Întâlnirea cheie de săptămâna aceasta dintre președinții Biden și Xi poate reprezenta o ultimă încercare de a salva sistemul economic global, scrie Joel Hickman, într-o analiză CEPA.
<< Statele Unite și aliații săi s-au strâns laolaltă în 1944 pentru a stabili structura de bază a sistemului economic global, care în mare măsură a rămas de atunci în vigoare.
Sistemul Bretton Woods de reguli economice a făcut ca dolarul american să devină moneda de rezervă globală, și a inspirat înființarea unor noi instituții puternice precum Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, cu sediul în Washington DC. Atât aceste instituții, cât și reglementarea mai largă a sistemului monetar internațional au fost istoric dominate de Statele Unite, contribuind la menținerea poziției sale de necontestat lider economic mondial.
În ciuda așteptărilor reduse de la această întâlnire, discuțiile față în față din 15 noiembrie dintre președinții Biden și Xi, desfășurate în cadrul Conferinței Economice Asia-Pacific, ar putea totuși declanșa o serie de evenimente de neoprit pentru a dezlega toate acestea. Dacă cele două mari puteri ale lumii nu pot ajunge la un acord după cinci luni de negocieri pregătitoare, există un adevărat pericol ca ambele țări să se abată permanent, ceea ce ar avea consecințe profunde și negative.
Nu lipsesc problemele în care cele două țări sunt în dezacord, în special furtul nerușinat comis de China în privința proprietății intelectuale de ultimă oră din Occident și demersurile sale extrem de agresive de a coloniza Marea Chinei de Sud prin crearea de insule militare artificiale.
Cu toate acestea, problema Taiwanului este cea care prezintă cel mai mare pericol pentru sistemul economic internațional. Statele Unite au menținut mult timp o poziție de ambiguitate strategică în ceea ce privește posibila lor reacție la o invazie chineză asupra Taiwanului. Cu posibila interferență chineză amenințând să influențeze alegerile prezidențiale din Taiwan, din ianuarie, această ambiguitate nu mai pare să țină, China căutând să impună problema prin poziții militare tot mai amenințătoare.
Președintele Biden continuă să minimalizeze discuțiile despre un nou război rece, aparent preferând să reducă riscul decât să se decupleze de China. Din perspectiva SUA, distincția dintre cele două pare să se axeze pe eliminarea acelor dependențe critice, industrii strategice și lanțuri de aprovizionare dominate în prezent de China. Șocul enorm al unei astfel de decuplări ar forța, probabil, pe toată lumea să aleagă o tabără, cu cele două superputeri atrăgând în orbita lor economică de dimensiuni jupiteriene întregul rest al celor peste 190 de țări de pe planeta Pământ.
Întrebarea-cheie este dacă actuala abordare a lui Biden, de reducere a riscurilor, trece inevitabil la decuplarea economică în cazul unei invazii militare chineze a Taiwanului. Xi respinge public orice distincție între cele două abordări, în ciuda faptului că adoptă el însuși o strategie similară. Acesta este aspectul care face discuțiile atât de semnificative.
Insula tehnologic indispensabilă, Taiwan, planează asupra celei mai importante relații bilaterale din lume ca o umbră neagră. În centrul său se află refuzul fundamental al Chinei de a se abate de la pretențiile sale de suveranitate asupra Taiwanului. Așa cum se exprimă însuși președintele Xi, problema reprezintă „nucleul celor mai esențiale interese ale Chinei”, ceea ce lasă foarte puțin spațiu de manevră pentru a schimba această linie roșie în adevăratul sens al cuvântului.
Dacă China decide să arunce prudența în vânt, există deja un model stabilit pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Uitați-vă la decuplarea Occidentului de Rusia după invazia din Ucraina și multiplicați asta cu cel puțin un factor de 10 pentru a ține cont de diferența de dimensiune a economiilor lor.
Țările sunt încă în șoc după pandemia globală, iar prețurile mai mari ale energiei, ca urmare a agresiunii ruse și a ratelor universale mai ridicate ale dobânzilor. Toate acestea ar trebui să constituie o preocupare majoră pentru fiecare națiune din G20, care se confruntă cu niveluri imense (și în creștere) ale datoriei raportat la PIB. Economia mondială cu greu își poate permite încă un șoc major.
Cu excepția faptului că ar precipita haosul economic global aproape inevitabil, o invazie chineză a Taiwanului și decuplarea ulterioară ar putea să definescă cursul istoriei politice a secolului XXI. Președintele Xi i-a ordonat armatei sale să fie pregătită să invadeze Taiwanul până în 2027, iar timpul se scurge rapid pentru a schimba traiectoria relației SUA-China, care se deteriorează tot mai mult.
O aproape ruptură în angajamentele diplomatice serioase din ultimii ani, cu doar câteva linii de comunicare limitate rămase deschise (ceva la care China continuă să se opună), reprezintă un risc existențial sever pentru ordinea politică și economică globală.
Administrația Biden se concentrează în mod justificat pe consolidarea rezilienței lanțurilor critice de aprovizionare ale SUA pentru a atenua unele dintre cele mai grave consecințe ale unui război economic rece de facto. Procesarea de pământuri rare aliniată cu producția internă de semiconductori și o strategie pentru a câștiga cursa în domeniul inteligenței artificiale ar trebui să fie toate priorități pentru această administrație și oricare ar putea să o succede.
Oricare ar fi strategia eventuală de implicare cu China a principalului candidat republican, Donald Trump, este puțin probabil să injecteze un sentiment mai mare de stabilitate în relație. Asta dacă această stabilitate nu reflectă dorința lui Xi de a vedea o nouă eră a izolaționismului american, în care se ridica puntea și se cedează apărarea Taiwanului în cazul unei invazii chineze.
Este ușor să tragi semnalul de alarmă. Pare că intrăm într-o perioadă extrem de provocatoare în următorii cinci până la zece ani, care va asista probabil la o realiniere profundă a actualelor realități economice globale. China este partenerul comercial principal pentru peste 120 de țări, mult mai multe decât poate să se laude SUA. Biden spune că SUA sunt bine poziționate să-și continue dominația asupra economiei globale, dar rămâne de văzut.
Aproape singurul lucru cu care amândoi liderii par să fie de acord este importanța de a aduce cu ei cât mai mulți parteneri internaționali posibil. Dacă o decuplare de China, asemănătoare celei de Rusia, se întâmplă într-adevăr, atunci oricare parte care menține un acces mai mare la piețele mondiale va câștiga în cele din urmă (în ciuda faptului că o astfel de victorie reprezintă o pierdere netă imensă pentru economia globală).
De aceea, este de o importanță vitală ca ambele țări să epuizeze toate eforturile diplomatice pentru a evita o divergență strategică mai mare și deteriorarea relațiilor.
Cu toate acestea, Taiwan rămâne crucial și pare că nicio parte nu este dispusă să cedeze. Ba dimpotrivă, este probabil ca China, mai devreme sau mai târziu, să testeze hotărârea SUA și să inițieze o criză militară și economică în legătură cu Taiwan.
Felul în care țările aleg să se alinieze reprezintă cea mai mare întrebare politică și economică a timpului nostru. Întâlnirea dintre Biden și Xi din această săptămână ar putea oferi încă prima privire asupra acestui viitor incert. >>
George Friedman | Într-un fel, odată cu întâlnirea SUA-China, istoria se repetă
