Statul român ar trebui să lichideze stocurile de vaccin anti-Covid

Situația din România este cu adevărat tragică și, în același timp, revoltătoare.
Dar responsabilă pentru toate astea nu poate fi considerată doar criza politică abătută – ce surpriză! – într-un moment cum nu se poate mai prost pentru o țară care are de gestionat, concomitent și pentru mulți ani de aici înainte, problema sanitară a Covid, problema financiară curentă a pandemiei și efectele ei macroeconomice pe termen lung.
Apoi, dacă vine vorba de guvernările care s-au succedat în ultimii doi ani, acestora le pot fi reproșate multe, în cel puțin două sfere:

• Pe partea de marketing a chemărilor la respectarea restricțiilor și la vaccinare.
• Și pe dimensiunea care ține de inhibarea factorilor din societate care au subminat abordarea pragmatică a pandemiei, factori diverși și pestriți, care au cultivat conspirațiile și tezele halucinante, generând spălarea pe creier a mase uriașe de români. La acest capitol, da, te poți întreba ce au făcut decidenții politici pentru a contrabalansa tăvălugul propagandei ruse pe zona Covid și pentru a reduce la irelevanță voci sinistre, de tipul Șoșoacă&Co.? Cum au putut beneficia de timpi sforăitori de antenă astfel de portavoci ale iraționalului într-un context atât de sensibil și cu un potențial distructiv de asemenea anvergură? Iar senzația, privind la cum au decurs lucrurile în 2020 și 2021, este aceea că guvernanții au ales calea ușoară, a non-confruntării cu aceste forțe obscure, iar opoziția s-a bucurat de ocazia de a le utiliza pentru atingerea de obiective electorale meschine și limitate. Cu toate că situația de fapt o impunea, pe scena politică a lipsit acordul transpartinic, formalizat, în gestionarea pandemiei, de tipul aceluia care, acum câțiva ani, a permis ca România să nu mai fie o țară-problemă la capitolul contribuției minime la bugetul NATO.

Dar chiar și așa, nu poți înghesui toată culpa pentru morții și răniții de pe urma Covid-19 în traista politicienilor. Ar fi prea simplu și, dacă lucrurile chiar ar fi stat așa, atunci sigur s-ar fi putut găsi ușor o rezolvare rapidă. De ce? Pentru că, până la urmă, România este o țară compusă din milioane de adulți vaccinați în trecut pentru o gamă largă de molime, educați (sigur, atât cât permite școala românească) și care iau zi de zi decizii, adesea complexe, în baza unui intelect mult superior celui al unui copil de cinci ani.

Din acest punct de vedere, orice discuție despre ratarea țintelor de vaccinare este golită de substanță atâta timp cât nimeni nu se arată dispus să pună degetul pe rană: culpa grosului cetățenilor.

Nu poți invoca la infinit dezgustul față de politică și politicieni, ambițiile lor egoiste, ori incompetența lor pentru a justifica propriul pas greșit și odios de a nu mișca un deget spre a te proteja tu însuți de o boală care, putem vedea foarte bine pe tot Globul, nu iartă pe nimeni – bogat, sărac, bolnav, sănătos, celebru ori anonim.

Mai ales că statul român, așa șchiop cum este el, le-a pus totuși cetățenilor săi la dispoziție suficiente vaccinuri și a listat pe toate canalele posibile gama de argumente logice și fundamentate, pentru a face limpede imperativul măsurilor restrictive și al vaccinării. Iar totul s-a făcut cu cheltuieli mari, pentru care va plăti probabil o generație de aici înainte.

O groază de bani au fugit de la buget pentru a compensa pierderile diverselor categorii socio-profesionale și ale diverselor ramuri din economie, la fel cum o grămadă de bani au fost blocați în asigurarea de minime condiții pentru depistarea și tratarea bolnavilor de Covid. Sume uriașe se scurg zilele astea spre acei „super-deștepți” ai planetei, care pentru că au considerat vaccinarea o subversiune satanică, o prostie universală, ori pur și simplu un nimic cu care nu merita să-și bată capul, ajung în stare gravă la spital pentru că, nu-i așa?, Sars-CoV-2 s-a arătat insensibil la aberații ideologice ori religioase. Numai recent, efortul financiar făcut de stat, din pușculița la care contribuim cu toții, a presupus 460 de milioane de lei, din Fondul de rezervă. Nemaivorbind de cât am cheltuit pentru achiziția de vaccinuri și partea conexă de logistică, infrastructură și resursă umană care să injecteze doza de vaccin în brațul destinatarului de drept.

Mai mult, de vină pentru blocarea spitalelor care ar fi trebuit să trateze nu doar cazuri Covid, ci și atâția bolnavi cronici sunt, mai presus decât vremelnicii politicieni, tot compatrioții care dau lecții privitoare la nenorocirea vaccinului anti-Covid, pe tonul și cu patosul spărgătorului de semințe la meciurile de Diviza C.

Știm, de mici copii, că e mai simplu să dai vina pe altul și să te lauzi pe tine, dar este mai mult decât îngrijorător faptul că o astfel de atitudine persistă, în 2021, la un număr atât de mare de români adulți. Așa cum ea persistă, e drept, și la un număr mare de bulgari adulți și de ruși adulți. Iată, așadar, în ce companie selectă ne-am plasat pe palierul acesta, îmbrățișând, printr-un năucitor contorsionism intelectual de masă anti-modelele Estului, iar nu modelele Vestului.

Există soluții-minune la situația de fapt în care ne aflăm? Evident, nu. După ce va măcina un număr cumplit de vieți, în România, valul patru se va calma, la un moment dat, dar mâlul pe care l-a adus la mal se va depune și ne va încurca pe mai departe.
Pot veni, mâine, ca prin minune, Cîțu, Iohannis, Arafat, Gheorghiță, Ciolacu, Cioloș, etc., cu o poezie nouă, cu mesaj pozitiv și foarte convingătoare, care să genereze cozi la centrele de vaccinare anti-Covid? Nu au cum și asta nu pentru că nu vor, ci pentru că n-ai ce livra altceva decât argumentele raționale pe care, unii dintre ei mai cu tact, alții cu mai puțin, le-au oferit până acum.

În schimb, decidenții politici și opoziția politică de la București ar putea face un lucru bun pentru țară, printre puținele lucruri bune care mai pot fi făcute în condiițiile acestui val 4: să cadă cu toții de acord și să anunțe solemn că statul român va ține cont de cele două imperative ale momentului: ce vor românii și ce nevoi au alte țări din lumea asta. Altfel spus, Guvernul României (ăsta care mai e acum în funcție), cu sprijinul asumat al opoziției, ar trebui să vândă în cel mai scurt timp 90% din provizia de vaccinuri anti-Covid.

De ce? Pentru a recupera cât mai mulți din banii cheltuiți astfel, pentru a aduce nivelul de stocuri în concordanță cu cererea existentă și pentru a ajuta alte țări – și sunt enorm de multe – în care oamenii ar vrea să se vaccineze, dar pentru care nu există încă suficiente doze. Pe acest ultim palier, OMS a obosit deja cerând statelor care au mai multe doze decât folosesc să facă un minim gest de empatie.

Dacă o astfel de abordare va avea darul de a spori interesul românilor nevaccinați în a-și schimba optica, ar fi minunat. Dacă nu, măcar începem să limităm risipa, în condițiile în care România e până la urmă o țară cu suficiente nevoi și insuficiente resurse.

Sindromul China și somnambulismul