<< Până acum, la demonstrațiile din Iran au fost înregistrate 322 de decese >>, notează The Economist.
<< Dincolo de curajul lor remarcabil, se știu puține lucruri certe despre protestatarii care au aglomerat străzile iraniene, în ultimele luni. Pe fondul întreruperii internetului și al represiunii dure, observatorii externi care doresc să studieze demonstrațiile trebuie să se bazeze pe știri, relatări ale grupurilor pentru drepturile omului și postări pe rețelele sociale.
Cu toate acestea, atunci când sunt compilate metodic, chiar și astfel de surse incomplete pot oferi indicii despre evoluția și soarta mișcării. Din 1997, Armed Conflict Location and Event Data Project (ACLED) colectează informații despre tulburările politice. Înregistrările sale acoperă 1,6 milioane de evenimente, cum ar fi proteste sau lupte, produse în 130.000 de locuri.
Conducătorii Iranului susțin, fără dovezi, că guvernele străine se află în spatele tulburărilor. Datele ACLED arată că mișcarea este prea largă pentru ca acest lucru să fie credibil. Protestele persistă de câteva luni și au ajuns în toată țara. Deși episoadele de această amploare nu duc întotdeauna la schimbarea regimului, ele tind să prefigureze tulburări politice și mai mari. De la revoluția din 1979, Iranul nu a mai cunoscut gradul de neliniște care urmează adesea unor astfel de proteste.
Mișcarea a început pe 16 septembrie, când Mahsa Amini, pe care poliția morală iraniană o arestase pentru purtarea „nepotrivită” a vălului, a murit în custodia sa. Iranienii s-au înghesuit în stradă, pentru „femei, viață, libertate”. Bătăușii trimiși de guvern și cei afiliați au răspuns în forță, împușcând și bătând.
Totodată, regimul a suprimat știrile despre proteste, a închis jurnaliști și a blocat accesul la internet. Doar relatările care ocolesc aceste obstacole intră în arhiva ACLED, adesea la câteva săptămâni după ce au avut loc evenimentele. Drept urmare, cifrele sale despre proteste și decese sunt la marginea inferioară, nu date finale.
Datele arată că violența a atins apogeul la începutul revoltei. Cel puțin o persoană a murit în 46 din cele 213 proteste înregistrate în prima săptămână. Cel mai grav eveniment a fost un marș din 30 septembrie, în care protestatarii au cerut dreptate pentru o fată despre care se presupunea că fusese violată de un șef al poliției. Potrivit ACLED, poliția a deschis focul și a ucis 97 de „persoane care participau la marș și răzvrătiți”.
De atunci, ponderea protestelor înregistrate ca fiind letale a scăzut de la 22% la 5%. Întârzierile în raportări pot explica o parte din acest lucru și se poate ca forțele de securitate să exercite mai mult control. Dar scăderea numărului de decese nu înseamnă că mișcarea este în scădere. Din 16 noiembrie, ACLED a înregistrat cel puțin un protest în fiecare zi și o medie zilnică de 16, doar puțin sub 23 pe zi, de la 1 octombrie până la 15 noiembrie.
Deoarece ACLED a început să studieze Iranul în 2015, arhiva sa nu acoperă episoadele anterioare de tulburări din țară. Numărul de morți înregistrat în prezent este de 322, spre comparație cu al deceselor, calculate de alte surse, din timpul Mișcării Verzi din 2009, în jur de 30. Scara de acum este similară cu estimarea deceselor de la începutul anului 1979, când se apropia înlăturarea șahului.
De asemenea, datele fac ca protestele să pară relativ sângeroase în comparație cu tulburările din alte părți. Astfel de analize sunt imprecise: nivelul de detaliu al cifrelor ACLED variază de la un loc la altul, iar demonstrațiile diferă ca amploare și pericol. Cu toate acestea, protestele în care mor oameni sunt relativ rare și, mai ales, e probabil să fie raportate.
Dintre toate dinamicile din datele ACLED, revolta iraniană este a treia cea mai proastă perioadă de 90 de zile, măsurată prin numărul de proteste soldate cu morți, și a șasea, după numărul total de decese la proteste. După numărul de locuitori, excluzând țările cu populații sub 10 milioane, se află pe locul opt, la ambele categorii. Acest lucru ar trebui să-i agite pe conducătorii Iranului. La primele zece cazuri din fiecare categorie, aproximativ jumătate s-au încheiat cu revoluție, lovituri de stat sau război civil.>>
Protestele din Iran: Zeci de copii ucişi şi alte sute închişi
