poreclită „regina Europei”.
Dar Merkel nu a fost niciodată încântată de lumina reflectoarelor fiind adesea reticentă să conducă. Succesorul ei, Olaf Scholz, este chiar mai rezervat, făcând declarații publice doar atunci când este necesar și evitând acțiunile decisive, în special acolo unde ar putea fi controversate. Recent inventatul termen, „Scholzing”, vehiculat pe rețelele de socializare, descrie „comunicarea de intenții bune, doar pentru a găsi/inventa orice motiv imaginabil pentru a le întârzia și/sau a le împiedica să se întâmple”.
Nimeni nu este mai afectat de „scholzing” decât Ucraina, care s-a văzut în mod repetat așteptând după ezitarea lui Scholz de a furniza sisteme de arme germane, cum ar fi tancurile Leopard 2, pentru a-și susține lupta împotriva Rusiei. Astăzi, Ucraina are nevoie de la Germania să-i trimită rachete de croazieră cu rază lungă, Taurus, deoarece nicio altă țară nu are capacitatea de a furniza pe termen scurt o cantitate substanțială de arme comparabile. Dar Scholz a rezistat până în prezent presiunii de a face acest lucru.
Prioritatea principală a lui Scholz pare să fie evitarea escaladării conflictului – în special a unei confruntări directe între NATO și Rusia. În opinia sa, trimiterea rachetelor crește acest risc, deoarece ar necesita și trimiterea de soldați germani pentru a ajuta cu utilizarea lor. O înregistrare făcută publică a unei convorbiri care implica patru ofițeri de rang înalt din forțele aeriene germane discutând posibile scenarii de desfășurare a rachetelor Taurus, a reiterat această evaluare, deși experții au respins afirmația că doar personal german în teren poate opera în mod responsabil rachetele.
Refuzând să trimită rachetele Taurus în Ucraina, Scholz se confruntă cu membri ai propriului său guvern de coaliție. Luna trecută, Marie-Agnes Strack-Zimmermann, o figură importantă în Partidul Liberal Democrat, a decis să rupă rândurile partidului și să voteze în favoarea trimiterii rachetelor în Ucraina.
Fragilitatea guvernului german de coaliție, format din trei partide, a subminat capacitatea lui Scholz de a încheia acorduri cu omologii săi din alte țări ale UE. „Coaliția germană se mișcă mai încet decât dezbaterile din cadrul UE”, se plâng oficialii de la Bruxelles.
Pe lângă faptul că este fragilă, coaliția lui Scholz este profund impopulară. Într-un sondaj din decembrie, doar 17% dintre respondenți și-au exprimat satisfacția față de aceasta. Scholz însuși are cea mai scăzută rată de aprobare dintre toți cancelarii germani, cel puțin din 1997 (anul în care a fost creat sondajul).
Departe de a-l determina pe Scholz să cedeze în privința rachetelor Taurus, poziâia sa politică slabă l-ar putea încuraja să rămână de neclintit. Supranumit „cancelarul păcii”, Scholz a cultivat o imagine pacifistă care rezonează cu alegătorii. Într-un sondaj recent, 61% dintre germani și-au exprimat susținerea pentru refuzul său de a-i livra Ucrainei rachetele.
Odată cu alegerile pentru Parlamentul European, în iunie, și alegerile pentru landuri, care au loc mai târziu în acest an, inclusiv în estul Germaniei, unde opoziția față de orice confruntare cu Rusia tinde să fie puternică, Scholz nu își poate permite să pară belicos. Pe măsură ce alegătorii germani îmbrățișează extrema dreaptă – Alternativa pentru Germania (AfD) pare să devină al doilea cel mai mare partid german în Parlamentul European – riscurile sunt deosebit de mari.
Ascensiunea AfD reflectă frustrarea populară crescândă, nu în ultimul rând legat de economie. În timpul crizei bugetare de anul trecut, popularitatea AfD a atins un nivel maxim, de 23%. Iar potrivit unor măsurători, Germania a avut mai multe greve în acest an decât în ultimul sfert de secol.
Oamenii au motive întemeiate să fie frustrați. În 2023, economia Germaniei a înregistrat o scădere de 0,3% – cea mai slabă performanță dintre toate economiile majore – și a înregistrat cele mai mari niveluri de inflație din ultimii 50 de ani. Producția industrială a scăzut cu 1,5%, comenzile de la fabrici au scăzut cu 5,9%, exporturile au înregistrat o scădere de 1,4%, iar importurile cu aproape 10%. În noiembrie anul trecut, șomajul a atins cel mai ridicat nivel, din mai 2021 (5,9%).
O redresare rapidă pare puțin probabilă. Dimpotrivă, îmbătrânirea rapidă a populației Germaniei agravează o penurie de muncă deja severă, care ar putea ajunge la șapte milioane de lucrători până în 2035, iar institutele economice germane și-au redus recent prognozele comune de creștere pentru 2024 de la 1,3% la doar 0,1%. Decizia Curții Constituționale de anul trecut, conform căreia realocarea datoriei neutilizate din era pandemiei către un nou fond pentru climă a fost neconstituțională, nu a făcut prea mult pentru a întări încrederea în Scholz și colegii săi.
Condițiile economice din Germania seamănă cu cele din anii ’90, când reunificarea a adus creșterea șomajului, scăderea producției industriale și creșterea lentă a PIB-ului. Atunci, acțiunea decisivă a unor lideri determinați, întărită de o credință adevărată în proiectul european, a scos Germania din impas. În contrast, deși Scholz înțelege provocările cu care se confruntă – inclusiv scăderea exporturilor către China și posibila pierdere a garanției de securitate din partea SUA – încă nu a conturat un traseu clar de mers înainte.
Acestea sunt vești proaste pentru UE și pentru statele sale membre. O Germanie slăbită, fără direcție, nu este în interesul nimănui. >>
