- O analiză The Economist
<< Un uriaș scandal de corupție se transformă în cea mai mare criză a Ucrainei de la momentul în care tancurile rusești au înaintat spre Kiev, la începutul lui 2022. Președintele Volodimir Zelenski ar fi fost, potrivit unor surse guvernamentale, „năucit” de amploarea acuzațiilor formulate împotriva unor membri din cercul său apropiat. El a început deja să se distanțeze de unii dintre cei numiți până acum în anchetă. Parlamentul Ucrainei votează, pe 18 noiembrie, demiterea Svetlanei Hrinciuk, ministra energiei, și a lui Herman Halușcenko, ministrul justiției. Dar zilele următoare se anunță dramatice, întrucât actori-cheie l-ar îndemna pe președinte să-și îndepărteze cei mai controversați locotenenți pentru a se salva atât pe el, cât și statul.
Investigațiile care au provocat această agitație reprezintă o muncă „herculeană” a instituțiilor anticorupție ale țării, care de-a lungul celor 15 luni de anchetă au învins o puternică rezistență din partea altor organisme de stat. Folosind înregistrări secrete ale unor convorbiri purtate în apartamente și birouri din Kiev, anchetatorii au documentat o schemă prin care au fost deturnați cel puțin 100 de milioane de dolari de la compania nucleară de stat, Energoatom. Detaliile sunt stânjenitoare. Anchetatorii au găsit un vas de toaletă din aur într-un apartament aparținându-i lui Timur Mindici, fost partener de afaceri și apropiat al președintelui. Mindici este acuzat că ar fi co-organizat schema infracțională. A părăsit țara cu doar câteva ore înainte ca agenții Biroului Național Anticorupție (NABU) să ajungă la locuința sa, ceea ce sugerează că ar fi putut fi avertizat. O parte din banii furați par să fi fost transferați la Moscova. O altă parte era destinată construirii a patru vile opulente lângă Kiev, despre care se presupune că ar fi fost menite să fie folosite de Oleksii Cernișov, fost viceprim-ministru, precum și de alți oficiali neidentificați. Cernișov, Halușcenko și Hrinciuk neagă orice implicare în acte de corupție.
Ca într-un film cu mafioți, acuzații foloseau pseudonime unii pentru alții, pentru a evita identificarea. Detectivii susțin că pseudonimul „Carlson” se referea la Mindici, „Che Guevara” la Cernișov, iar „Profesorul” la Halușcenko. La un moment dat, în transcrieri, unul dintre acuzați se plânge de dureri de spate din cauza căratului unor sacoșe grele cu bani prin Kiev. Un altul sugerează că ar fi o „risipă de bani” să investească în protejarea unor stații electrice-cheie din apropierea centralelor nucleare. Printr-o coincidență urâtă, exact aceste stații au fost țintite de drone și rachete rusești pe 8 noiembrie, în ajunul izbucnirii scandalului. Cinismul i-a șocat pe ucraineni. Mulți trăiesc fără electricitate sau au rude care își riscă viața pe linia frontului, care în ultimele săptămâni a avut dificultăți în a rezista atacurilor rusești.
Membrii grupului par să nu-și fi dat seama până târziu, în iulie, că erau înregistrați. Când au realizat, au început să-i intimideze pe anchetatorii de la NABU. I-au urmărit și le-au obținut adresele de domiciliu și chiar au reușit cumva să obțină acces la imagini CCTV secrete (în mod normal disponibile doar forțelor de ordine) pentru a monitoriza activitățile detectivilor. A urmat o cursă James Bond, de-a șoarecele și pisica, pe măsură ce anchetatorii au recurs la metode creative pentru a scăpa de supraveghere și a aduna probe.
Cam în aceeași perioadă, biroul președintelui a început să pună presiune asupra organismelor anticorupție. Pe 21 iulie, mai mulți anchetatori implicați în anchetă au fost ei înșiși reținuți de serviciile de securitate. A doua zi, deputații partidului președintelui au adoptat în grabă un proiect de lege care le retrăgea agențiilor anticorupție din Ucraina independența operațională — o măsură care a fost întoarsă după proteste publice masive. Au existat încercări ale procurorilor, în cele din urmă abandonate, de a formula acuzații împotriva lui Oleksandr Klimenko, șeful SAPO, parchetul anticorupție al Ucrainei. Klimenko spune că ancheta a mers înainte doar pentru că biroul președintelui a eșuat cu demersurile sale. „Dacă nu ar fi întors legea, pur și simplu nu am fi putut să o finalizăm”.
