În pragul schimbării de putere în cea mai complicată regiune rusească, Novaya Gazeta Europa continuă seria despre peisajul politic din Cecenia.
În episoadele anterioare, am vorbit despre diagnosticul lui Kadîrov, despre motivele pentru care medicii consideră că boala sa este incurabilă, precum și despre faptul că acest lucru este bine înțeles la Kremlin. De câteva luni, administrația președintelui Rusiei a elaborat posibile scenarii în cazul unei schimbări de putere în Cecenia și a analizat candidații la succesiunea lui Kadîrov. În episoadul precedent, am analizat și am evaluat șansele fiilor șefului Ceceniei, ale altor rude și ale apropiaților săi.
În al treilea episod, venim cu detalii necunoscute din biografia unuia dintre posibilii succesorii ai lui Kadîrov – Apti Alaudinov, și discutăm cum i-a fost influențată soarta de doi factori-cheie: războiul lui Putin din Ucraina și dorința disperată a liderului Ceceniei de a-și menține armata personală în acest război.
Apti Alaudinov i s-a alăturat lui Ramzan Kadîrov în 2006. La acea vreme, în republică era o luptă acerbă pentru putere între președintele în funcție, Alu Alhanov, susținut de forțele de securitate cecene care luptaseră în două campanii militare în Cecenia de partea Federației, și tânărul vicepremier al republicii, Ramzan Kadîrov, a cărui resursă de putere era formată din foști luptători ceceni amnistiați.
Apti Alaudinov, născut în regiunea Stavropol, într-o familie de militari sovietici, nu a participat la primul război cecen. Dar din primele momente ale acestuia, tatăl și fratele său mai mare, care au fost implicați și înarmați de Moscova, au luptat de partea opoziției anti-Dudaev și au murit în octombrie 1994 „în prima bătălie cu Dudaev, Mashadov și ceilalți ișkerieni” (susținătorii independenței Ceceniei). Potrivit lui Alaudinov, în total, 20 de membri ai familiei sale au murit în războaiele cecene.
Trebuie menționat că tatăl lui Ramzan Kadîrov – Ahmat Kadîrov – a fost unul dintre cei mai cunoscuți susținători ai luptei armate pentru independența Ceceniei în primul război cecen (ca muftiu al republicii, el declarase jihad împotriva Rusiei – războiul sfânt). Tânărul Ramzan Kadîrov a fost un admirator pasionat al lui Șamil Basaev, deși nu a luptat (Bătrânul Kadîrov și- a protejat ambii fii de război). Cu alte cuvinte, în timpul primului război cecen, familiile Alaudinov și Kadîrov se aflau, în esență, în taberele opuse ale baricadei.
În timpul celui de-al doilea conflict cecen, Apti Alaudinov nu și-a abandonat crezul familial și a continuat să sprijine federația. A lucrat în procuratura unui district din Cecenia, care era sub controlul militarilor ruși, și apoi în MVD-ul republican, unde s-a ocupat de combaterea criminalității organizate (adică, practic, a prins luptători). Într-unul dintre interviurile sale recente, el a declarat că a fost împotriva amnistiei luptătorilor și a subliniat că „a luptat cot la cot cu rușii împotriva luptătorilor, împotriva terorismului internațional”.
Dar în 2006, conflictul dintre președintele Ceceniei, Alu Alhanov, și vicepremierul Ramzan Kadîrov a atins punctul culminant. Practic, Kadîrov a preluat puterea, interzicându-i Alhanov să apară în republică și amenințându-l cu eliminarea fizică. Pe fondul acestui scandal, Moscova a păstrat tăcerea.
