„Asemeni multor conducători ai Rusiei dinaintea lui, în special Stalin, Vladimir Putin este un pasionat student al istoriei. Judecând după acțiunile sale actuale, se pare că a periat în mod deosebit povestea anului 1938, când un alt dictator, un Adolf Hitler, a provocat în mod deliberat distrugerea unui stat european independent – Cehoslovacia –, prin umflarea nemulțumirilor unei minorități etnice, pentru a o submina și în cele din urmă a o distruge”, scrie istoricul Nigel Jones într-un articol din The Spectator.
<< Deci Putin a urmat rețeta lui Hitler în confruntarea sa cu Ucraina? Seamănă foarte mult. Luați în considerare următoarele: la 28 mai 1938, Hitler a spus la o întâlnire cu generalilor săi de top: „Sunt absolut hotărât ca Cehoslovacia să dispară de pe hartă.”
În mod similar, Putin și-a exprimat în mod deschis punctul de vedere – nu doar o dată, ci deseori – că Ucraina este o parte integrantă a unei Rusii Mari, care a fost smulsă din sânul Patriei și trebuie realipită, fie pașnic, fie prin forță brută. Săptămâna aceasta, într-un monolog televizat, folosind un limbaj care amintește în mod ciudat de Fuhrer-ul nazist, Putin a descris Ucraina drept o „colonie” care nu are „niciun drept istoric de a exista”.
Așa cum Hitler era profund supărat pe însăși crearea Cehoslovaciei din cenușa Austriei natale și de rușinea înfrângerii Germaniei în Primul Război Mondial, tot așa președintele Putin consideră Ucraina ca fiind un produs secundar rușinos și ilegitim al prăbușirii Uniunii Sovietice în 1991; un eveniment pe care l-a descris drept cel mai mare dezastru al secolului al XX-lea.
Ambii și-au transformat răfuielile personale în politică de stat, sfidând tratatele internaționale. Hitler a ocupat Renania și Austria înainte de-a începe dezmembrarea cehoslovacilor; Putin i-a urmat exemplul, provocând războaie în Cecenia și Georgia, înainte de-a anexa Crimeea în 2014, ca pas preliminar al agresiunii sale actuale.
Ambii au folosit existența unor minorități considerabile de etnici germani și, respectiv, ruși pe post cai troieni în interiorul zonelor țintite. Germanii sudeți reprezentau aproape un sfert din populația totală a Cehoslovaciei de dinainte de război, iar Hitler l-a folosit pe liderul lor, Konrad Henlein, drept păpușă-ventriloc pentru a accelera cererile de autonomie locală până la absorbția deplină în Reich.
O proporție similară de etnici ruși trăiește astăzi în Ucraina. Și așa cum Hitler a susținut că germanii sudeți sufereau „atrocități nemaiauzite” din detestaților cehi, tot așa Putin a folosit cuvântul „genocid” pentru a descrie presupusa oprimare a minorității ruse de către guvernul ucrainean. El și-a justificat invadarea estului Ucrainei prin această scuză.
Putin a reușit să transforme refuzul său de a recunoaște dreptul Ucrainei la existență într-o agresiune armată reală împotriva acesteia doar prin percepția sa asupra slăbiciunii Occidentului. Într-un alt ecou ciudat al trecutului, alianței occidentale divizate și frământate îi lipsește atât voința, cât și mijloacele de a apăra integritatea teritorială a Ucrainei, așa cum Marea Britanie și Franța i-au abandonat pe cehoslovaci la München în 1938.
Ca fost ofițer KGB, Putin este în mod natural un maestru al trucurilor murdare. Este la curent cu modul în care Hitler, după ce a reușit să dezmembreze Cehoslovacia, a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial în anul următor, în august 1939, cu mama tuturor operațiunilor sub steag fals. Agenții naziști au capturat un post de radio german la Gleiwitz, la granița cu Polonia, au transmis un mesaj provocator în poloneză și-apoi au dispărut.
Au lăsat în urmă o carte de vizită înfiorătoare: cadavrele ciuruite ale deținuților din lagărele de concentrare îmbrăcați în uniforme poloneze – și au susținut că polonezii au invadat Germania. A doua zi, după ce și-au asigurat falsul casus belli, Wehrmacht-ul a intrat în Polonia și a început războiul. Având în vedere că din estul Ucrainei apar deja informații despre trucuri similare sub steag fals, ar trebui să le fie iertată polonezilor și balticilor scrupulozitatea.
Este, desigur, răspunsul tradițional rusesc la statele mai mici care îndrăznesc să-i sfideze prin tancuri voința. Ceea ce se joacă astăzi în Ucraina a fost văzut pe străzile din Budapesta în 1956 și din Praga în 1968. Rămâne de văzut dacă vom asista la aceleași scene la Kiev în zilele sau săptămânile următoare. Dar înainte de a-și forța norocul mai departe, Vladimir Putin ar trebui să reflecteze la soarta conducătorului al cărui modus operandi pare să-l urmărească atât de fidel: dictatorii agresivi mor rar în paturile lor.>>
