Marian Godină a expus, într-o serie de postări pe Facebook, o situație revoltătoare căreia i-a picat victimă chiar nepoțelul său Sebastian, în vârstă de 6 ani.
„Sora mea are un băiețel de 6 ani. Pe Sebi. Situația lor financiară nu e deloc una bună, locuiesc în chirie, sora mea muncește, dar nu îi poate asigura chiar totul. Adică la fel cum am crescut mulți dintre noi. Nici ea nu s-a gândit vreodată să-mi ceară să o ajut cu ceva, am fost crescuți și educați să nu cerem pentru noi nimic. Nici azi dimineață, când m-a sunat abia vorbind, nu a făcut-o ca să îmi ceară ajutorul, ba chiar a insistat să rămână între noi și mi-a spus că m-a sunat doar pentru că simțea nevoia să vorbească cu cineva care să o liniștească”, își începea Marian Godină relatarea pe Facebook, într-o postare de pe 17 septembrie.
Nepotul lui suferă de o formă de autism. „Cu o săptămână în urmă, i-au cumpărat un costum și l-au pregătit pentru începerea clasei zero. Pe grupul familiei de whatsapp, unde suntem toți cei cinci frați, a pus și poze cu Sebi la costum, zâmbind și mândru că începe școala”, scria Godină.
Ce s-a întâmplat după prima zi de școală?
Marian Godină:
După prima zi de școală, când s-au dus să-l ia, învățătoarea i-a zis că nu-l mai poate primi, că ceilalți copii nu-l acceptă, că unii părinți se gândesc deja să-și mute copiii și că ar fi bine să repete grădinița.
A doua zi, Sebi s-a trezit și a întrebat de ce nu mai merge la școală, pentru că sora mea a înțeles că acolo nu-l mai poate duce.
După ziua în care nu a fost la școală, învățătoarea a ținut să o sune pe sora mea și să îi spună că „vaai, să știți că așa s-au bucurat copiii că nu a mai venit Sebi la școală!”
La punctul ăsta deja tremuram de nervi. Am întrebat-o cum o cheamă pe această doamnă învățătoare, însă sora-mea mi-a repetat că nu vrea să facă tam-tam și că voia doar să vorbească cu mine, să se mai liniștească și că nu are importanță cum o cheamă pe învățatoare.
Pentru mine chiar are, așa că am aflat rapid că pe doamna învățătoare, de la Școala Generală nr. 11 din Brașov, o cheamă Pirpiliu Ana-Maria.
Domna Pirpiliu, v-ați ales tare greșit profesia, pentru mine sunteți o rușine a umanității.
De ce oare ați simțit nevoia să o mai și sunați să-i spuneți cât de mult s-au bucurat copiii că nu a mai venit Sebi la școală? Între noi fie vorba, asta e o „vrăjeală ieftină”.
Sora mea e un om blând, dar spre nefericirea dumneavoastră, are un frate care se va zbate și se va ocupa să fiți reclamată până la minister.
Pentru că noi așa am fost învățați, să ne avem ca frații.
Legat de Sebi, încă nu știu cum vom proceda, mi-e clar că la acea școală nu se va mai putea întoarce. Aștept sfaturi.
„Însă pielea de găină nu e de aici. E de la învățătoarea Pirpiliu Ana-Maria”
Marian Godină a revenit vineri cu o nouă postare pe acest subiect. Cu o veste bună. Dar și cu relatarea unui alt caz în care apare numele învățătoarei din Brașov.
Mesajul său:
Pentru că sunt oameni cu adevărat dedicați profesiei lor, Sebi va merge la școală, în altă clasă, la o învățătoare care, sperăm noi, îl va iubi.
Mulțumesc Inspectoratului Școlar Județean Brașov pentru cum au gestionat problema.
Însă pielea de găină nu e de aici. E de la învățătoarea Pirpiliu Ana-Maria.
Atenție, îmi asum tot ce voi posta aici, tot ce veți auzi. Probabil vă va face și vouă pielea de găină. Cert e că nimic nu e întâmplător pe lumea asta, trebuia să se întâmple povestea cu Sebi ca să se afle lucrurile astea.
Aseară, printre sutele de mesaje primite, am dat de al unui băiat care a crescut în același cartier cu mine. Mi-a scris că doamna Pirpiliu, care se numea altfel în perioada aia, i-a fost învățătoare. Mi-a dat exemplul Mirelei, o fată de la el din clasă pe care a bătut-o și pe care, credea el, e posibil să o știu.
O știu, a locuit în cartier, dar n-am văzut-o de ani de zile, s-a mutat în Norvegia. D-aia i-am scris azi dimineață și am întrebat-o. Conversația o las aici. Câteva mesaje sunt audio, vă rog să le ascultați cu atenție, veți simți emoția unui adult care își amintește de traumele din școală. Le găsiți în comentarii.
Repet, îmi asum tot ce postez, și o invit pe doamna învățătoare să mă acționeze în instanță dacă dumneai consideră că spun minciuni.
În timp ce m-am implicat pentru a ajuta, cu ajutorul vostru, desigur, zeci de copii cu probleme financiare ori medicale, din rușine sau din prostie, niciodată nu am pomenit despre situația uneia dintre surorile mele.