Acesta a fost momentul când Apti Alaudinov a priceput că trebuie să schimbe tabăra și să treacă urgent în cea a învingătorului. Folosindu-se de poziția sa oficială, Alaudinov i-a făcut lui Kadîrov un cadou cu adevărat regal: practic, i-a oferit capul inamicului său, deschizând o anchetă penală și dându-l în urmărire pe comandantul unității „Goreț”, Movladi Baisarov, unul dintre cei mai periculoși competitori ai lui Kadîrov, la acea vreme. Precum Alaudinov, Baisarov se afla în tabăra cecenilor federali și conducea o unitate de forțe speciale, creată sub supravegherea directă a FSB-ului pentru a desfășura operațiuni punitive pe teritoriul republicii.
În noiembrie 2006, Movladi Baisarov a fost împușcat în stilul tradițional al anilor ’90, în Moscova, la ieșirea dintr-un restaurant popular de pe aglomeratul bulevard Leninski. Din cercetările preliminare a reieșit că toți cei implicați în schimbul de focuri erau angajați activi ai MVD-ului din Cecenia. Operațiunea a fost condusă de Adam Delimhanov (martori oculari ai evenimentelor au afirmat că Apti Alaudinov a participat și el la aceste evenimente). Nimeni nu a fost tras la răspundere penală pentru această crimă de răsunet, deoarece dosarul împotriva lui Baisarov, inițiat de Alaudinov, a legalizat practic acțiunile ucigașilor (martorii au explicat că atacatorii veniseră să-l aresteze pe Baisarov, dar în timpul arestării acesta s-ar fi opus și ar fi fost împușcat).
Eliminarea lui Baisarov a fost punctul de plecare al unei lungi serii de asasinate la comandă împotriva rivalilor politici ai lui Kadîrov, care în cele din urmă a dus la absolutizarea puterii sale în Cecenia.
Când Ramzan a devenit șeful republicii (în 2007), l-a recompensat pe Apti mai mult decât generos. În doar patru ani, Alaudinov a ajuns rapid în funcția de adjunct al ministrului MVD și a devenit cel mai tânăr general de poliție din Rusia.
Sursa noastră, care a lucrat mulți ani în MVD, sub comanda directă a lui Alaudinov, relatează că în funcțiile de adjunct al ministrului și de șef al poliției criminale, Apti Alaudinov, alături de Magomed Daudov, s-a ocupat de represiuni în republică:
„Dacă tragi o linie pe hartă de la nord la sud și împarți în două teritoriul republicii – vei obține aproximativ zonele de competență a lui Daudov și Apti. Dacă e nevoie să pedepsești pe cineva în partea de est < a republicii>, aceasta este sarcina lui Daudov, iar în partea de vest este zona lui Apti. Pentru ansamblu, în întreaga Rusie, este deja Adam <Delimhanov>. Lucrurile de care pot fi acuzați acești oameni au fost făcute la cererea stăpânului (Ramzan Kadîrov. — N.tr.). <În același timp>, stăpânul se referă la ei cinic și cu un spirit de consumator. El a vorbit de mai multe ori cu voce tare despre faptul că asasinatele, pentru care în viitor cecenii ar putea să ceară răzbunare conform legilor răzbunării sângelui, nu au fost comise de Ramzan personal și nici de rudele sale, nici chiar de consătenii săi, ci de Daudov și Alaudinov. Stăpânul a declarat literalmente: `Le voi spune să meargă cu pretențiile lor pentru cei uciși la Gheldagen și Sa’din-Kotar, acolo să-i caute pe vinovații de moartea rudelor lor`. Gheldagen este satul natal al lui Daudov, iar Sa’din-Kotar (satul Komsomolskoe) este satul natal al lui Alaudinov…”.
Spusele sursei noastre sunt confirmate și de datele activiștilor pentru drepturile omului din Rusia, care au documentat de mulți ani actele de violență ale reprezentanților statului împotriva locuitorilor Ceceniei. În special, Daudov și Alaudinov, uneori amândoi în același timp, sunt menționați mai des decât alți membri ai forțelor de securitate cecene în declarații referitoare la tortură, execuții extrajudiciare, arestări ilegale, plasare de droguri, incendieri, confiscări de bunuri, precum și în relatări despre numeroasele cazuri de constrângere a locuitorilor Ceceniei de a-și cere scuze pentru opoziția lor religioasă sau politică. În 2014, ambii au fost incluși în lista de sancțiuni Magnițki deoarece au participat personal la bătăile și torturile administrate primului deținut politic cecen, Ruslan Kutaev.
