RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA ADEVĂRULUI, PARTEA I: Un ghid explicativ la îndemână despre cum suntem păcăliți
„Ziua Eliberării” decretată de președintele Trump — un adevărat tsunami global de taxe vamale, intrat în vigoare pe 5 aprilie — ar putea fi cea mai prostească politică economică adoptată de o țară majoră din memoria recentă, cu siguranță cea mai absurdă de la impunerea comunismului în anumite părți ale lumii. Este mai stupidă decât economia „trickle-down” a anilor ’80, ultima păcăleală republicană. Reflectă o neînțelegere totală a comerțului, a modului în care funcționează prețurile și monedele, și a relației cauză-efect în economie. Nu este nici reciprocă, nici strategică și în niciun fel benefică pentru poporul american.
Iată de ce.
Deficitul comercial nu înseamnă pierdere
Trump continuă să prezinte deficitele comerciale ca dovadă că alte țări trișează în relație cu America. În lumea lui lipsită de nuanțe, dacă SUA cumpără mai mult decât vinde, înseamnă că este, cumva, jefuită. Însă un deficit comercial nu este un furt — este un semn al unei economii puternice, cu o cerere ridicată din partea consumatorilor. Americanii cumpără atât de mult de la alții pentru că nu sunt săraci.
Viziunea fundamentală asupra comerțului ca fiind o competiție cu sumă zero este greșită. Gândiți-vă așa: majoritatea oamenilor au un deficit comercial masiv cu Amazon — cumpărăm lucruri de la ei, iar ei nu cumpără nimic de la noi. Asta nu e nedrept. Se numește comerț. Același principiu se aplică și în cazul țărilor: americanii cumpără din străinătate ceea ce au nevoie sau își doresc, iar alte țări vând acele produse pentru că, printre altele, apreciază dolarul. O monedă reflectă, într-un fel, reputația și credibilitatea unei țări (de aceea țările deștepte își protejează toate astea).
Asta are efecte de autoreglare interesante, pe care majoritatea celor care au studiat la Wharton School of Business le-ar înțelege — chiar dacă acest lucru nu se aplică și președintelui. A importa mai mult decât exporți poate slăbi moneda națională prin creșterea ofertei acesteia; practic, SUA vinde dolari în schimbul unei alte monede — să zicem euro — pentru a cumpăra, de exemplu, un Audi. Creșterea ofertei de dolari (cu excepția cazului în care Rezerva Federală intervine pentru a susține moneda sau intervin alți factori) poate reduce cursul de schimb. O monedă mai slabă face ca exporturile să devină mai ieftine și importurile mai scumpe — încurajând un efect de pendul care poate reduce deficitul.
În orice caz, un deficit comercial înseamnă, de obicei, că lumea vrea să investească în tine. Iată de ce:
Țările străine vând bunuri în SUA și apoi folosesc dolarii obținuți pentru a cumpăra active americane denominate în dolari — de la acțiuni și imobiliare, până la obligațiuni ale Trezoreriei. Această dinamică menține ratele dobânzilor mai scăzute decât ar fi altfel, ceea ce este benefic pentru consumatori.
Așadar, da — dacă ai o tarabă în piață, vrei să vinzi cât mai mult și asta e tot ce te interesează, sigur. Dar dacă conduci prima economie a lumii, motorul creșterii și prosperității globale, ar fi bine să vezi imaginea de ansamblu, altfel riști s-o distrugi și să îi afectezi pe cetățeni de pretutindeni.
Tarifele sunt taxe impuse ție
Iată cel mai simplu adevăr pe care Trump refuză să-l accepte (sau cel puțin se preface foarte convingător că nu-l înțelege): tarifele vamale sunt taxe aplicate consumatorilor din propria țară. Nu sunt plătite de guvernele străine. Sunt plătite de companiile americane care importă bunuri și sunt transferate mai departe sub forma unor prețuri mai mari.
Un tarif de 10% aplicat pe scară largă — așa cum a intrat în vigoare pe 5 aprilie — înseamnă că totul, de la mâncare la îmbrăcăminte și electronice, va costa mai mult. Iar situația se va înrăutăți de miercuri, când vor intra în vigoare tarife suplimentare (cuprinse între 11% și 50%). Nu este o chestiune teoretică. S-a întâmplat deja în primul mandat al lui Trump, când a impus tarife asupra Chinei. Prețurile au crescut, iar companiile și-au restructurat lanțurile de aprovizionare — dar asta, nu pentru a readuce locuri de muncă în America, ci pentru a evita tarifele. În cele din urmă, SUA a început să importe din alte țări în loc de China, dar americanii tot au plătit mai mult.
Și totuși, secretara de presă a Casei Albe, Katherine Leavitt, a declarat recent că tarifele sunt „o reducere de taxe” pentru poporul american. Asta nu doar că este fals, ci este o afirmație lipsită de orice bază economică. Este pur și simplu ridicolă (dacă nu mă credeți, urmăriți videoclipul de mai jos). Tarifele reprezintă exact opusul unei reduceri de taxe. Sunt o creștere de taxe și îi afectează în mod disproporționat pe cei din clasa de mijloc și clasa de jos, care cheltuie o parte mai mare din venitul lor pe bunuri.
Nu este reciproc, ci punitiv
Trump susține că acest tarif este „reciproc” — de parcă doar ar reacționa la ceea ce fac alte țări. Dar nu este așa. Formula prezentată de administrația sa face ca tarifele să fie stabilite în funcție de deficitul comercial, nu de nivelul tarifelor din alte țări, și pornește de la 10% pentru toate bunurile. Un tarif generalizat aplicat tuturor importurilor, indiferent de proveniență sau tip, este o măsură punitivă și o abordare economică brutală.
