„Luând partea marilor corporații alimentare în fața a șase foști copii sclavi malieni care ceruseră despăgubiri în temeiul legilor SUA privind delictul, Curtea Supremă a SUA a transmis un mesaj periculos. Aparent, corporațiile americane nu vor fi făcute responsabile după aceleași standarde privind decența și drepturie omului, în străinătate ca și acasă”, scriu Joseph E. Stiglitz și Geoffrey Heal, pentru Project Syndicate.
<< Adam Smith, fondatorul economiei moderne, a susținut că urmărirea intereselor private – profiturile – va promova invariabil binele comun. Acest lucru poate fi adevărat în anumite situații, dar evident că nu întotdeauna. Așa cum urmărirea profitului de către bănci a dus la criza financiară din 2008, lăcomia Purdue și a altor companii farmaceutice a produs criza opioidelor, iar sprijinul Texaco față de regimul franchist a ajutat fascistii să triumfe în războiul civil spaniol.
Această litanie a perfidiei ar putea fi ușor extinsă. Însă printre cele mai grave abuzuri comise astăzi de corporațiile lacome se numără sclavia din copilărie. Iubitorii de ciocolată din întreaga lume s-ar putea să nu știe, dar unele dintre plăcerile lor vinovate ar fi putut fi produse de sclavi.
Nestlé, Cargill și alte companii alimentare care se confruntă cu astfel de acuzații au evitat să răspundă pentru acestea în ședință publică. Deoarece ele sau filialele lor au sediul central în Statele Unite, au reușit să susțină că nu sunt responsabile pentru faptele comise în îndepărtata Africă. Și fac acest lucru știind foarte bine că nu există un sistem juridic eficient în țările în care copiii sunt exploatați.
Mai mult, chiar dacă ar urma să se pronunțe o hotărâre legală împotriva acestor companii din străinătate, el ar plăti puțin. Pur și simplu și-ar muta operațiunile în altă parte și ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, ca o țară mică și săracă să aplice orice hotărâre pronunțată.
Aceste probleme au fost toate în joc într-un dosar adus în fața Curții Supreme a SUA anul acesta. În Nestle USA, Inc. v. John Doe I, et al./Cargill, Inc. v. John Doe I, et al., instanța a decis împotriva a șase malieni care solicitau despăgubiri de la Nestlé și Cargill pentru suferința lor de foști copii sclavi. În loc să se pronunțe asupra fondului cazului, instanța a emis o decizie de 8-1 cu privire la problema juridică mai restrânsă: anume, dacă o firmă americană poate fi trasă la răspundere pentru vătămările cauzate altora peste hotare. Potrivit instanței, Alien Tort Statute nu poate fi aplicat „extrateritorial”, deoarece aceasta ar însemna o extindere a legislației SUA dincolo de granițele SUA.
Desigur, SUA funcționează extrateritorial tot timpul, cum ar fi atunci când pedepsesc companiile străine pentru încălcarea sancțiunilor sale împotriva Iranului. Diferența în acest caz a fost că firmele americane (sau cele care lucrează în numele lor) erau trase la răspundere. Prin pronunțarea în favoarea lor, instanța a evitat întrebarea cu privire la modul în care companiile angajate într-un comportament ilegal în străinătate ar putea fi trase vreodată la răspundere. În ce instanță ar fi judecate dacă nu va fi una americană?
În absența oricărei responsabilități, corporațiile americane au puține stimulente pentru a-și schimba comportamentul în străinătate. Dacă ne pot aduce bomboanele preferate pe rafturile magazinelor la un preț mai mic, folosind furnizori care exploatează copii, cei fără scrupule morale – o categorie care evident include aceste companii – vor adera strict la logica concurenței pe piață și vor face acest lucru.
Deci, cine îi va proteja pe copii? În joc, în acest caz se afla una dintre valorile fundamentale ale Americii: drepturile omului. Este în mod clar în interesul Americii să arate restului lumii că firmele sale respectă valorile sale, mai ales într-un moment în care brutalitatea poliției împotriva afro-americanilor este în centrul atenției presei internaționale.
Împreună cu Oxfam, am trimis o scurtă amicus curiae Curții Supreme, susținând că este în interesul economic al Americii să tragă la răspundere firmele americane pentru comportament ilicit, oriunde este comisă fapta. Credem că responsabilitatea socială a întreprinderilor va da roade pe termen lung – atât pentru consumatori, cât și pentru companii – în țările care insistă asupra acesteia.
La urma urmei, țările și companiile cu o bună reputație pot atrage mai mult capital și muncitori mai buni decât concurenții mai puțin etici, iar produsele lor vor atrage o generație din ce în ce mai conștientă de consumatori. Muncitorii mai tineri sunt deosebit de sensibili la ceea ce fac și reprezintă angajatorii lor. De aceea, multe companii au luat atitudine împotriva legilor de suprimare a alegătorilor și au adoptat obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Dar mult prea multe companii încă sunt conduse de profiturile obținute pe termen scurt. În timp ce avocații Nestlé și Cargill lucrau cu sârguință pentru a le feri de responsabilitate, ambele companii au emis declarații în care condamnau sclavia copiilor. Dar dacă este așa, de ce nu au vrut să își expună cazul în instanță? Cu siguranță, avocații lor bine plătiți i-ar surclasa pe reprezentanții malienilor. În cazul în care companiile ar pierde, nu s-ar întâmpla din lipsa consilierii adecvate.
Cum ne putem asigura că companiile nu fac în străinătate ceea ce nu ar încerca niciodată să facă acasă? Globalizarea a forțat aducerea acestei întrebări pe ordinea de zi, deoarece companiile occidentale și-au extins dependența de țările sărace cu cadre juridice foarte limitate. Problema nu este extrateritorialitatea. Ceea ce contează cel mai mult este că ducem cursa până la capăt. SUA ar trebui să asigure lumea că, împreună cu companiile americane, susțin decența, fără standarde duble.
Între timp, Cargill, Nestlé și alte companii care au fost acuzate că ar fi fost vinovate de abuzuri asupra drepturilor omului și de mediu, în străinătate, trebuie judecate în instanța opiniei publice. Efortul lor neobosit de a se sustrage răspunderii pentru acțiunile lor spune multe. >>
Inflația globală este surprinzător de mare. Va fi și de durată?
