<< De la începutul celui de-al doilea mandat de prim-ministru al Ungariei, în 2010, Viktor Orbán și-a conturat o imagine de stindard al conservatorismului, fără teama de susține „valorile creștine tradiționale” împotriva unui presupus establishment liberal, lucru care l-a făcut apreciat de politicienii de extremă dreapta din întreaga lume, de la fostul președinte american Donald Trump și până la Marine Le Pen, din Franța >>, scrie Novaia Gazeta Europa.
<< Pe de altă parte, disprețul lui Orbán față de normele democratice și drepturile civile i-au adus o atenție cu totul diferită, cu Uniunea Europeană decizând în iulie să oprească alocarea a 12 miliarde de euro către Ungaria din cauza încălcării de către aceasta a cerințelor blocului privind statul de drept. În 2023, Freedom House a condamnat Budapesta pentru „demonizarea opoziției și a grupurilor vulnerabile”, în timp ce Amnesty International a descris situația din Ungaria drept o „retragere în desfășurare a drepturilor omului și încălcări ale dreptului internațional și al Uniunii Europene”.
Cu toate acestea, nimic nu îi îngrijorează pe oficialii europeni la fel de mult ca apropierea lui Orbán de un alt „lider iliberal” – președintele rus Vladimir Putin.
Relațiile Ungariei cu Rusia au înflorit pe măsură ce Orbán și-a consolidat puterea, după 2010. După anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, în 2014, Orbán a descris Rusia drept o „stea” printre țările care nu sunt „occidentale, nu sunt liberale, nu sunt democrații liberale, poate nici măcar democrații, și totuși reușesc să devină națiuni prospere”.
Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, declanșată în 2022, nu pare să-i fi diminuat această admirație. Deși Orbán a condamnat public războiul, Budapesta a oferit Ucrainei foarte puțină asistență militară. Apelurile repetate la pace, făcute de guvernul maghiar, au fost înțelese în mod legitim la Kiev drept o presiune pentru ca Ucraina să-și cedeze teritoriile aflate sub ocupație rusă. Cu toate că în cele din urmă nu a blocat niciodată impunerea sancțiunilor UE asupra Moscovei, Ungaria a blocat în mod repetat inițiativele UE de a trimite ajutor Kievului.
Poate cel mai șocant, Orbán s-a întâlnit cu Putin la Beijing, în noiembrie, în marja unei conferințe care marca zece ani de la inițiativa Belt and Road. Cei doi au fost înfățișați dând mâna, într-o sesiune foto relaxată, și au reafirmat public „angajamentul lor față de relațiile bilaterale”. Pentru mulți, întâlnirea prietenoasă a lui Orbán cu un om căutat de Curtea Penală Internațională pentru crime de război a fost o ofensă. Prim-ministrul Luxemburgului, Xavier Bettel, a descris întâlnirea drept „un deget mijlociu arătat tuturor soldaților, tuturor ucrainenilor care mor în fiecare zi și care trebuie să sufere din cauza atacurilor rusești”.
Dar pentru alții, evenimentul a exemplificat și un aspect cheie al abordării lui Orbán față de arta guvernării, în care ideologia este în primul rând o unealtă politică, dar pragmatismul politic domnește suprem.
Un animal politic
Acasă, în Ungaria, Viktor Orbán nu mai este considerat un element aberant sau un nou venit, ci o figură stabilă a statului, având un rol activ în scena politică a țării timp de aproximativ trei decenii.
Fiul cel mai mare al unei familii de clasă mijlocie din mediul rural, născut în 1963, Orbán a studiat dreptul la Budapesta și a lucrat ulterior ca sociolog. A devenit cunoscut în prim-plan la vârsta de 26 de ani, când, în calitate de purtător de cuvânt al Federației Tinerilor Democrati (mai bine cunoscută astăzi sub numele de Fidesz), a vorbit la înmormântarea și reînhumarea lui Imre Nagy, liderul executat al revoltei din 1956, organizată împotriva stăpânirii sovietice în Ungaria; respectivul eveniment a avut loc în Piața Eroilor din Budapesta, în iunie 1989.
Orbán co-fondase, cu doar un an înainte, partidul radical liberal Fidesz, având la bază studenți și dizidenți la adresa guvernului socialist al Ungariei. Pe măsură ce regimul comunist începea să se prăbușească, Fidesz a avut un rol activ în tranziția democratică a țării, iar Orbán a obținut un loc în primul parlament post-comunist al țării, fiind ales lider al Fidesz în 1993.
