<< Ucraina a încercat diverse abordări în contraofensiva lansată pe 4 iunie, dar începe să își dea seama ce funcționează. „În ultimele două săptămâni am observat cum lucrurile încep, treptat, să se încline în favoarea Ucrainei”, spune Nico Lange, expert în Ucraina la Conferința de Securitate de la München. Dovezi atât din imagini de satelit, cât și din postările (preponderent rusești) ale bloggerilor militari arată că se înregistrează lente progrese. Sir Lawrence Freedman, un strateg militar britanic, este de acord: „Fac lucruri și îi pun pe ruși în dificultate” >>, scrie The Economist.
<< Strategia de succes, conform lui Ben Barry, specialist în război terestru la International Institute for Strategic Studies, din Marea Britanie, constă într-o combinare a „bătăliei în adâncime adânci și bătăliei în apropiere”. Ucraina folosește avantajul său calitativ în muniții de artilerie de precizie pentru a neutraliza bateriile rusești. Munițiile cu rază lungă, precum rachetele Himars și Storm Shadow, lovesc centrele logistice și centrele de comandă. Rachetele S-200 modificate, în mod normal destinate apărării aeriene, au fost folosite la 12 august pentru a ataca Podul Kerci, care leagă Crimeea de Rusia.
Domnul Lange indică succesul parțial al Ucrainei în zona satului Urojaine, din regiunea Donețk, unde, cu ajutorul munițiilor cu dispersie recent obținute de ucraineni, principala rută de retragere a rușilor a devenit un punct letal de strângere. Alexandr Hodakovski, comandantul unui batalion rus din Urojaine, s-a plâns săptămâna aceasta prin intermediul aplicației de mesagerie Telegram că nu primește trupe de rezervă pentru a opri o catastrofă în creștere. Acest lucru sugerează că forțele rusești din anumite zone sunt acum prea slăbite pentru a furniza întăriri.
Când forțele ruse răspund cu contraatacuri, afirmă domnul Lawrence, adesea rămân fără putere. Ofensiva rusă din apropierea localității Kupiansk, în care grosul acțiunii e suportat de soldați recrutați din rândul deținuților, a constituit până acum o excepție. Cu toate că pozițiile ucrainene par a fi menținute, bombardamentele rusești au cauzat mari distrugeri și au dus la evacuarea civililor, pe 10 august.
Între timp, avansul anevoios continuă pe cele două axe sudice către, Melitopol și Berdiansk. Marea provocare constă în a deschide drum prin unele dintre cele mai dens minate zone din istoria războiului. Ministrul ucrainean al apărării, Oleksii Reznikov, a afirmat în această săptămână că în unele părți ale liniei frontului există cinci mine pe metru pătrat. Acesta este principalul motiv, spune domnul Lange, pentru care Ucraina a trebuit să se concentreze pe un front îngust: nu dispune de geniști sau vehicule pentru dezamorsarea minelor pentru a ataca mai multe puncte de-a lungul liniei. Potrivit ziarului britanic The Guardian, cele 200 de brigăzi de geniu ale Ucrainei au început contraofensiva cu aproximativ 30 de soldați fiecare. Dar geniștii, care dezamorsează mine manual, sunt adesea răniți sau uciși. Conform ziarului, într-un sat recent eliberat, o brigadă de geniu mai rămăsese cu doar cinci geniști.
Domnul Reznikov face apel către aliații săi, pentru echipamente și instruire în dezamorsarea minelor, dar nicio armată nu s-a confruntat cu o astfel de provocare, după al Doilea Război Mondial. Experiența și echipamentul sunt limitate. Forțele NATO au devenit pricepute în tratarea dispozitivelor explozive improvizate în Afganistan. Dar amploarea din Ucraina, spune domnul Barry, amintește de bătălia de la El Alamein, desfășurată acum 80 de ani, când generalul german Erwin Rommel a plasat un milion de mine. A durat zece zile pentru ca britanicii să treacă, chiar și cu un avantaj considerabil în artilerie, controlul cerului și o mulțime de tancuri pentru dezamorsarea minelor – Ucraina nu are nimic din acestea.
Loviturile de la mare distanță ale Ucrainei încă pot să pregătească drumul pentru o străpungere majoră. Germania ar putea să ofere în curând aproximativ 400 de rachete de croazieră Taurus, care ar amenința mai multe zone din Crimeea ocupată de Rusia. Domnul Lange afirmă că active rusești precum obuzierele autopropulsate și elicopterele de atac Ka-52, sunt eliminate „bucată cu bucată”. La începutul războiului, Rusia avea aproximativ 100 de Ka-52, dar acum se poate să fi rămas cu doar 25. Rusia pare să parieze pe menținerea primei sale linii de apărare. Dacă a doua și a treia se dovedesc a fi fragile, așa cum bănuiesc unii experți, o străpungere prin acestea ar putea fi decisivă. >>
