Slăbiciunile și puterile lui Volodimir Zelenski

Sursa: Twitter

În săptămânile care au precedat invazia Rusiei, politicieni de rang înalt din opoziția ucraineană și foști miniștri erau plini de frustrare. Aceștia l-au implorat pe președintele Volodimir Zelenski să se întâlnească cu ei – lucru pe care nu îl făcuse de la victoria sa zdrobitoare cu aproape doi ani înainte, scrie Politico.

<< De asemenea, de luni de zile îl îndemnau să sporească finanțarea forțelor armate ale țării, cerând cu insistență ca rezerviștii ucraineni să fie chemați la datorie, în timp ce avertismentele Americii privind o invazie se intensificau – o invazie pe care Zelenski o considera încă improbabilă. Aceștia doreau o planificare intensivă a războiului, inclusiv elaborarea și publicarea de ordine de apărare civilă, astfel încât oamenii să știe ce să facă atunci când armele vor răpăi.

„Ucraina este prinsă în capcană cu un lider național care nu gândește strategic”, îmi spusese Lesia Vasilenko, deputat și membru al partidului politic liberal și pro-european Holos, cu cinci zile înainte de invazie.

„Cred că acesta este lucrul care i se va reproșa mai târziu. Nu este vorba despre faptul că știe totul. Este vorba despre a refuza să ai în anturajul tău experți care știu ce întrebări să pună și să ai consilieri care să te contrazică și să te provoace, iar noi s-ar putea să plătim un preț pentru asta”, se înfiorase ea.

Desigur, pașii greșiți ai lui Zelenski – așa cum îi văd Vasilenko și mulți alți parlamentari din opoziție – au fost de atunci iertați, dar nu au fost uitați. Iar acești pași greșiți stau la baza îngrijorării lor pentru Ucraina postbelică. Ei văd un tipar care va deveni și mai îngrijorător atunci când armele vor tăcea, argumentând că punctele forte ale președintelui ca lider de război cu inimă de leu sunt nepotrivite pentru timp de pace.

Războiul nu a făcut nimic pentru a tempera lipsa de răbdare a lui Zelenski față de complexitatea guvernării sau față de instituțiile care nu se mișcă atât de repede pe cât ar vrea el sau nu se aliniază suficient de repede. El preferă imaginea de ansamblu, ignoră detaliile și îi place să se bazeze pe un cerc interior de prieteni de încredere.

Dar în timp ce comediantul devenit președinte este lăudat acum – chiar adorat ca erou – de un Occident înfierbântat după retorica sa inspirată din timpul războiului, după oratoria fermecătoare și abilitatea de a cuceri inimile publicului de la Washington la Londra și de la Bruxelles la Varșovia, Zelenski s-a zbătut ca președinte înainte de invazia Rusiei. Puțini îi dădeau prea multe șanse de a fi reales în 2024, întrucât cifrele sale din sondaje se prăbușeau – ratingul său era de 31% la sfârșitul anului 2021.

El promisese multe – probabil prea multe -, dar realizase prea puțin.

„Ucraina are două probleme principale: războiul din Donbas și teama oamenilor de a investi în țară”, declarase Zelenski la scurt timp după câștigarea alegerilor. Dar eforturile sale anticorupție au stagnat, în timp ce promisiunea de a rezolva problema Donbasului nu a dus nicăieri. Iar în entuziasmul său timpuriu de a încheia un acord de pace cu președintele rus Vladimir Putin, care a refuzat o întrevedere, unii l-au criticat pe Zelenski pentru că s-a bazat prea mult pe forța sa de convingere și carisma sa.

„El a crezut că pacea va fi ușor de instaurat pentru că tot ce trebuie să faci este să «te uiți în ochii lui Putin» și să vorbești sincer cu el”, a declarat deputatul Mikola Kniajițkii.

„A devenit președinte fără nicio experiență politică sau experiență în gestionarea structurilor de stat. El a crezut că a conduce un stat este de fapt destul de simplu. Iei decizii și acestea trebuie puse în aplicare”, a declarat Kniajițkii. Iar atunci când lucrurile mergeau prost, reacția sa era întotdeauna: este «vina predecesorilor, care trebuie întemnițați»”, a spus Kniajițkii.