Cu toate acestea, în ciuda succesului său inițial, Fidesz a avut rezultate slabe în următoarele alegeri din 1994, abia reușind să obțină 5% din voturi, minimul necesar pentru intrarea în parlament. Soluția lui Orbán a fost să reorienteze partidul spre dreapta politică, o decizie care a generat o ruptură în interiorul formațiunii, mulți membri părăsindu-l fără a se mai întoarce vreodată.
Astăzi, rămâne neclar dacă orientarea Fidesz spre dreapta politică reflectă cu adevărat convingerile politice ale lui Orbán sau a fost din rațiuni electorale. Întrebări similare despre convingerile lui Orbán l-au însoțit pe tot parcursul carierei sale, mai ales în ceea ce privește poziția sa față de Rusia. Cum ar putea cineva care a devenit celebru în politică cerând retragerea trupelor sovietice din Ungaria să devină ulterior cel mai mare susținător al Kremlinului în Uniunea Europeană?
Péter Krekó, directorul Political Capital Institue, un think tank cu sediul la Budapesta, consideră că politicile lui Orbán au o bază ideologică, deși îl caracterizează totodată pe Orbán drept un animal politic care face alegerile necesare pentru a rămâne la putere.
„Dacă te uiți înapoi la interviurile sale chiar de acum 20 sau 30 de ani, simți că are această modalitate instinctivă de a verbaliza natura politicii”, a declarat Krekó, pentru Novaia Gazeta Europa.
Cu toate astea, el rămăsese precaut în ceea ce privește Rusia, descriind războiul acesteia de cinci zile împotriva Georgiei, în 2008, ca fiind „imperial” și condamnând Kremlinul pentru invazia sa.
Când economia Ungariei a avut de suferit în urma crizei financiare globale din 2008, iar Budapesta a fost nevoită să meargă cu mâna întinsă atât la FMI, cât și la UE pentru ajutor financiar, alegătorii unguri au început să considere politicile conservatoare ale lui Orbán și promisiunea sa de noi locuri de muncă, taxe mai mici și mai puțină birocrație ca fiind extrem de atractive în contextul creșterii șomajului.
Acest lucru s-a tradus printr-o victorie covârșitoare a Fidesz în alegerile parlamentare din Ungaria din 2010, oferind partidului o super-majoritate de două treimi: prima de acest fel din istoria post-comunistă a Ungariei, care i-a conferit mâna liberă pentru a trece orice legislație dorea.
Manualul de joc a lui Putin
Cu ajutorul super-majorității sale, Orbán a făcut modificări semnificative în Constituția Ungariei, atrăgând critici extinse. Într-un raport din 2012, Human Rights Watch a avertizat că aceste schimbări ar „slăbi verificările legale asupra autorității [guvernului], ar interveni în libertatea presei și ar submina în alte moduri protecția drepturilor omului în țară”.
Mai presus de toate, Orbán și-a îndreptat atenția către sistemul judiciar al țării, introducând o legislație care a pus capăt selecției judecătorilor pentru Curtea Constituțională a Ungariei de către un comitet format din reprezentanți ai tuturor partidelor, în favoarea parlamentului, unde super-majoritatea Fidesz i-a permis să aleagă cu grijă judecătorii.
Un alt obiectiv al lui Orbán a fost controlul său asupra mass-mediei în țară. „[El] a învățat o lecție în 2002”, spune Krekó. „Dacă nu ocupi media când ajungi la putere, s-a terminat”, adăugând că guvernul a reușit să aducă mass-media la dispoziția sa asigurându-se că loialiștii Fidesz controlează toate principalele mijloace de informare. Organizația Reporteri fără frontiere estimează că Fidesz a preluat controlul de facto asupra a 80% din mass-media țării „prin manevre politice și economice și achiziționarea de organizații de știri de către oligarhi prietenoși”.
„Orbán a acumulat atât de multe resurse în economie și media încât a ajuns la un punct în care nu poate face o greșeală”, spune Krekó. „Aproape îl transformă într-un politicia-teflon”.
„Dacă economia este într-o stare proastă, atunci mass-media poate da vina pe Bruxelles. Nimic nu poate să te afecteze”.
Aceste mișcări au reflectat metodele utilizate de Vladimir Putin în propria consolidare a puterii în Moscova, cu un deceniu înainte, în special preluarea sistematică a tuturor principalelor posturi de televiziune în primii ani ai președinției sale. Dintr-odată, Budapesta avea multe în comun cu Rusia.
Inițiind o schimbare a politicii externe către așa-numita „deschidere spre est” a Ungariei, Orbán s-a străduit să atragă investiții din China, dar a început și să se apropie de Moscova, semnând un acord cu agenția de energie nucleară a Rusiei, Rosatom, în 2014, pentru extinderea singurei centrale nucleare a Ungariei. Proiectul nu a fost niciodată supus licitației.
