Statele baltice vor fi întărite cu un plan de apărare NATO. Va primi și România unul?

La summitul de  la Londra, încheiat miercuri, șefii de statelor NATO s-au pus de acord pentru elaborarea unui plan de apărare destinat statelor baltice și Poloniei.

Nu se cunoaște încă în ce va consta planul, dacă va fi unul de contingență (alias plan de reacție când un stat este atacat), precum cel elaborat pentru România, sau ceva mult mai vast. Însă există o sumedenie de analize despre urgențele de securitate ale țărilor baltice și care descriu zona baltico-poloneză este drept una dintre cele mai vulnerabile frontiere NATO în fața amenințărilor ruse.

Factorul Suwalki

Semnalul de alarmă a fost tras, într-un raport CEPA din 2018, de generalul (r) Ben Hodges, fostul comandat al Forțelor terestre americane în Europa (USAREUR), care descrie flancul batlic ca fiind „călcâiul lui Ahile” din NATO.

Raportul pune reflectorul pe coridorul Suwalki dintre Polonia și Lituania, o graniță fragilă prinsă între menghina enclavei ruse Kaliningrad (vârful de lance al Districtului Militar Vest), o fortăreață balistică, și Belarus, santinela tradițională a Rusiei de la porțile Poloniei.  În Districtul Militar Vest (DMV) se află 900.000 de forțe militare și 2 milioane de rezerviști, potrivit cifrelor oficiale.

Istmul Suwalki înseamnă un teritoriu 64 de kilometri care, dacă ar fi ocupat de trupele ruse, ar lăsa ţările baltice izolate şi fără niciun ajutor.

În Belarus, Rusia deține mai multe baze militare. În Kaliningrad, exceptând forțele terestre, Rusia are un sistemul mobil de rachete balistice Iskander, denumit de NATO SS-26 Stone, cu o rază de acţiune de 500 de kilometri şi cu capacitatea de a transporta focoase nucleare.

Balanța militară înclină clar în favoare Rusiei. La ora actuală, NATO are desfășurate patru grupuri de luptă multinaționale (Enhanced Forward Presence – EFP) în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, aflate sub comanda Marii Britanii, Canadei, Germaniei și SUA.

„În eventualitatea unei crize între Rusia și NATO, forțele terestre ale Kremlinului care operează în enclava Kaliningrad și în Belarus sunt într-o poziție din care pot închide Coridorul Suwalki, împiedicând Alianța să acționeze ca garant al securității în trei state baltice: Lituania, Letonia și Estonia”, se arată în raportul CEPA.

Pornind de la disproporția cantitativă de tehnică militară dintre NATO și Rusia pe flancul baltic, experții CEPA iau în calcul mai multe scenarii ale unei crize care ar putea degenera într-un război la scară largă; inclusiv scenariul tensiunilor interetnice dintre Polonia și Lituania, pe care Kremlinul le-ar putea specula după un model separatist aplicat în Crimeea.

„În termeni geografici, regiunea Suwalki trebuie privită ca o cutie care interconectează patru state și patru oraș majore: Bialystok – din Polonia, Hrodna – din Belarus, Vilnius și Kaunas – din Lituania, și enclava Kaliningrad. De-a lungul istoriei, această rută dintre litoralul baltic și Marea Câmpie Europeană a servit ca arteră pentru armate, imperii și conflicte între marile puteri”.

Porțiuni largi din acest coridor pot fi „un coșmar” în chestiuni de „manevre”. Câmpurile de „rulare” din regiune sunt întrerupte de „lacuri, râuri”, de „pâlcuri dese” și „soluri noroioase”, care sunt în avantajul doar al celui care se apără.

Polonia și Lituania sunt conectate pe segmentul Suwalki doar prin două șosele înguste, lucru care poate pune piedici serioase pătrunderii tehnicii militare de mari dimensiuni, a trailerelor cu tancuri. 

Topografic, se disting două realități de teren. Intrarea dinspre partea lituaniană în zona Suwalki se pretează manevrelor mecanizate ale forțelor ruse din Kaliningrad sau din regiunea belarusă Hrodna. În timp ce partea poloneză, unde predomină pădurile și formele deluroase, este prielnică operațiunilor de infanterie ușoară sau ale forțelor speciale.

Practic, subliniază analiștii CEPA, dacă un convoi militar NATO ar încerca să ajungă prin Polonia spre statele baltice, trupele ruse pot folosi tipul de teren de pe falia poloneză pentru „ambuscade”.

Gotland

La nivelul NATO, țările baltice sunt situate strategic pe o linie de interpedență cu statele nordice, unite prin rețele de infrastructură maritimă și informațională, având ca principali actori în Europa de Nord – Suedia și Finlanda, pe care Alianța Nord-Atlantică încearcă să le integreze prin parteneriate în structurile de intervenție existente pentru Peninsula Scandinavă.

Cele două țări nordice sunt vitale în matematica securității maritime a NATO prin două insule-cheie: Gotland (Suedia) și Aland (Finlanda). Despre Gotland, Ben Hodges afirma că nicio insulă nu are o mai mare importanță strategică pentru NATO.

Arta supraviețuirii

Între timp, țările baltice se adaptează spectrului larg de amenințări venind dinspre Rusia, reunite sub conceptul războiului hibrid. Guvernele din Estonia, Letonia și Lituania au integrat în ultimii ani noi cadre conceptuale în strategiile lor naționale de apărare, create pentru a contracara ofensivele hibride.