Cu toate acestea, transformarea lui Zelenski din lider dezamăgitor pe timp de pace în, în cuvintele hiperbolice ale intelectualului public francez Bernard-Henri Lévy, „un nou, tânăr și magnific părinte fondator” al lumii libere, a fost surprinzătoare.

Chiar și criticii săi interni își ridică pălăria în fața lui pentru calitățile sale de excelent comunicator: discursurile sale zilnice către ucraineni i-au liniștit, le-au dat o direcție și le-au ridicat moralul, chiar și atunci când n-aveau de ce, ceea ce este de înțeles. Și recunosc că probabil a salvat țara prin faptul că a refuzat oferta secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, de a „pleca” din Kiev.

„El a devenit un lider convingător”, a declarat Adrian Karatniki, membru senior la Atlantic Council și autor al cărții „Frontul Ucraina: de la independență la războiul cu Rusia”. Potrivit lui Karatniki, punctele forte ale lui Zelenski, în rolul de comunicator, se potrivesc cu vremurile. „Este bun la canalizarea opiniei publice, dar este mai eficient acum, deoarece țara este mult mai unită și mai sigură de identitatea, interesele și obiectivele sale. Este în continuare același tip care a fost – un actor și un interpret – dar acest lucru îl face un lider de război ideal, deoarece este capabil să întruchipeze impulsul public”, a adăugat el.

Dar atunci când sunt în joc politici normale și publicul nu este unit, Zelenski este un lider inconsecvent care schimbă scenariul și reface povestea pentru a urmări capriciile opiniei publice. „Când scopul public este clar, el are o mare putere, iar în timp de război are în spate puterea absolută a statului. Dar când trăsura se va transforma din nou în dovleac, el va trebui să se confrunte cu o lume foarte diferită”, a conchis Karatniki.

Iar acea lume nu a dispărut cu adevărat.

Criticile politice interne sunt în creștere – deși sunt puțin observate de o presă internațională încă încântată de atracția carismatică a lui Zelenski și captivată de povestea simplă de David versus Goliat.

Între timp, în Verhovna Rada – parlamentul țării – frustrarea crește, iar legislatorii se plâng că sunt ignorați de un guvern îi evită aproape în totalitate. Zelenski s-a întâlnit doar o singură dată cu principalii lideri ai opoziției de când Rusia a invadat țara – și asta a fost acum aproape un an.

„Rutina ca miniștrii să fie interogați de Rada a fost abandonată”, a declarat deputatul de opoziție Ivanna Klimpuș-Tsințadze, membră a partidului Solidaritatea Europeană și fost vicepremier în guvernul precedent al fostului președinte Petro Poroșenko.

„Pe timp de război se cere ca deciziile urgente să fie luate rapid și se cer proceduri mai scurte. Și, prin urmare, este oarecum de înțeles”, a spus ea. „Dar vedem că deciziile sunt din ce în ce mai mult centralizate și concentrate în mai puține mâini, iar acest lucru are un impact asupra echilibrului puterii politice și [este] dăunător pentru sistemul de guvernare pe care încercăm să îl dezvoltăm și pentru consolidarea instituțiilor noastre democratice, în conformitate cu criteriile stabilite de UE pentru convergență.”

Klimpuș-Tsințadze este îngrijorată că recentul val de arestări anticorupție a fost mai degrabă un exercițiu de fumigene în perspectiva summitului UE-Ucraina din februarie – și că ar putea fi folosit ca o oportunitate de a centraliza și mai mult puterea. „Dacă cineva crede că centralizarea puterii este răspunsul la provocările noastre, acel cineva se înșală”, a adăugat ea. „Cred că este important să urmărim foarte atent cum se dezvoltă cazurile de anticorupție și dacă vor exista investigații transparente și dacă statul de drept va fi respectat îndeaproape.”

Potrivit lui Kniajițkii, nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că Zelenski este un politician populist și împărtășește defectele axate pe personalitate ale acestei rase. Cu toate acestea, ceea ce îl bucură pe deputatul opoziției este modul în care societatea civilă ucraineană a înflorit în timpul războiului, modul în care autonomia locală a fost consolidată datorită voluntariatului din timpul războiului și asistenței reciproce și modul în care unele organisme de stat au performat – în special căile ferate și sectorul energetic.

Acestea – împreună cu un puternic sentiment de apartenență națională, forjat de conflict – sunt cele care vor constitui fundamentul unei Ucraine postbelice puternice, a spus el.>>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here