Dar în 2019, cariera lui Alaudinov, în Cecenia, a fost brusc întreruptă. I s-a interzis să se prezinte la serviciu, a fost suspendat din funcțiile sale oficiale, iar fratele său a fost destituit dintr-o poziție de rang înalt. Și-au pierdut aproape întreaga afacere și valorosul patrimoniu. Toți cunoscuții și prietenii se fereau de Apti ca de un lepros. Ce s-a întâmplat?
Scandalul
În vara acelui an, a fost arestat influentul primar al orașului Argun și totodată vechi agent FSB, Ibrahim Temirbaev. El a devenit primarul Argunului (al doilea oraș ca mărime din Cecenia, după Groznîi) datorită susținătorilor săi din serviciile secrete, motiv pentru, vreme îndelungată, care șeful Ceceniei nu i-a putut face nimic; și îl detesta foarte mult pentru asta. Dar în iulie 2019, Kadîrov a decis totuși să rezolve la nivel federal problema demiterii lui Temirbaev (motivul oficial al demiterii fiind luând forma acuzațiilor de corupție) și l-a numit în locul său pe fiul verișorului său de gradul trei, în vârstă de 28 de ani, Has-Magomed Kadîrov. Apoi, au ajuns în mâinile lui Kadirov înregistrări ale convorbirilor lui Temirbaev cu funcționari regionali și forțele de securitate. Furios pentru demiterea sa și, ca urmare, a pierderii siguranței, fostul primar al Argunului discuta cu interlocutorii săi despre Kadîrov însuși și despre familia lui care devenise extrem de insolentă.
Majoritatea acestor interlocutori ai lui Temirbaev aveau în comun un detaliu important: erau ceceni care în timpul conflictului militar din Cecenia făcuseră parte din tabăra federalilor. Unii dintre ei, inclusiv Temirbaev, participasră în 2006 la o întâlnire, în Nalcik, în care influenți ceceni pro-ruși i-au propus lui Alu Alhanov, pe atunci formal președinte al Ceceniei, să rezolve radical problema lui Ramzan și a bandei sale formată din foști combatanți amnistiați. Alhanov nu s-a decis să intre într-un conflict armat direct cu Kadîrov, iar conspiratorii au plecat din Nalcik fără nicio soluție; foarte curând, mulți dintre ei au fost uciși unul câte unul.
Au trecut mulți ani de atunci, dar demiterea lui Temirbaev și reacția sa nechibzuită au reînviat amintirile lui Kadîrov despre conspirația eșuată.
Toți cei cu care Temirbaev a vorbit în acele zile (care erau exclusiv reprezentanți ai elitei cecene) au fost arestați, aruncați în închisorile secrete cecene, torturați, umiliți groaznic, unii chiar violați, toate acestea fiind înregistrate video. Toți și-au pierdut funcțiile și averea, dar majoritatea au rămas totuși în viață.
Pe numele lui Ibrahim Temirbaev însuși s-a deschis un dosar penal, dar acesta a fost doar o formalitate. A fost ținut sub anchetă suficient de mult timp pentru a liniști spiritele, apoi a fost ucis, iar moartea sa a fost disimulată ca accident auto (s-a pretins că mașina lui s-ar fi prăbușit în prăpastie pe traseul montan Șatoi-Groznîi).
