Alexandru Rafila a făcut noi declarații, marți, la Europa FM, despre tatăl său, fostul maior de Securitate Alexandru Rafila. „A fost unul dintre studenții eminenți, a terminat cu a doua medie din facultate”, a spus Rafila, negând vehement că tatăl sau a participat la masacrul de pe Valea Crisului Alb.
Ceea ce s-a întâmplat m-a afectat, au fost multe voci acuzatoare, tendențioase. Tot ce voi face vă fi bazat pe onestitate și sinceritate
Tatăl meu s-a născut în 1920 în Rusia, unde bunicul meu era prizonier.
În 1921 a fost o operațiune de repatriere a prizonierlor din URSS, bunicul meu împreună cu soția au fost îmbarcați la Rostov pe Don și debarcați la Trieste. El s-a îndreptat spre locurile natale, în Arad.
La 18 ani a absolvit Școala de arte și meserii și s-a angajat la CFR. În 1941 a fost înrolat în război. În 1945 a participat la campania de eliberare a Europei.
Datorită unor simpatii de stanga, pe care le avea din școala profesională, zona Aradului era efervescentă în ce privește stanga, a fost trimis la o școală de Securitate în care a fost instruit o perioadă de timp și a fost trimis înapoi în Arad în 1946, ca angajat al Siguranței Statului; atunci nu era Securitate. În 1948, după abdicarea Regelui Mihai, Siguranța a devenit Securitate. Nu a avut o cariera lungă, s-a încheiat în luna mai a anului 1949, data de ieșire a fost 1 iunie 1949. Motivul nu îl cunosc, nu a fost exclus doar din Securitate, ci și din Partidul Muncitoresc Român, Apoi s-a întors la Atelierele CFR Arad
Era imposibil să fi participat la masacrul de pe Valea Crișului Alb. Există documente istorice, lucrul acesta s-a întâmplat după două luni de când nu mai lucra acolo. I-a și arătat Luciei Hossu Longin în acel film documente că nu mai lucra acolo.
În 1982 am aflat de apartenența tatălui meu la Securitate, eu am fost foarte tulburat. Cu siguranță a participat la acțiuni represive, este fară tăgadă
Greșelile și vina trebuie asumate dacă există, ele există până înainte de această perioadă a masacrului de pe Valea Crișului Alb. Nu trebuie pus mai mult oprobiul decât trebuie și mai ales pe familia lui.
Nu știu de ce nu a fost condamnat sau inculpat în vreun fel (după ce a fost exclus din partid). S-a întors direct în activitatea de producție, el a redevenit muncitorul care își începuse viața la 18 ani
A fost student între 1954-1960, era cel mai în vârstă student. A fost unul dintre sutdenții eminenți, a terminat cu a doua medie din facultate.
După anul 4 a fost exclus pentru câteva luni, după care a fost reprimit. Toți au fost mai devreme sau mai tărziu reprimiți. A fost o problemă pentru că trebuia să supraviețuiască, mama lucra ca funcționar
Apoi a mers 1-2 ani ca medic de familie într-o comună din județul Buzău, făcea naveta în București
Până în 1983 a fost medic de țară într-o altă comună, a făcut naveta cu rata. Apoi a ieșit la pensie.
Nu a avut pensie specială de militar, a avut pensie ca medic
Am locuit într-un apartament de două camere în Drumul Traberei, toți trei. A avut un Trabant, apoi un Oltcit.
În 1982 eram adult și doream să știu mai multe despre trecutul familiei mele, a simțit și el nevoia să aducă în discuție această perioadă. Aveam multe privațiuni în acea perioadă, am fost profund afectat.
Am fost copil absolut normal, trăiam în condițiile specifice acelei perioade.
De ce nu a spus nimic până acum? Nu știu dacă era nevoie de o spovedanie legat de acest subiect, este un lucru care m-a afectat. Nu am avut niciun fel de privilegii.
Să depășim traumele trecutului, să ne comportăm european. Am intrat în politică pentru a aduce o alta abordare, a mai spus Alexandru Rafila-fiul.