S-ar aplica chiar și bunurilor pe care SUA nu le produce în cantități semnificative — banane, îmbrăcăminte accesibilă și electronice de consum. Vor americanii să cultive ananas sau să fabrice televizoare, triplându-le costul pentru consumatori? Nu. Și nici nu este eficient să facă asta. Tarifele pentru aceste produse nu servesc niciun interes strategic, ci doar fac viața mai scumpă.
Există o diferență între tarifele țintite, menite să sprijine industrii-cheie — poate agricultura, pentru securitate alimentară — și tarifele aplicate peste tot. Una este o măsură strategică. Cealaltă este o criză de nervi.
Când un copil face o criză de nervi, se poate să spargă niște jucării sau să arunce cu spaghete pe jos. Când o face un președinte american care nu înțelege, consecințele sunt și mai dezastruoase: anunțul lui Trump a zguduit piețele bursiere globale, ștergând până vineri 5 trilioane de dolari din valoarea companiilor din indicele S&P 500 — o scădere record în două zile — și a lovit puternic prețurile petrolului și materiilor prime. Oricine are un plan de pensii ar fi mai bine să se uite o vreme la un meci de baseball.
Deficitul comercial a crescut, dar soluția nu are sens
Este adevărat că deficitul comercial de bunuri al SUA a crescut semnificativ. De fapt, în ultimii cinci ani, a crescut cu aproximativ 40%. Este o cifră mare. Dar nu înseamnă ceea ce crede Trump că înseamnă.
O mare parte din această creștere provine din redresarea puternică a consumului după pandemie. Când americanii cumpără mai mult, importurile cresc — și tocmai asta s-a întâmplat. Nu este o dovadă că alte țări profită de SUA. Este o dovadă că americanii au bani și încredere, iar dolarul, moneda de rezervă globală, este atractiv.
Statele Unite au mai apucat-o pe acest drum și rezultatele au fost devastatoare. Legea tarifară Smoot-Hawley din 1930 a crescut tarifele la mii de importuri. Peste o mie de economiști l-au implorat pe președintele Hoover să nu o semneze. I-a ignorat. Rezultatul a fost rapid și dur: alte țări au ripostat, comerțul global s-a prăbușit, iar Marea Criză Economică s-a adâncit. Ceea ce a început ca o fantezie protecționistă s-a transformat într-un coșmar economic global.
Mișcarea nesăbuită a lui Trump se bazează pe aceeași logică greșită: că te poți izola de economia globală fără consecințe. Nu poți.
Ceea ce este cel mai uimitor e faptul că această politică dă peste cap chiar fundamentul care a făcut America bogată. Ordinea comercială liberală creată după Al Doilea Război Mondial — bazată pe piețe deschise, lanțuri de aprovizionare globale și avantajul comparativ — a permis cea mai mare acumulare de bogăție din istoria omenirii. De la Marea Criză încoace, nimic nu a generat mai multă prosperitate decât acest model economic interconectat și bazat pe reguli.
Trump încearcă să-l distrugă — nu să-l reformeze, nu să-l actualizeze, ci să-l demoleze complet. Și, făcând asta, amenință nu doar prețurile de consum și balanțele comerciale, ci și fundația prosperității globale.
Așadar, nu e de mirare că există un acord aproape unanim între economiști că tarifele generalizate fac mai mult rău decât bine. Stânga, dreapta, centru — nu contează. Vechiul Partid Republican înțelegea foarte bine acest lucru — chiar și George W. Bush, un titan intelectual comparativ cu Trump, susținea ferm că tarifele sunt dăunătoare (vezi videoclipul de mai jos). Însă versiunea actuală a partidului îl urmează pe Trump, de teamă față de cultul MAGA.
De ce face Trump asta? Pentru că dă bine la oamenii care nu înțeleg economia, iar aceștia din urmă nu sunt tocmai rari. Este satisfăcător din punct de vedere emoțional. Se pretează la mitingurile de campanie. Alimentează narativul victimizării — suntem exploatați, iar Trump este singurul om care va riposta. Este un teatru al frustrărilor, cu consecințe în lumea reală.
Argumentul economic în favoarea tarifelor este atât de spectaculos de greșit, încât unii cred că scopul nu este unul economic. Conform acestei teorii, Trump chiar înțelege ce se întâmplă, iar scopul său este de a centraliza puterea executivă și de a obține influență asupra altor probleme, în esență înnebunindu-i pe toți; înțelege consecințele economice, dar nu-i pasă, pentru că:
- Este miliardar
- Presupune că susținătorii săi sunt imbecili.
Nu resping această teorie, dar este o explicație, nu o justificare. Nici pe departe.
Singura modalitate de a opri această nebunie este ca alegătorii să o respingă în mod categoric. Fiecare sondaj ar trebui să reflecte indignarea publicului. Media conservatoare care știe mai bine – cum este Fox News – trebuie să înceteze să se prefacă. Republicanii, dacă încă le pasă de economia conservatoare, trebuie să înceteze să-l sprijine pe un om care provoacă daune masive și inutile economiei SUA și celei globale.
Dacă Trump nu va fi oprit, republicanii trebuie pur și simplu să fie zdrobiți în alegerile de la mijlocul mandatului. Până atunci, vă sfătuiesc să vă pregătiți și să ignorați piața de capital. După aceea, în caz că cetățenii americani nu se vor răzvrăti, vor avea rezultatul dorit: O economie căzută la pământ din cauza ignoranței și a idioțeniei.