… Numărându-se printre cei arestați în vara anului 2019, Alaudinov era unul dintre cei mai înalți oficiali ceceni. Acest lucru (plus faptul că povestea „curățării” elitei cecene a devenit publică) nu i-a permis să scape fără a genera prea multe întrebări inutile. Deci, formal, încă doi ani a fost prim-adjunctul ministrului Afacerilor Interne al Ceceniei – Putin a semnat decretul de demitere abia în martie 2021.
În primele zile, Alaudinov s-a pocăit constant și public, i-a jurat loialitate lui Kadîrov și a încercat să-și exprime remușcările în toate felurile. Chiar i-a scris versuri padișahului său (Alaudinov este pasionat de poezie).
Cu toate acestea, Kadirov nu l-a reprimit în cercul său de încredere. Dar nici nu a mers până într-acolo încât să-l îngroape. Alaudinov și-a primit salariul și pensia specială chiar dacă nu și-a mai făcut apariția în biroul său din Ministerul de Interne al Ceceniei din august 2019. A primit o pensie destul de bună; în plus, pentru a nu sărăci complet, Alaudinov, care întreținea o familie numeroasă, a fost angajat într-o fundație de caritate a unui vechi prieten al lui Ramzan Kadîrov, oligarhul kazah Kines Rakișev.
Alaudinov a părăsit Cecenia și s-a stabilit la Moscova, unde a trăit liniștit până în martie 2022, spunând că a trăit „ca un pensionar respectabil”.
Ispășirea păcatelor
În februarie 2022, blitzkrieg-ul militar rusesc a eșuat complet, iar țara a fost trasă într-un război sângeros prelungit. Primii morți din Cecenia erau deja îngropați la începutul lunii martie, iar aceste pierderi au fost complet neașteptate, deoarece inițial cecenii implicați în invazia demarată în februarie în Ucraina, în cadrul grupului rusesc combinat, erau pregătiți nu pentru război, ci pentru dans. Exact acest lucru l-a spus într-o convorbire telefonică cu Kadîrov adjunctul șefului Direcției Rosgvardia pentru Cecenia, Daniil Martînov, care comanda unitățile cecene: „Vă vom invita când vom porni muzica și vom pregăti deja dansuri în zona Maidan sau pe Kreșceatik!”
Nici paradă, nici dans nu au mai avut loc. La doar două săptămâni după debutul invaziei din Ucraina, Martînov s-a întors în Groznîi și i-a raportat lui Kadîrov despre totala incompetență a armatei ruse.
Exact atunci, Ramzan și-a dat seama că un război prelungit va necesita un număr mare de forțe vii, iar el, care a organizat atâtea parade ale „infanteriei lui Putin” în Groznîi, ar putea să-și piardă ușor principalul activ – formațiunile armate care aparțin doar formal de Ministerul de Interne și Rosgvardiei. Și în timp ce Moscova își revenea după blitzkrieg-ul eșuat, în Groznîi au început acțiunile.
Pe 25 februarie, în centrul orașului a avut loc o defilare a „armatei lui Kadîrov”, la care au fost adunați 12.000 de „infanteriști” înarmați până-n dinți, pregătiți, conform spuselor lui Ramzan, „să participe la orice operațiune specială”. În plus, a declarat șeful Ceceniei, „70.000 de ceceni sunt pregătiți să lupte pentru interesele Rusiei în Ucraina”.
Părea că batalioanele cecene vor pleca din Groznîi direct să apere Donbasul, așa cum odată, în 1941, soldații sovietici plecau de la parada din Piața Roșie pe front. În realitate, pentru războiul din Ucraina, Kadîrov a trimis voluntari pe care i-a adunat cu febrilitate din toată republica.
În mare parte, recrutarea s-a desfășurat în principal din rândul foștilor polițiști ceceni. Nu i-au ispitit doar banii. Fix atunci și fix în Cecenia a fost inventată formula „ispășirea păcatelor în schimbul participării la operațiunea militară specială”.