Printre care:

• APĂRARE TOTALĂ. O coagulare a întregii societăți în jurul securității naționale, implicând acțiuni integrate ale trupelor militare, paramilitare, ale forțelor de poliție, ale ONG-urilor și populației prin – antrenamente de contrainformații, apărare psihologică, securitate internă, pregătire civilă și sprijin pentru forțele internaționale.
• RĂZBOI NECONVENȚIONAL. Se referă la acțiuni violente și non-violente în afara activităților militare tradiționale, cum ar fi sabotajul sau spionajul.

De altfel, statele baltice au istorie bogată în privința rezistenței civile.

După anexarea Peninsulei Crimeea, Statele Unite au lansat Inițiativa Europeană de Reasigurare, o platformă investițională ce urmărește sporirea prezenței americane în Europa, prin investiții masive în infrastructura militară și exerciții multinaționale.

Pornind de la bugetul IER pentru 2019, publicația Security&Defence Quarterly a trasat următorul plan de investiții necesar statelor baltice:

Conductele NATO

Un detaliu interesant care poate arunca încă o lumină asupra necesităților de securitate ale Poloniei și statelor baltice ne parvine de pe 28 noiembrie. În marja summitului NATO de la Londra, Varșovia a găzduit o conferință internațională despre parteneriatul dintre Polonia și țările baltice, la care au luat parte cinci dintre cele mai puternice think tank-uri din Polonia, Letonia, Estonia și Lituania.

La eveniment a fost adoptată o declarație comună, în care un accent aparte a fost pus pe conectarea rețelelor electrice ale statelor baltice cu rețeaua europeană, prin intermediul interconectorului din Polonia. În ciuda aparteneței lor la NATO, Estonia, Letonia și Lituania au fost până recent parte integrantă inelului de electricitate postsovietic. La conferință a luat cuvântul și Piotr Naimski, fostul ministru al Economiei din Polonia, care a subliniat necesitatea în regiune a unei rețele de transport de petrol care să servească atât scopuri civile, cât și militare, atrăgând atenția că infrastructura de conducte petroliere NATO (NPS) se găsește exclusiv în Europa de Vest.

Iulian Fota: „S-a știut cu voie de la împărăție”

Universul.net a discutat cu analistul Iulian Fota, fost consilier prezidențial, despre planul destinat țărilor baltice și dacă ar putea primi și planul de contingență al României un „upgrade” de asemenea natură.

„Sunt două aspecte aici. Pe de o parte, este planul operațional, pe de alta este polemica aceasta dintre Turcia, Polonia, baltici, care s-a dezvoltat în interiorul acestor planuri”, a subliniat Fota.

Înaintea summitului NATO de la Londra, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a avertizat că Turcia avea să blocheze planul Alianței pentru Polonia și statele baltice, punând presiune pentru a obține recunoașterea ca organizație teroristă a miliției kurde YPG. La finalul summitului, Erdogan a revenit la gânduri mai bune, dându-și OK-ul pentru planul de apărare.

„Cât privește acum aspectul de ordin operațional. De când Rusia a început să se miște spre Europa, mai întâi cu războiul din Georgia, apoi cu anexarea Crimeei și tot ceea ce a făcut agresiv și ostil Rusia în Marea Neagră, NATO a început să se pregătească pentru vremuri mai proaste. Imediat după războiul din Georgia, polonezii și balticii au cerut acel plan de contingență. Pentru că au graniță cu Rusia, NATO a convenit încă din 2008 ca ei să intre primii într-un astfel de proces. Acum, noi discutăm de conturarea și mai clară, și mai vizibilă a planurilor de apărare făcute de NATO după 2008. Planuri care ca și altădată, pe aceeași logică, sunt destinate mai întâi Poloniei și statelor baltice pentru că vulnerabilitatea lor este mai mare. Ele au graniță terestră cu Rusia, deci sunt o serie întreagă de scenarii proaste pe care rușii le pot pune acolo în aplicare”, a explicat Iulian Fota.

Analistul a adăugat că, „într-o fază ulterioară”, și alte state, „precum România sau Bulgaria, ar urma să beneficieze de o astfel de planificare. Până în acest moment, nu este ceva extravagant”.

„Sunt planuri pe care NATO le actualizează și le completează, în funcție de scenarii, încă din 2008. Această secvențialitate, mai întâi Polonia și țările baltice, și ulterior ceilalți, Bulgaria, România, Turcia, este iarăși o chestie folosită de 11 ani și nu văd ceva extravagant”, a subliniat Fota.

„Bun, am putea discuta de ce acum 11 ani s-a ajuns la această concluzie – că nordul e mai expus decât sudul, dar asta e o discuție depășită”, a menționat Iulian Fota.

Analistul atrage atenția asupra unei noutăți în istoria recentă a NATO, în privința tensiunilor dintre statele membre.  

„Aspectul celălalt mi se pare mai interesant. Și în trecut au existat mici contre, mici dispute între țările NATO și această tactică de blocare a planurilor unora pentru a obține pentru celălalt niște avantaje. Dar de fiecare dată discuțiile astea au rămas în interior, n-au fost cunoscute de opinia publică și în final s-a găsit soluția, s-a găsit compromisul și alianța arăta fără niciun rid pe față. Ei bine, de data asta aceste tensiuni au ieșit la suprafață. Bănuiala mea este că au fost date de una dintre părți, deci s-a știut cu voie de la împărăție, iar acesta e un lucru agravant”, a conchis fostul consilier prezidențial.