Khalid al-Halabi este suspectat că a fost responsabil cu torturarea activiștilor de opoziție sirieni. În ciuda eforturilor de a-l aduce în fața justiției, de câțiva ani el trăiește în libertate în Austria, protejat de agenția de informații a acestei țări, dezvăluie Der Spiegel.
<< Când locotenenții dictatorului sirian, Bashar Assad, au plecat din orașul Raqqa, în primăvara anului 2013, au lăsat în urmă un instrument destul de ciudat în clădirea securității statului: o scândură de lemn cu balama în mijloc și o bară transversală la un capăt.
Bisat al-Rih este numele pe care localnicii l-au dat dispozitivului – „covorul zburător”. Cu toate acestea, în ciuda numelui destul de capricios, este o prescurtare pentru o metodă deosebit de groaznică de tortură, chiar și după standardele regimului sirian. Victimele sunt legate de scândură înainte ca aceasta să fie îndoită cât mai mult posibil de-a lungul balamalei. Cei care au trăit așa ceva spun că îți taie rapid respirația, iar durerea la nivelul membrelor și a spatelui este insuportabilă.
Acum, opt ani mai târziu, mărturia supraviețuitorilor și a foștilor membri ai aparatului de securitate al lui Assad au oferit o proiectare mai precisă a ororilor comise de securitatea de stat în Raqqa, înainte ca orașul să cadă în mâinile opoziției siriene și, mai târziu, ale organizației teroriste Stat Islamic. Deținuții au fost bătuți cu cabluri și țevi de plastic, li s-au aplicat șocuri electrice și au fost torturați pe „covorul zburător”. Există, de asemenea, rapoarte privind folosirea violului.
Numele unora dintre făptași sunt cunoscute, dar va fi dificil să-i aduci pe cei mai mulți în fața justiției. Totuși, nu este cazul bărbatului care se presupune că este responsabil pentru atrocitățile comise de experții în interogatorii aflați sub comanda sa: generalul de brigadă Khalid Muhsen al-Halabi.
Halabi, în vârstă de 58 de ani, a fost șeful filialei 335 a Direcției de informații generale siriene din Raqqa, înainte de a fugi în Europa, prin Turcia și Iordania, după căderea orașului. Oficialii din aparatul de securitate al mai multor țări UE s-au arătat interesați de el, iar unii au încercat chiar să-l localizeze. Până în prezent, el este cel mai înalt reprezentant al guvernului sirian suspectat de tortură, descoperit în Europa.
Dar în ultimii ani, Halabi trăiește în deplină libertate, în Austria.
Împreună cu cotidianul austriac Der Standard, DER SPIEGEL a analizat mii de pagini de dosare și a vorbit cu victime, persoane din interior și anchetatori. Rapoartele au dezvăluit cum Halabi a reușit să se ascundă și să ducă o viață normală în Europa, chiar și în cazul în care procurorii din Germania, Suedia și Franța lucrau din greu pentru a-i aduce pe criminalii de război sirieni în instanță. Este povestea unui scandal fără precedent care implic autoritatea publică.
În același timp, povestea demonstrează cât de discordante pot fi interesele diferitelor agenții de informații și ale tragerii la răspundere penală. Unii vor informații și promit, la schimb, clemență. Alții sunt mai interesați să-i judece pe infractori într-o instanță. Cazul Halabi este o ilustrare a celor mai proaste soluții.
Oficiul Federal pentru Protecția Constituției și Antiterorismului (BVT) din Austria l-a introdus ilegal în țară pe genera, acum șase ani, la cererea agenției de informații israeliene, Mossad. Procurorii publici din Viena au început acum să investigheze Halabi, precum și pe agenții austrieci care l-au adus în țară și care eventual l-au protejat de urmărirea penală.
Problema a început în martie 2015. La patru ani de la începutul războiului civil sirian, Mossad a primit o delegație BVT la Tel Aviv, episodul fiind urmat de încă o întâlnire, câteva săptămâni mai târziu, la Viena. Agenții au ajuns la un acord privind o cooperare strict confidențială între cele două agenții: Operațiunea „Laptele Alb”.