Astfel, autoritățile cecene au reușit să-i înscrie ca voluntari pe cei care s-au „căit în fața lui Kadîrov” și pe cei care seascundeau în republică din cauza problemelor cu legea rusă (iar aceștia au fost întotdeauna mulți în Cecenia). Ulterior, această practică a fost preluată de Evgheni Prigojin, care a început să recruteze după același principiu deținuți ruși, după care autoritățile ruse au preluat-o și ele în arsenalul lor.
Pe 13 martie, prima unitate de voluntari a fost trimisă la Mariupol. În componența sa, de altfel, a fost și Ruslan Gheremeev, iar unitatea în sine nu a fost condusă întâmplător de deputatul Dumei de Stat din Cecenia, Adam Delimhanov, care este menționat în mod regulat într-o mare varietate de dosare penale pentru asasinate la comandă. La un moment dat, Kadîrov a trebuit să depună mult efort pentru a-l trece pe Gheremeev din calitatea de principal suspect în cazul asasinării lui Boris Nemțov în cea de martor. Și deși Gheremeev se întorsese demult din Emiratele Arabe Unite, unde s-a ascuns de FSB timp de câțiva ani, el nu se simțea în siguranță și încerca să nu părăsească Cecenia decât în cazuri excepționale. În timpul asedierii Mariupolului, Gheremeev a fost grav rănit, nu s-a mai întors la război, dar a revenit la Moscova, unde acum petrece mult timp și fără să fie în pericol.
Pe 17 martie, Ramzan Kadîrov a publicat pentru prima dată în mulți ani o fotografie alături de controversatul Apti Alaudinov, poza fiind însoțită de următorul comentariu: „Ajutorul șefului Republicii Cecene pentru blocul de forțe, dragul meu FRATE Apti Alaudinov, la conducerea a mii de voluntari din Republica Cecenia, se îndreaptă să participe la operațiunea specială de denazificare și demilitarizare a Ucrainei”.
Mulți observatori au tras concluzia că și Alaudinov s-a dus la război pentru a avea o a doua șansă de a reveni în cercul strâns al lui Kadirov.
Conform versiunii lui Alaudinov, în vârstă de 48 de ani, pensionar și singurul întreținător al unei familii numeroase (are 12 copii), acesta a renunțat la o poziție bine plătită și lipsită de riscuri în Moscova, deoarece au început să sosească primele sicrie în Cecenia: „Șapte sau opt băieți au fost aduși morți la începutul SVO (asta contrazice declarația lui Kadîrov care a negat ferm pierderile în rândul cecenilor, în faza inițială a invaziei din Ucraina. – N. Red.)… Atunci am simțit că, cumva, e vina mea, că dacă eu, ofițer cu o mare experiență de luptă, eram acolo, poate că nu ar fi murit. Așa am simțit în general în interior și într-o noapte m-am hotărât, l-am sunat conducătorul acestei fundații caritabile și i-am spus că plec în SVO… Am plecat chiar și fără un contract, am jurat că nu voi duce nici măcar un ban de acolo acasă, iar Allah este martor,că nu am adus nici măcar un bănuț sau un cui din Ucraina acasă. Acesta a fost jurământul meu înaintea lui Dumnezeu, că merg la un război sfânt și nu am nevoie de nimic pentru asta, în afara recunoștinței Atotputernicului…”.
Până la mijlocul verii lui 2022, întregul nucleu de forțe ale lui Kadîrov s-a întors acasă de la „războiul sfânt”. Toți au primit distincții. Totuși, nu din partea Atotputernicului, ci din partea lui Ramzan Kadîrov și a lui Vladimir Putin. Adam Delimhanov, de exemplu, a devenit Erou al Rusiei, Daniil Martînov a primit funcția de consilier al ministrului pentru Situații de Urgență al Federației Ruse, iar Apti Alaudinov a fost numit secretar al Consiliului de Securitate al republicii și i s-a acordat titlul de „cetățean de onoare al Ceceniei”. Două luni mai târziu, Alaudinov a plecat din nou în Ucraina și a fost numit comandant pe viață al unității de forțe speciale de voluntari, Ahmat. Această formație a jucat un rol-cheie în planurile lui Kadîrov de a-și salva propria „armată”. Prin urmare, pentru funcția de comandant al „Ahmat” avea nevoie de omul lui, dar pe care să nu îl regrete.
