<< Pe frontul bătăliei pentru sudul Ucrainei, Diana și-a sărbătorit ziua de naștere în subsolul nefinisat al unui bloc. Luni, a împlinit 5 ani. În lipsa unui tort, părinții ei au înfipt o lumânare într-o mandarină și i-au zis să își pună o dorință. După ce a stins flacăra, Diana le-a spus că a cerut ca războiul să se termine în curând >>, notează Washington Post.
<< „Vino să vezi subsolul, acolo locuim”, spune fata, coborând scările care duc în spațiul care acum este un adăpost anti-bombă pentru cartier.
Unii oameni au dus jos pătuțuri și saltele pneumatice pentru a le așeza pe pământul rece. Este întuneric. Luptele duse în timpul zilei sună ca un tunet îndepărtat. Noaptea, bombardamentul este din ce în ce mai puternic și mai aproape.
O femeie în vârstă are câinele cu ea. Diana are ursulețul ei de pluș.
Acest complex de blocuri din sud-estul orașului Mikolaiv se află în vizorul sistemelor de rachete cu lansare multiplă ale Rusiei, situate în apropiere de Herson, primul oraș important capturat de armata Moscovei, de la începutul invaziei sale din Ucraina, cu aproape trei săptămâni în urmă. Acum, Mikolaiv, un oraș de aproximativ 500.000 de locuitori de pe țărmul ucrainean al Mării Negre, este tot ceea ce stă în calea unui asalt al Rusiei asupra orașului-port major, Odesa.
Dar, în ciuda a mai mult de o săptămână de bombardamente puternice, forțele ucrainene de la Mikolaiv au zădărnicit în mod remarcabil progresele rusești – o lovitură majoră pentru planurile aparente ale Kremlinului, de a ataca Odesa, un colac de salvare economic pentru Ucraina, dat fiind că este unul dintre cele mai mari porturi la Marea Neagră. Deși navele de război rusești au zăbovit în largul coastei Odesei, oficialii locali au spus că rușii probabil amână un asalt amfibiu până când vor putea obține mai mult sprijin la sol din partea forțelor lor din est.
Așa se face că Mikolaiv a devenit un obstacol crucial. Guvernatorul regiunii, Vitalii Kim, a declarat, luni, pentru The Washington Post, că unele forțe ruse au fost respinse de aici și se află în prezent în Herson, la aproximativ 40 de mile spre sud-est. Au bombardat în mod repetat orașul, inclusiv reședințe civile, cu ceea ce se presupune că sunt muniții cu dispersie, dar nu au reușit să intre chiar în Mikolaiv.
Rezistența Ucrainei la Mikolaiv subliniază modul în care avansul Rusiei în anumite părți ale țării a stagnat, făcând acest război o luptă mai mare decât se așteptaseră mulți. Rusia are mai mulți militari și putere de foc mai mare, dar a fost blocată de ceea ce oficialii americani au spus că este o strategie militară slabă, ca și de probleme de bază de logistică și aprovizionare.
„Forțele pe care le-au trimis au crezut că vor trece cu ușurință aici, deoarece aceasta era o regiune care nu avea suficientă prezență militară”, a spus Kim. „Dar le-am dovedit contrariul, cu soldații noștri și cu apărarea noastră civilă, că nu au nicio treabă să hoinărească pe pământul nostru”.
Kim a devenit fața rezistenței Mikolaiv și o figură națională majoră. Poate inspirat de mesajele video puternice ale președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, din centrul Kievului, Kim se adresează vesel cetățenilor din Mikolaiv, cu actualizări similare, scurte, postate pe canalul său Telegram, la fiecare câteva ore. Fluxul său are 700.000 de abonați, mai mult decât numără populația orașului.
„Bună ziua, suntem în Ucraina”, își începe Kim fiecare videoclip, făcând semnul păcii. Luni, el le-a spus telespectatorilor că o alertă de raid aerian în oraș va fi prelungită, deoarece rușii au bombardat puternic regiunea peste noapte și „nu știm ce se află în capul acelor manechine”. Cu o zi înainte, Kim le mulțumise tuturor pentru urările de ziua de naștere – împlinise 41 de ani – și le-a zis: „Cât de proști sunt acești ocupanți, e o catastrofă”.
„Vin dintr-o direcție și sunt loviți, merg dintr-o altă direcție și sunt loviți și apoi merg în a treia direcție și iar sunt loviți”, a spus el zâmbind.
Natura lui optimistă în fața atacului asupra orașului său a rezonat la ucraineni și l-a transformat pe Kim într-o celebritate. La un punct de control militar de la marginea orașului, un soldat a comentat că întâlnirea cu Kim acum este „ca întâlnirea cu Biden”.