Potrivit dosarelor austriece, israelienii reușiseră să recruteze un „ofițer de informații sirian de rang înalt” ca informator – Khalid al-Halabi. S-a spus că fostul general „deține informații esențiale despre aparatul de informații sirian”. Și, în urma prăbușirii regimului Assad, care era încă văzută ca o posibilitate distinctă la acea vreme, el ar fi putut „avea un rol potențial important în statul sirian”.
Halabi, după cum a menționat un agent BVT, se stabilise inițial în Franța. Dar au existat „probleme de comunicare” cu agenția de informații interne din Franța, motiv pentru care Mossad a dorit să-l aducă pe fostul general sirian în Austria. În realitate, probabil, o altă problemă încurca treabae: agenția franceză de azil își exprimase suspiciunea că Halabi era responsabil pentru încălcări grave ale drepturilor omului în Siria. Părea că cererea sa de azil va fi respinsă în Franța.
Era nevoie de un plan B.
Prioritatea Israelului a fost aceea de a proteja un dezertor de rang înalt din rivala Sirie. Un om care avea o perspectivă extinsă asupra aparatului de securitate sirian și care deținea „secrete de stat extrem de sensibile”, după cum se notează într-un memo de la dosar. Student la Drept și absolvent al academiei militare, Halabi fusese responsabil de contraspionaj, în Damasc, înainte de a prelua comanda filialei 335, din Raqqa.
Austria urmărea o altă agendă. BVT are o reputație notoriu proastă în lumea serviciilor de informații, iar agenția vedea o oportunitate de a lucra cot la cot cu una dintre cele mai bune agenții secrete existente. Dacă un partener puternic precum Mossad a cerut o favoare, BVT nu avea să spună nu.
La începutul anului 2015, reprezentanții BVT s-au întâlnit din nou cu omologii lor israelieni. Potrivit unei note, au fost de acord să livreze „pachetul” către Austria două săptămâni mai târziu. „Pachetul”, desigur, era fostul general de brigadă Halabi.
Potrivit documentelor, agenții Mossad se pare că l-au scos, în secret, pe Halabi din Franța pe 13 iunie, înainte de a intra în Austria prin fostul punct de trecere a frontierei germano-austriece din Walserberg, situat lângă Salzburg.
BVT l-a plasat inițial într-un hotel din cartierul Schwechat, din Viena, și l-a însoțit două zile mai târziu la audierea sa pentru azil. În timpul audierii, Halabi a susținut că a părăsit Siria pentru că nu dorea să se alăture regimului sau rebelilor. „În ambele cazuri, ar fi trebuit să ucid”, a zis el. „Nu vroiam sânge pe mâini”. Nu există nicio dovadă că cererii sa a fost pusă la încercare.
Halabi a fost recunoscut în Austria ca refugiat, sub numărul de înregistrare 151965848. Într-un moment în care sute de mii de refugiați legitimi din Siria căutau protecție în Europa, iar cancelarul austriac, Sebastian Kurz, cerea „încetarea politicilor de invitație”, un membru de rang înalt al regimului Assad a primit azil politic în Austria datorită intervenției serviciului de informații.
Ar fi putut fi începutul unei prietenii minunate între spionii austrieci și Mossad. Dar, în ianuarie 2016, Commission for International Justice and Accountability (CIJA), o inițiativă de cercetare, i-a contactat pe oficiali din Viena, cărora le-au spus că dețin informații potrivit cărora un suspect de crime de război se afla în Austria și au cerut o întâlnire.
CIJA a fost fondată de canadianul Bill Wiley, fost procuror pentru crime de război la Curtea Penală Internațională de la Haga, care și-a făcut misiunea să documenteze crimele de război comise în războiul civil sirian. Comisia Wiley a primit finanțare din țări precum Germania, Marea Britanie și Statele Unite.
Organizația deține sute de mii de pagini de probe care incriminează atât regimul sirian, cât și Statul Islamic. Dovezile privesc acte de tortură și execuții sistematice, pe lângă masacre și folosirea armelor chimice.