Războiul clonelor
Până în toamna anului 2022, autoritățile Ceceniei au conceput și au implementat cu succes o strategie unică, ce i-a permis lui Kadîrov să-și mențină reputația de loial „soldat al lui Putin”, dar și să-și conserve propria „armată”.
În esență, inovația a fost simplă, dar a necesitat sume mari de bani și a duhnit a șovinism cecen. La baza sa a stat recrutarea cu succes de voluntari de diferite naționalități (în principal ruși), care, totuși, la intrarea pe frontul ucrainean, au fost înregistrați ca „voluntari ceceni”.
La începutul lunii aprilie 2022, la Gudermes, a fost deschis un centru de mobilizare pe baza Centrului de Instruire și Antrenament Comercial „Universitatea rusă spețnaz”, care a atras la „războiul sfânt” printr-o promovare intensă, practic lipsind orice cerințe pentru candidați și promițându-li-se cele mai bune condiții materiale. Fondurile pentru această „cauză nobilă” au provenit din bugetul republicii, de care Kadîrov, folosind imunitatea garantată de Putin, a dispus întotdeauna după bunul său plac. În momentul critic, acest factor a devenit decisiv. În timp ce alți guvernatori căutau finanțare extra-bugetară, iar mașinăria birocratică rusă înființa doar centre similare de recrutare în țară, în Cecenia mecanismul funcționa deja la capacitate maximă, permițând transportul săptămânal a până la 200 de luptători în Ucraina.
În mai 2022, Serviciul de Informații al Ucrainei a publicat listele cu voluntari trimiși din Cecenia. Din aceste date rezultă clar că frontul ucrainean a fost activ alimentat de ceceni doar o lună (de la mijlocul lunii martie până la mijlocul lunii aprilie 2022), apoi numărul lor a început să scadă rapid, până la mijlocul lunii mai ajungând la doar 4% din efectivul total.
Dar pentru a crea iluzia participării active a „infanteriștilor” kadîroviți la războiul lui Putin, nu era suficient doar un singur detașament special „Ahmat”. Prin urmare, Kadîrov a început să formeze în republică noi unități armate, în care erau recrutați exclusiv locuitori ai republicii. Astfel, în Cecenia, în aproximativ un an de la începerea acțiunilor militare în Ucraina, au apărut, conform declarațiilor lui Kadîrov, „trei batalioane și tot atâtea regimente sub Ministerul Apărării al Federației Ruse și trei subdiviziuni sub conducerea Rosgvardia”. În plus, pe baza personalului poliției cecene, au fost formate mai multe detașamente pentru participarea la acțiunile militare din Ucraina, deja sub Ministerul Afacerilor Interne.
Toate aceste unități, inclusiv formațiunea voluntară, care se alimentează cu luptători prin intermediul „Universității Ruse de Spetsnaz”, au cuvântul „Ahmat” în numele lor. În cele din urmă, „Ahmatele” au devenit atât de multe încât toți s-au confuzat complet. În ochii unui observator străin, toate au devenit de nerecunoscut, ca niște clone. Acest lucru a fost făcut intenționat pentru a crea iluzia unui număr mare de formații armate pe frontul ucrainean, direct asociate cu Ramzan Kadirov.
