Sfinţii 40 de Mucenici care au murit după ce au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei sunt comemoraţi în fiecare an la data de 9 martie, zi în care preoţii fac pomeniri pentru sufletele morţilor care au plecat neîmpărtăşiţi, iar femeile împart mucenici sau bradoşi, varietăţi de preparate din cocă sau aluat de cozonac în forma cifrei opt sau a infinitului, ceea ce semnifică speranţa pentru un nou început şi renaşterea.
„Ultima zi a babelor, dar şi începutul anului agricol, pentru că din această zi se pregăteau şi plugurile pentru aratul pământului, sunt marcate în judeţul Giurgiu şi de prepararea mucenicilor sau a bradoşilor, în amintirea celor 40 de Mucenici din Sevastia, soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman Licinius, care au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei pentru că au refuzat să se închine idolilor. Se spune că apa lacului în care au fost aruncaţi cei 40 de Mucenici s-ar fi încălzit în acea noapte, gheaţa s-a topit, iar deasupra Mucenicilor au apărut 40 de cununi strălucitoare. La Giurgiu există această tradiţie a preparării mucenicilor sau bradoşilor din cocă sau aluat, care sunt apoi însiropaţi cu miere şi peste care se adaugă multă nucă‘, a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Judeţean Giurgiu, Gabriel Dumitru.
Atât mucenicii preparaţi din cocă şi fierţi în siropuri pregătite cu miere şi nucă, dar şi bradoşii preparaţi din aluat, însiropaţi cu miere şi peste care se presară nucă se fac în forma infinitului sau a cifrei opt, ceea ce semnifică speranţa şi renaşterea şi sunt daţi de pomană copiilor, celor mai în vârstă din familie, dar şi vecinilor sau trecătorilor pentru sufletele celor decedaţi care au plecat neîmpărtăşiţi.
La finalul slujbei de pomenire făcute de preoţi, femeile adaugă în coşuri şi alte preparate făcute în casă – plăcinte sau bucăţi de carne stropite cu vin, pe care le împart apoi pentru sufletele celor adormiţi, pentru că urmează Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi şi lăsatul secului de carne pentru Sfintele Sărbători ale Paştelui.
Tot această zi este considerată şi o zi a renaşterii sau un nou început pentru natură, pentru că este şi ultima zi a babelor şi se spune că vine primăvara şi s-a încheiat cu capriciile vremii, iar ogorul urmează să fie pregătit pentru însămânţările de primăvară.