Procurorii germani s-au bazat pe ajutorul CIJA în unele proceduri din trecut. Un mandat de arestare emis de Germania pentru fostul șef al agenției de informații a forțelor aeriene siriene a fost parțial construit pe baza informațiilor furnizate de organizație, iar anchetatorii CIJA au intrat și ca martori în primul proces penal, la nivel mondial, împotriva torturii de stat din Siria, ținut în orașul german Koblenz. Un complice la tortură a fost deja condamnat.
La sfârșitul anului 2015, anchetatorii CIJA au reușit să-l localizeze pe Halabi în Viena, prin intermediul profilului său de Skype. Dar când doi reprezentanți ai CIJA au călătorit în Austria în ianuarie 2016, s-a întâmplat un lucru ciudat. În timpul întâlnirii lor cu doi delegați ai Ministerului Justiției, au fost prezenți și doi agenți BVT. Se pare că erau îngrijorați de faptul că acoperirea cooperării lor strict confidențiale cu Mossad, Operațiunea „Lapte Alb”, ar putea răsufla.
„A fost foarte neobișnuit”, spune Chris Engels, director CIJA și participant la întâlnire. „Aveai senzația că nu au niciun interes pentru caz”. Abia mai târziu a ajuns să înțeleagă jocul murdar pe care îl face Viena. Timp de trei ani, BVT nu le-a spus procurorilor austrieci că îl aduseseră pe Halabi în țară și că îi acordaseră asistență.
Ne-am întâlnit cu Engels în sala de conferințe lipsită de decor a unui birou CIJA, într-un oraș mare din Europa. A cerut ca numele ărașului să nu fie pomenit, deoarece el și colegii săi se tem că regimul Assad ar putea încerca să se răzbune. Și rușii sunt un ghimpe. O ușă de oțel îi protejează peanchetatori de vizitatorii nedoriti și nu există niciun semn.
Engels a livrat tot ce știa despre Halabi oficialilor Ministerului Justiției vienez. „În alte țări, ar fi fost încântați”, spune el. Însă oficialii austrieci, continuă el, erau rezervați, spunând că materialul era insuficient pentru o condamnare.
În mai 2016, procurorii austrieci au deschis o anchetă asupra lui Halabi. Dar a apărut o altă problemă, una cu caracter juridic. Spre deosebire de Germania, legislația austriacă prevede doar urmărirea penală pentru crimele de război și crimele împotriva umanității care au fost comise în 2015 sau ulterior. Dar Halabi plecase deja din Siria, până în martie 2013. Și un nou amendament referitor la tortură nu putea fi aplicat decât pentru un timp scurt petrecut cu agenția de securitate a statului. Cazul s-a împotmolit.
Inițial, Halabi a locuit într-un apartament de 32 de metri pătrați din cartierul Favoriten din Viena, un apartament care aparținea socrului unui agent BVT. Apoi s-a putut muta într-un apartament spațios, de 111 mp, cu patru camere, în districtul 16. Chiria lunară, de aproape 1.000 de euro, a fost plătită dintr-un cont Raiffeisen Bank pe care gestionarul BVT al lui Halabi îl înființase sub aliasul Alexander L. Aparent, BVT a primit plăți regulate de 5.000 de euro, în numerar, de la Mossad, pentru a alimenta contul.
Agenții austrieci s-au ocupat de toate nevoile lui Halabi. I-au luat un telefon mobil și conexiune TV și internet. De asemenea, i-au organizat un curs de limbă și i-au luat lămpi pentru sufragerie. Când a avut loc o scurgere în bucătăria lui IKEA, BVT a aranjat ca un instalator să vină să o repare. Halabi a primit, de asemenea, bani de la Caritas, o organizație de caritate catolică, finanțare alocată „străinilor care au nevoie de ajutor și protecție”. Suma se ridica între 200 și 320 de euro pe lună. În ciuda anchetei în curs, lui Halabi i s-a permis chiar să călătorească în afara țării.
Cazul a avansat doar în vara anului 2018 – datorită presiunii externe. Franța a depus o cerere judiciară, prin intermediul Europol, pentru o investigație cu privire la locul unde se află Halabi, o cerere care a fost adresată tuturor statelor membre, inclusiv Austriei. Francezii au scris că Halabi și oficialii aflați sub controlul său au fost responsabili pentru tortură, folosind șocuri electrice și alte abuzuri, în Raqqa. Anchetatorii de la Paris care s-au specializat în crimele de război s-au interesat de cazul său. De asemenea, Viena a primit noi informații de la CIJA.