Trebuie spus că acești kadîroviți care participă la războiul din Ucraina au un privilegiu pe care nu-l au nici cei ce au semnat contracte cu Ministerul Apărării, nici mobilizații, iar acum nici deținuții ruși. Unitățile cecene nu sunt supuse regulii contractului fără termen, mai exact, contractului pe viață, situație în care, mergând la război, te mai poți întoarce doar ca invalid sau în sicriu. Unitățile cecene sunt rotite în mod regulat, ceea ce le permite autorităților cecene nu doar să-și mențină luptătorii, ci și să manipuleze cifrele.
De exemplu, săptămâna trecută, în timpul unei întâlniri cu Kadîrov, Magomed Daudov a prezentat din nou statisticile, raportând că îîn total 41.722 de luptători au fost trimiși din teritoriul Republicii Cecene în zona operațiunilor speciale, inclusiv 17.079 de voluntari”. Dar trucul este acela că cea mai mare parte a luptătorilor au fost în Ucraina deja pentru a treia, a patra, a cincea sau chiar a șasea oară. Să presupunem că într-un batalion sunt cinci sute de luptători. Jumătate din batalion este trimis în Ucraina în misiune, iar după patru luni este înlocuită de cealaltă jumătate. Apoi, aceștia sunt din nou rotiți cu prima jumătate a batalionului, care a avut timp să se odihnească în Cecenia. Autoritățile cecene pur și simplu adună cele trei loturi de luptători trimise în Ucraina și pe hârtie rezultă 750 de persoane, în timp ce numărul batalionului (500 de oameni) nu se schimbă, iar pe front ajung alternativ, de fiecare dată, câte 250.
Situația este similară și în cazul voluntarilor care încheie un contract pe termen scurt cu „Universitatea rusă de spețnaz”, din Gudermes. Ei nu-și prelungesc contractul după expirare, ci se întorc în Cecenia și încheie unul nou. Este mai avantajos așa deoarece de fiecare dată primesc „prime” de la autoritățile cecene. Cu alte cuvinte, deși autoritățile cecene au declarat că au trimis 41.722 de luptători, în realitate acest număr este de trei sau chiar patru ori mai mic.
Dar mult mai important este un alt aspect: 99% din trupele „Ahmat”, pe care autoritățile cecene le-au proliferat în Cecenia cu atâta pompă, nu participă efectiv la acțiunile de luptă de pe front. Acest lucru a fost observat de mult timp de analiștii militari, cum ar fi Ruslan Leviev, de la „Conflict Intelligence Team”. Judecând după locațiile din videoclipurile livrate de luptătorii ceceni autorităților cecene din Ucraina, majoritatea acestora sunt filmate adânc în spatele liniilor de luptă.
Acest fapt este confirmat și de comandantul „Ahmat”, Apti Alaudinov: „«Ahmat» este o unitate de trei grade. Există formațiuni «Ahmat» ale Ministerului Apărării, există formațiuni «Ahmat» ale Rosgvardia, există formațiuni «Ahmat» ale Ministerului de Interne, care se ocupă complet de propriile lor sarcini. Formațiunile «Ahmat» ale Rosgvardia sunt unități care, conform ordinului directorului Rosgvardia, nu ar trebui să se afle la mai puțin de 50 km de linia de contact. Și dacă cineva crede că ar trebui să fie și ele undeva în prima linie, ei bine, îmi pare rău…”.
Dar nu se află pe front nici măcar formațiunile cecene care, formal, se subordonează Ministerului Apărării; ele asigură securitatea frontierei ruso-ucrainene și sunt dislocate pe teritoriul Rusiei, în regiunile Belgorod, Kursk și Briansk.
Participă efectiv la acțiuni de luptă doar o singură formațiune direct asociată cu Ramzan Kadîrov. Este vorba despre formațiunea voluntară de spetsnaz „Ahmat” care, potrivit aceluiași Alaudinov, este formată în proporție de 85% din luptători de alte naționalități decât ceceni.
Prin modul în care cecenii ajung ca voluntari în internaționalul „Ahmat” al lui Alaudinov se poate judeca atitudinea reală a lui Kadîrov față de războiul din Ucraina.
