După aproape nouă ani de judecată într-o instanță internațională de arbitraj și câteva săptămâni în care premierul Ciolacu se arătase destul de convins că executivul pe care îl conduce va fi obligat să plătească în jur de două miliarde de euro ca despăgubiri pentru compania Gabriel Resources, verdictul anunțat vineri seamănă cu un tsunami de apă sfințită.
România a scăpat spectaculos de bine dintr-o afacere-mamut nu doar din punct de vedere comercial și industrial, dar mai ales politic.
Ani în șir, dosarul „Roșia Montană” a creat un vast ecosistem de controverse în societatea și politica românească, a polarizat enorm, a pus sub semnul întrebării capacitatea statului român de a-și apăra eficient și indubitabil de onest interesele.
Acum, după verdictul anunțat de Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID), se poate trage linia și concluziona că, cu toate imperfecțiunile sale, statul român s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, iar societatea și statul au rara ocazie de a se reconecta, de a se imagina și ca actori sinergici, nu doar ca poli opuși, cu interese parcă prea adesea cu aerul de a fi concurente.
Din fericire, verdictul acesta ne scutește nu doar de povara economică uriașă care ar fi apăsat pe bugetul național în caz că am fi fost obligați să plătim sute de milioane sau miliarde de dolari pentru că aurul de la Roșia Montană nu a mai fost exploatat în termenii doriți de Gabriel Resources. Verdictul acesta ne scutește în primul rând de ecourile teribile pe care le-ar fi avut acea factură în societate și spectrul politic.
E greu de crezut că România ar fi putut evita un episod de puternice și periculoase convulsii interne dacă instanța de arbitraj ar fi dat un verdict opus celui anunțat. E și mai greu de crezut că respectivele convulsii nu ar fi fost amplificate de contextul actual până spre punctul în care riscau să scape de sub control. Căci există două elemente de extraordinară circumstanță agravantă: cel electoral și cel al războiului de la graniță.
De ce elementul electoral?
Întrucât ar fi impulsionat strașnic forțele populiste și extremiste (deja în plin avânt).
Prin decizia anunțată vineri, partidele și politicienii de pe acest segment au rămas însă cu ochii în soare pe o temă în care e greu de crezut că nu-și puseseră mari speranțe și pentru care probabil își pregătiseră punctajul și tactici specifice de ofensivă politică. Se vor replia probabil pe alte teme, dar e foarte important că măcar pe dosarul Roșia Montană nu mai pot pune mâna, nu-și mai pot asigura monopolul.
De ce elementul legat de războiul de la graniță?
Pe de o parte, întrucât statul român ar fi ieșit extrem de slăbit și de vulnerabil din toată această poveste dacă ea s-ar fi încheiat prost.
Iar un stat pe care și partenerii strategici, și vecinii, și dușmanii (din afară, din interior), și societatea l-ar fi perceput ca fiind mai slab și mai vulnerabil ar fi generat complicații incalculabile într-un context excepțional, în care fisurile se pot transforma în crevase mai rapid și mai ușor decât în vremuri liniștite.
Pe de altă parte, întrucât s-ar fi creat o falie fără precedent între stat și societate, între politicieni și cetățeni.
Cu un război la graniță și o constelație de provocări în curs ori potențiale, cristalizate în siajul conflicrului, o falie de asemenea natură între stat și societate ar fi pus România într-una dintre cele mai periculoase poziții din istoria ei postcomunistă.
Nu în ultimul rând, totul ar fi putut fi amplificat la cote paroxistice de elementul de război informațional care însoțește războiului ruso-ucrainean, element de război informațional care se face simțit pe multe dimensiuni, nu doar în România, ci și în celelalte țări care sprijină Ucraina.
Este ușor de intuit că un verdict împovărător în cazul Roșia Montană ar fi fost exploatat la maximum, în acest război informațional, bineînțeles de cel care a deschis acest război – actorul statal numit Rusia.
Însă glonțul a trecut pe la ureche și asta e tot ce contează.
Verdictul instanței de arbitraj a înlăturat riscul unor derapaje extreme în prezent și probabil pune premisele unei remedieri a modului în care statul român va mai încheia afaceri atât de sensibile, în viitor.