Public, forța motrice din spatele deschiderii către est era pur pragmatică. Diversificarea comerțului avea sens logic și geopolitic, iar piețele din Rusia, China și dincolo de acestea se întăreau rapid în urma prăbușirii din 2008.
Dar afacerile încheiate nu erau întotdeauna investițiile chibzuite care păreau să fie. De exemplu, guvernul ungar a împrumutat 10 miliarde de euro de la Rusia pentru a acoperi costul acordului privind centrala nucleară, asigurându-se că Budapesta va rămâne îndatorată Moscovei pe o perioadă de mai multe decenii.
Dar nu toate deciziile Ungariei pe scena internațională sunt luate doar din motive raționale sau pragmatice, susțin experții.
Până în 2016, disprețul continuu al lui Orbán față de normele democratice devenise un element constant al criticilor pe care le primea din partea celorlalte state membre ale UE, ceva de care, desigur, nici Beijingul și nici Moscova nu erau preocupate. Faptul că relațiile sale prietenoase cu autocratii îi iritau atât de mult pe reprezentanții UE a devenit în cele din urmă un alt motiv pentru a le susține, pe măsură ce Orbán devenea din ce în ce mai deschis eurosceptic.
„Orbán nu a început ca un politician anti-occidental. A devenit anti-occidental pe măsură ce antagonismul dintre Ungaria și Uniunea Europeană și NATO devenea mai amar”, spune Krekó. „El este un politician revanșard: dacă i se pare că nu îl tratezi bine, atunci te va ataca”.
Jurnalista maghiară Edit Inotai a adăugat că legăturile lui Orbán cu Kremlinul și Beijingul satisfac și propriul său dor de recunoaștere pe scena globală. „Este ca și cum ai avea părinți divorțați. Dacă unul te critică, atunci fugi la cel care în schimb te va răsfăța”, spune ea.
Capitalism centrat pe cumetrie
În timp ce Orbán ar putea să se simtă frustrat de creșterea atenției din partea Occidentului, criticii săi aveau motive întemeiate de îngrijorare.
Bálint Magyar, fost ministru al Educației, descrie Ungaria de astăzi ca fiind un stat mafiot post-comunist, cu Orbán în centrul său. Prin plasarea de clienți loiali la conducerea activelor cheie, cum ar fi afaceri profitabile și mijloace media, prim-ministrul a reușit să-și consolideze controlul asupra puterii și să facă instituțiile Ungariei să lucreze în beneficiul său politic și financiar, afirmă Magyar.
Mulți dintre acești clienți – unii dintre ei prieteni cu Orbán încă din tinerețe – au obținut câștiguri financiare semnificative.
„În cazul lui Orbán, rețeaua sa este un clan bazat pe fraternitate. Până în 2015, cel mai mare oligarh din Ungaria era Lajos Simicska, coleg de cameră cu Orbán, care a făcut serviciul militar cu el”, spune Magyar. „Apoi este Lőrinc Mészáros, un fost instalator, și nu aș spune că este un geniu, dar a fost și el prieten cu Orbán în școala primară. Acum este cel mai bogat om din Ungaria. Aceasta este o familie politică adoptată cu două scopuri gemene: concentrarea puterii și acumularea de bogăție personală, realizată fără vărsare de sânge prin mijloacele coerciției exercitate de stat”.
Orbán însuși a declarat întotdeauna o avere personală modestă. Dar averile celor apropiați de el – mulți dintre ei conduc companii care au primit contracte guvernamentale de valori semnificative – i-au determinat pe mulți să sugereze că cel puțin unul dintre acești vechi prieteni acționează ca „portofel” al lui Orbán. Jurnaliștii de investigație de la direkt36.hu au descoperit cazuri în care familia lui Orbán a primit bani prin intermediul companiilor deținute de Mészáros.
Controlul lui Orbán asupra puterii este practic garantat de această imensă rețea de patronaj. Companiile cu legături în Fidesz obțin constant contracte guvernamentale, în special cele lansate în cadrul licitațiilor „restrictive”, la care doar anumite companii sunt invitate să liciteze pentru contracte evaluate la mai puțin de 300 de milioane de forinți maghiari (aproximativ 800.000 de euro).
O anchetă din 2023 realizată de portalul de știri maghiar Atlatszo a descoperit că o companie legată de Fidesz a câștigat 73% din licitațiile restrictive la care a fost invitată să participe, în timp ce altele au avut o rată de succes de 100%.
Astfel de perspective le oferă un puternic stimulent celor din politica maghiară de a rămâne loiali Fidesz – și lui Orbán.