Imamul cu mitralieră
Începând cu a doua jumătate a anului 2022, din Cecenia au început să sosească tot mai des știri despre trimiterea forțată la război a locuitorilor ceceni care au greșit în fața autorităților cecene, precum și a rudelor criticilor și a adversarilor politici ai puterii cecene – de exemplu, cazurile cunoscutei trimiteri în Ucraina a rudelor bloggerilor Hasan Halitov, Ibrahim Iangulbaev, rudelor liderului guvernului Icikeria din exil, Ahmed Zakaev, și mulți alții.
Toți aceștia au ajuns la război după aceeași schemă. Mai întâi erau reținuți și ținuți ilegal în închisori secrete cecene o anumită perioadă de timp, apoi apăreau pe aeroportul „Severnîi”, din Groznîi, ca parte a unui nou detașament de voluntari care pleca în Ucraina.
Astfel, autoritățile cecene îi reprimă din ce în ce mai des pe locuitorii ceceni incomozi. „Războiul sfânt” al lui Putin, de care chiar Kadîrov își protejează cu fermitate fiul cel mare care a împlinit vârsta de recrutare acum șase luni, ca și pe numeroase alte rude adulte, și chiar pe tovarășii săi apropiați, a devenit cea mai cumplită pedeapsă aplicată în Cecenia. Mai mult decât atât, cecenii trimiși ca voluntari în Ucraina nici măcar nu trec prin cursuri de pregătire militară elementară la „Universitatea rusă de spețnaz” – sunt pur și simplu trimiși la măcel fără nicio șansă de supraviețuire.
…La sfârșitul lunii martie, după o absență îndelungată de pe front (Alaudinov a studiat la Academia Statului Major al Ministerului Apărării al Federației Ruse și, în același timp, a fost om de încredere al lui Putin în timpul campaniei electorale), Apti s-a întors la atribuțiile sale de comandant al spețnaz-ului „Ahmat” și a mers să inspecteze linia frontului ținută de subunitatea sa. Ajungând la pădurea Serebrianîi, lângă Kremenna, Alaudinov a intrat într-un blindat alături de luptătorii săi și a filmat un videoclip despre cum își face ei datoria.
„Aici, – povestește Alaudinov, – de mai bine de un an, se află împreună cu fiul său și cu nepoții săi un teolog din Republica Cecenia, Valid Kuruev, care remarcă cu exactitate că pe acest sector luptă cu fermitate și curaj pentru interesele Rusiei luptători de cele mai diverse naționalități și credințe…”.
Imamul Valid Kuruev, care a ocupat anterior funcția de adjunct al muftiului Ceceniei, conform informațiilor „Cavcazovo uzla”, a căzut în dizgrațiea lui Kadîrov, a fost răpit și apoi trimis împreună cu cei doi nepoți și fiul său ca voluntar în spețnaz-ul „Ahmat”.
În videoclipul publicat de Alaudinov, imamul spune că, înainte de a porni la război, nici el, nici fiul său și nici nepoții „nu știau să demonteze un automat și nici să-l încarce”.
„Se pare că atunci când au mers la război, nici nu știau să folosească armele”, comentează Alaudinov și face o glumă. „Desigur, este ciudat când un cecen nu știe să desfacă un automat… Ei, Valid, măcar ai învățat să te descurci cu o mitralieră?”
În plus, din acest videoclip devine evident că cecenii pe care Kadirov îi pedepsește cu „războiul sfânt” și îi trimite în detașamentul lui Alaudinov, spre deosebire de alții, nici măcar nu au dreptul la un contract pe termen scurt. Ei sunt trimiși pe front precum mobilizații ruși, pe termen nelimitat.
„Se pare că Valid nu a fost acasă de aproape un an”, spune Alaudinov. „I-am spus să meargă în concediu împreună cu nepoții și cu fiul său, altfel chiar că ați devenit înfocați…”.