Surse apropiate anchetei susțin că nu au stabilit încă până la ce nivel a ajuns cunoașterea schemelor de corupție, care implicau comisioane de 10%-15% pentru contractele Energoatom. Zelenski însuși a participat la un apel telefonic cu unul dintre acuzați, deși nu într-un mod incriminator. De altfel, rădăcinile schemei par să se întindă înapoi cu decenii, cu mult înainte ca președintele să fi preluat funcția în 2019. Mulți dintre membrii presupusului sindicat — și unul dintre birourile pe care le folosea — erau legați de Andrii Derkaci, un fost deputat care a condus Energoatom în anii 2000, dar care în 2022 a fugit în Rusia. Surse bine informate susțin că președintele nu ar fi putut cunoaște detaliile complete ale schemei, mai ales în timp ce era concentrat pe efortul de război. „Dacă Zelenski ar fi știut amploarea infracțiunilor, nu ar fi întors niciodată legea în iulie”, spune o sursă apropiată NABU. Totuși, proximitatea aliaților săi apropiați de scandal ar putea fi suficientă pentru a-i pune în pericol viitorul politic. Un ofițer ucrainean de informații îl descrie ca pe „o lovitură de bombă atomică”.
Scandalul amenință în două moduri lupta Ucrainei împotriva Rusiei. Pe plan intern, riscă să încurajeze cinismul și să determine mai mulți soldați să dezerteze; liniile frontului sunt deja întinse la maximum. Pe plan extern, îngreunează solicitarea ajutorului de care Ucraina are nevoie pentru a continua, estimat la aproximativ 100 de miliarde de dolari pe an. Unii vor folosi dezvăluirile despre corupție nu ca dovadă că țara are organisme independente de combatere a corupției, ci ca argument pentru a reduce sprijinul. Mai mulți ambasadori europeni și-ar fi exprimat îngrijorarea cu privire la consecințele politice.
Scandalul a pus deja capăt carierei a doi miniștri. Guvernul a promis un audit complet al companiilor de stat. Totuși, probabil că putregaiul nu poate fi limitat fără o resetare amplă și dureroasă politic. Au fost scoase cuțitele pentru Andrii Ermak, intimidantul șef de cabinet al lui Zelenski, prin monopolizarea puterii și a accesului la președinte și-a alienat atât prietenii, cât și dușmanii. Nu a fost acuzat de nicio implicare în schema de corupție. Dar, ca arhitect al sistemului lui Zelenski, este vulnerabil din cauza amplorii scandalului. Susținătorii săi, deja aflați sub presiune, spun că a fost demonizat pe nedrept. „Oamenii vor decizii simple și vor să arunce totul pe Andrii”, spune Irina Mudra, șefa adjunctă a biroului prezidențial. Ea numește efortul de a-l învinovăți o „speculație nefondată”.
Zelenski nu are la îndemână soluții ușoare. Ancheta anticorupție și guvernul său se află pe un curs de coliziune cel puțin prin încercarea din iulie de a limita puterile agențiilor. Acum că investigația este publică, unii dintre acuzați ar putea încheia înțelegeri cu autoritățile, dezvăluind și mai multe informații dăunătoare. Cinci au fost deja arestați; ar mai putea urma și alții. Următoarea fază a investigației ar putea dura până la un an, fără a-i oferi președintelui vreo alinare imediată. Surse apropiate organismelor anticorupție spun că acestea analizează masivul sector de apărare al țării. Asta concentrează atenția elitelor. Unii cer o resetare totală a guvernului. Alții văd o oportunitate pentru președinte de a se elibera de oficialii pe care îi descriu drept un „balast” care îl trage-n jos. „Zelenski se confruntă cu o zi a judecății”, spune un înalt oficial. „Alegerea nu e grozavă. Ori amputează un picior, ori infecția se răspândește în întregul organism și moare”. >>