Un sirian a raportat că a fost torturat pentru a face o mărturisire în Raqqa. După aceea, a spus că a fost adus la comandant, care a chemat cu condescendență un medic. Au depus mărturie și foști angajați ai securității de stat. Unul a spus că țipetele prizonierilor au răsunat prin clădire, o fostă școală. Biroul lui Halabi se afla la primul etaj, chiar lângă zona de interogare.
Oficialii de securitate austrieci au fost brusc alarmați. Parchetul specializat în criminalitate cu guler alb și corupție a deschis o anchetă asupra mai multor oficiali ai BVT pentru abuz de autoritate, acuzându-i că au introdus ilegal în țară un suspect de tortură și că au păstrat secretă locația față de reprezentații justiției. Majoritatea inculpaților din acest caz nu au răspuns la o cerere de comentarii. Administratorul BVT al lui Halabi a respins acuzațiile, prin intermediul avocatului său. A fost, a spus avocatul, „o operațiune de informații complet normală”, în limitele legii.
În octombrie 2018, serviciile de informații austriece au pus capăt cooperării secrete cu israelienii, care au refuzat, de asemenea, să comenteze cazul atunci când au fost contactați. La scurt timp, fostul general sirian a dispărut, aparent fără urmă. Anchetatorii penali au găsit resturi de mâncare putrezind în apartamentul său.
Dar cercetările făcute de DER SPIEGEL și Der Standard au descoperit că Halabi locuiește din nou – sau încă – în Viena. A obținut serviciile unui avocat al apărării. În urmă cu câteva luni, procurorii vienezi l-au convocat la o audiere, în timpul căreia a negat toate acuzațiile. În timpul mandatului său de șef al filialei 335, a spus el, nu a permis niciodată abuzuri de niciun fel și a susținut că nu este conștient de vreo violență, sexuală sau de altă natură, comisă împotriva prizonierilor. Conștiința lui, a adăugat, este limpede. „Multe dintre acuzații se bazează pe mărturii anonime ale martorilor sau sunt extrem de contradictorii”, a declarat avocatul său, Timo Gerersdorfer. „Clientul meu nu a comis nici tortură, nici nu le-a ordonat altora procedeze astfel”.
Între timp, ONG-uri din Germania, Austria și SUA au adunat probe incriminatoare și au găsit martori suplimentari. Open Society Justice Initiative (OSJI), cu sediul la New York, co-reprezintă – împreună cu organizația vieneză CEHRI – 19 victime care sunt pregătite să depună mărturie împotriva lui Halabi, în instanță. Supraviețuitorii vor să apuce ziua în care „se pot confrunta cu unul dintre torționarii lor în instanță”, spune Steve Kostas, de la OSJI.
Unul dintre supraviețuitori este Obada Alhmada, un medic care locuiește acum în Germania. Își amintește încă torturile la care a fost supus la Raqqa, ca și cum ar fi fost ieri. El a participat la proteste și a trimis în secret videoclipuri de la acele demonstrații către difuzorii de televiziune străini. La telefon, el spune că a fost reținut de cinci sau șase locotenenți ai regimului și bătut cu pumni și patul de pușcă. În clădirea securității statului, au încercat apoi să-l oblige să dezvăluie numele manifestanților. Apoi, își amintește Alhmada, a fost transferat într-o închisoare și a avut norocul să fie eliberat ulterior. „Adevărul trebuie să iasă la iveală”, spune el.
Procurorii vienezi, totuși, încă nu au depus acuzații, după mai bine de cinci ani de investigații. „Din cauza aspectelor străine” și dificultăților de a ajunge la martori relevanți, este „extrem de complex”, a declarat parchetul, când a fost contactat pentru comentarii.
Cu toate acestea, Austria i-a revocat lui Halabi statutul de azilant. Dar avocatul său a făcut apel. Până în zi de azi, generalul lui Assad rămâne un om liber. >>