„Chiar dacă nu ești de acord cu totul în ceea ce privește Fidesz, dacă nu ieși din linie, vei fi recompensat”, spune Inotai. „Așa că mulți oameni din partid care nu ar fi de acord cu Orbán pur și simplu nu spun nimic”.
Acest sistem de cumetrie este o replică a celui bine stabilit din Rusia, unde mulți prieteni ai lui Vladimir Putin au ajuns în poziții înalte de putere, precum Arkadi Rotenberg, fostul său partener de judo, care acum este miliardar. Alții sunt legați de companii fantomă și conturi bancare offshore pe care investigatorii le-au conectat la Putin, cum ar fi violoncelistul Serghei Roldugin – un prieten de lungă durată al președintelui, supranumit „portofelul lui Putin”.
„O organizație criminală are două funcții de bază: acumulează bogăție pentru membrii săi și le oferă imunitate. După 2010, Orbán s-a confruntat cu o UE care furniza fonduri Ungariei, dar dorea supraveghere – subminând imunitatea”, spune Maghiar. „Autocrații din Est nu se plâng de riscul de corupție și de problemele de stat de drept. Ei au devenit o sursă alternativă de bogăție pe radarul lui Orbán, dar acest lucru a creat și o dependență, în special în cazul lui Putin”.
Multe dintre contractele de construcție legate de proiectul nuclear Paks II, de exemplu, nu au fost supuse licitației publice; documentele proiectului vor fi confidențiale pentru următorii 30 de ani. Astfel de condiții favorizează corupția. Cercetătorul András Deák estimează că astfel de contracte reprezintă aproximativ 40% din bugetul total al proiectului și că multe dintre companiile implicate vor fi legate de Fidesz.
Acest lucru îi oferă lui Orbán un motiv să mențină legături strânse cu Rusia – sau chiar să reproducă linia Kremlinului în schimbul menținerii bunăvoinței Moscovei.
O luptă nedreaptă
Astăzi, controlul lui Orbán asupra puterii rămâne puțin probabil să slăbească. Alegerile parlamentare din Ungaria, din 2022, au adus din nou rezultate copleșitoare pentru Fidesz, în ciuda unei puternice provocări sub forma unei opoziții în mare parte unite.
Comentatorii au exprimat îngrijorări cu privire la faptul că Orbán a exploatat puterea sa în instituțiile publice ale Ungariei pentru a-și zdrobi adversarii. În raportul său despre alegeri, OSCE a evidențiat acoperirea știrilor părtinitoare care „a limitat șansa votanților de a face o alegere informată”, și publicitatea pe rețelele sociale pro-guvernamentale realizată de organizații legate de Fidesz, care a evitat limitele de cheltuieli ale partidului. Iar guvernul a lansat un pachet social de 5,35 miliarde de dolari înaintea alegerilor, oferind stimulente precum scutiri de taxe și creșteri salariale.
„Imaginați-vă că avem o cursă”, spune Maghiar. „Dar înainte să începem, eu vin și îți tai piciorul. Hei, ești liber să alergi, nu-i așa? Cu excepția faptului că acum ai doar un picior. Așa sunt alegerile în Ungaria între guvern și opoziție”.
Între timp, retorica pro-rusă a lui Orbán a continuat. Guvernul este conștient de opinia publică referitoare la probleme precum asaltul Rusiei asupra Ucrainei, spune Inotai. Dar Fidesz știe că poate conta pe întreaga greutate a mass-mediei controlate de stat pentru a modela o narațiune internă care poate fi justificată de retorica conservatoare a lui Orbán. Cu acest instrument, invazia din Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei pot fi ușor blamate pentru problemele Ungariei.
„Campaniile media pot avea un impact imens asupra opiniei publice”, spune Krekó. „Da, maghiarii sunt sceptici în privința liniei oficiale; există puțină încredere în media. Dar atunci când există acest bombardament cu informații care vin de la fiecare sursă, va avea un impact asupra ta”.
Între timp, acest megafon media are și alte efecte. Cu toate că Budapesta susține că își propune să construiască o națiune maghiară mai puternică, după 13 ani de conducere a lui Orbán, Ungaria este o țară divizată.
„Cred că s-a făcut mult rău în ultimii 10 ani. Nu spun că ceea ce aveam înainte era un paradis, dar exista mult mai mult spațiu pentru discuții, pentru dezbateri civilizate”, spune Inotai.
„Acum, evit subiectele politice cu anumite prietene de-ale mele despre care știu că sunt votante Fidesz, pentru că nu mai putem să ne înțelegem asupra faptelor. Când critici guvernul, există oameni care te fac să te simți ca un trădător”. >>
Factorul politic a jucat decisiv în eșecul lui Putin, dar și în amânarea victoriei Occidentului