„Se pare că totul este relaxat și ușor aici, dar aceasta este o muncă grea, în fiecare zi”, spune Kim, pentru The Post. „Dar nu este nevoie să arăți trist sau să te simți obosit din cauza asta”.
Precum ate orașe din Ucraina, Mikolaiv s-a adaptat vremurilor de război. Mișcările pe podurile orașului sunt reglementate prin puncte de control. Dacă rușii reușesc să câștige teren aici, podurile ar putea fi aruncate în aer pentru a preveni orice avans suplimentar. Stive de anvelope sunt poziționate în jurul străzilor, cu cocktail-uri molotov sau bombe cu benzină, lângă ele, gata să fie incendiate dacă trupele ruse se apropie.
Există și semne ale luptei care a avut loc deja. Pe o stradă din centrul orașului, fațada de sticlă a unui magazin de mobilă a fost spartă. Două case de peste drum au acoperișurile arse. Aici, vehiculele blindate ucrainene și rusești au avut un schimb de focuri în primele zile de război, iar ucrainenii spun că au distrus coloana rusă. Pagubele lăsate în urmă sunt deopotrivă o reamintire a bilanțului războiului și un simbol mândru al unei mici victorii.
La o farmacie, mai jos, un obuz a aterizat în față, a spart semnul și a întrerupt curentul. Două zile mai târziu, farmacia își continua activitatea, alimentată de un generator. Grădina zoologică locală, care se mândrește cu cele mai multe animale dintre toate grădinile zoologice din Ucraina, a avut patru proiectile aterizate pe proprietatea sa. Animalele nu au fost evacuate și sunt hrănite zilnic, a declarat Volodimir Topci, directorul grădinii zoologice.
O rachetă care a aterizat pe teren de aici, în 27 februarie, este acum expusă în muzeul grădinii zoologice. O altă muniție încă neexplodată este cuibărită în pământ, în țarcul unei dropii.
„Aceasta este o pasăre foarte rară; sunt doar două în Ucraina”, spune Topci. Pasărea a scăpat nevătămată și rămâne în casa sa – împreună cu proiectilul.
Racheta părea să poarte muniție cu dispersie, potrivit a doi foști specialiști militari în bombe care au analizat fotografiile cu ea. Bombele cu dispersie sunt eliberate fără discernământ pe o suprafață largă și cauzează pierderi la o rată ridicată, reprezentând o amenințare pentru civilii care le pot întâlni ulterior.
„Am impresia că Mikolaiv se obișnuiește cu bombardamentele și le ignoră”, a spus Kim, în mesajul său video, de marți dimineață. „În acest moment, toată lumea este calmă”.
În cartierul Korabelni, un obuz de la un sistem rusesc de rachete cu lansare multiplă, care are o rază de acțiune de aproximativ 50 de mile, a aterizat pe o clădire de apartamente, provocând un incendiu. Alexander Zadere locuia în clădirea de alături, așa că el și fiul său au reușit să-și scoată mama în vârstă de 83 de ani din apartamentul în care femeia locuia de mai bine de 50 de ani. A fost șocată și speriată, dar nu a fost rănită.
Peretele care dă în afară a dispărut. Flăcările au ras zugrăveala de pe pereți. Televizorul a fost distrus, dar telecomanda care se sprijinea pe canapeaua carbonizată nu a fost deteriorată.
Zadere se gândește deja la renovarea locului pentru ea, sigur fiind că aici este viitor. Banii pe care îi economisese pentru o casă la țară vor fi folosiți acum pentru a reconstrui aici.
„Ca om născut în Mikolaiv, pot să vă spun că nu vor trece de noi”, a spus el. „Victoria va fi a noastră”.
Petrecerea de buncăr, pentru ziua de naștere a Dianei, s-a ținut în clădirea de alături. Unicul magazin deschis din zonă vindea ouă de ciocolată cu o jucărie înăuntru, așa că acesta a fost cadoul pe care i l-a cumpărat bunica Dianei.
Diana era veselă, în ciuda războiului din jurul ei. Ea a cântat un cântec despre pisici și a dansat afară, atunci când au putut, temporar, să părăsească locuința subterană. Apoi a dormit toată noaptea. Părinții săi au zâmbit și au spus că sperau ca, atunci când va fi mare, Diana să nu-și amintească asta.
Erau preocupați de cât de mult ar putea rezista orașul lor.
„Dacă Mikolaiv pică, nu este clar că alte orașe vor rezista la fel de mult cât a rezistat Mikolaiv”, spune Sveta, mama Dianei. „Ne obișnuim cu ceea ce ni se întâmplă, dar nu vrem. Nu vrem să trăim cu această durere și frică”. >>
