Bogații și puternicii au deturnat progresul de-a lungul istoriei, spune Daron Acemoğlu. Au făcut asta în Evul Mediu și o fac acum, în epoca inteligenței artificiale. Într-un interviu pentru DER SPIEGEL economistul Daron Aceroglu, de la MIT, explorează întrebarea dacă Silicon Valley aruncă omenirea în starea de a fi fără bani, hrană, o casă ori posesiuni.
DER SPIEGEL: Domnule Acemoğlu, cartea dumneavoastră pare un efort de a rescrie istoria progresului. În ea, priviți în trecut destul de mult: Ce ar trebui să învățăm de la epoca neolitică până la cea a inteligenței artificiale (AI)?
Acemoğlu: Discuția despre AI este foarte afectată de un optimism tehnologic naiv: AI va transforma totul, iar dacă vor exista dificultăți, acestea vor fi rezolvate. Când ridici preocupări cu privire la această narațiune, unul dintre cele mai puternice argumente pe care oamenii le aduc, drept replică, este următorul: Pretinzi că de data aceasta va fi diferit?
DER SPIEGEL: Dar este adevărat că omenirea a beneficiat foarte mult de pe urma noilor tehnologii.
Acemoğlu: Acesta este motivul pentru care trebuie să mergem atât de departe în istorie. Argumentul pe care l-ați dat acum este greșit. În trecut, am avut întotdeauna lupte cu privire la utilizarea inovațiilor și cine beneficiază de ele. Foarte des, controlul era în mâinile unei elite restrânse. Adesea, inovația nu a adus beneficii largilor segmente ale populației.
DER SPIEGEL: Nu s-a ridicat nivelul de trai în mod constant?
Acemoğlu: Este adevărat că astăzi suntem mult mai prosperi decât oamenii din epocile anterioare. Dar există tendința de a crede că drumul între aceste două puncte a fost un proces simplu și inevitabil. Avem tendința de a trece cu vederea dificultățile de pe parcursul drumului.
DER SPIEGEL: Ce vreți să spuneți exact?
Acemoğlu: Să luăm exemplul morilor de vânt medievale, o tehnologie foarte transformațională. Aceasta a schimbat organizarea producției textile, dar mai ales agricultura. Cu toate acestea, nu ați văzut o îmbunătățire semnificativă a condițiilor țăranilor. Morile de vânt erau controlate de proprietarii de pământ și de biserici. Această elită restrânsă aduna beneficiile. Ei decideau cine putea folosi morile de vânt. Au eliminat concurența. În același timp, în această perioadă, s-au construit catedrale și biserici impresionante în întreaga Europă. Până la 20% din puterea economică a fost investită în construcția lor.
DER SPIEGEL: Multe persoane se bucură astăzi de aceste clădiri.
Acemoğlu: Le găsesc și eu foarte impresionante. Dar au fost incredibil de costisitoare, în special pentru societățile din acele vremuri, aflate în cea mai mare parte a timpului la marginea subzistenței și a foametei. Catedralele au fost construite pentru că o mică elită dorea să-și arate bogăția. Monumentele lor sunt echivalentele piramidelor egiptene. Astăzi, ele ne oferă impresii distorsionate asupra acelei epoci. Sufletul țăranilor rămâne invizibil.
„Este posibil să plasăm oamenii în centrul procesului tehnologic în loc să-i ținem la margine, așa cum se întâmplă în prezent”
DER SPIEGEL: Ce legătură are acest lucru cu AI?
Acemoğlu: La fiecare două săptămâni, liderii din domeniul tehnologiei spun: „Nu avem de ce să ne îngrijorăm. AI va rezolva toate problemele noastre”. Ei spun că singurele probleme de care trebuie să ne preocupăm sunt încercările guvernelor de a reglementa AI. Statele Unite au devenit foarte naiv optimiste cu privire la această tehnologie. Din păcate, mulți jurnaliști americani s-au alăturat acestei tendințe, au fost fascinați de industria tehnologică. Au început să creadă toate feluruile de propagandă din partea companiilor.
DER SPIEGEL: Spuneți că AI este condamnată să urmeze aceeași cale precum tehnologiile anterioare?
Acemoğlu: Cu siguranță nu spun că AI nu este o tehnologie promițătoare. Sunt, de asemenea, optimist că, odată cu luarea deciziilor corecte, AI ar putea fi extrem de utilă lucrătorilor din domeniul cunoașterii. Dar, din nou, nu există nimic automat în acest sens. Trebuie să acordăm mult mai multă atenție direcției tehnologiei. Trebuie să gândim mai mult despre structura instituțională în care sunt încorporate tehnologiile digitale, sau vom eșua din nou în crearea prosperității comune.
DER SPIEGEL: De unde vine pesimismul dumneavoastră? Veniturile medii în Occident nu au fost niciodată mai mari ca astăzi.
Acemoğlu: În Statele Unite, timp de 40 de ani, am avut scăderi ale veniturilor reale ale lucrătorilor fără diplomă universitară. Scăderea ajunge la aproximativ jumătate de punct procentual pe an. Acesta este un volum enorm. Dacă nu se întâmplă nimic, AI va dubla acest lucru. AI ar putea deveni în continuare foarte utilă pentru cetățenii înstăriți, lucrătorii din domeniul cunoașterii și angajații extrem de calificați. Dar pe traiectoria sa actuală nu va fi benefică pentru majoritatea oamenilor.
DER SPIEGEL: Nu este acesta cursul natural al evoluției tehnologice?
Acemoğlu: Când a pornit industrializarea, salariile în primele fabrici erau extrem de mici pentru cei mai mulți lucrători, iar în Marea Britanie nivelurile de trai au scăzut. Un pic mai târziu, când SUA au început să se industrializeze – cu aceeași serie de tehnologii – lucrurile au evoluat diferit. În America de Nord, tipul de activitate calificată necesar pentru întreținerea și monitorizarea mașinilor complexe era mult mai rar decât în Europa. Aici, în SUA, a apărut o abordare diferită a ingineriei mecanice, cu utilizarea intensivă a componentelor standardizate și o structură mai modulară. Aceste mașini puteau fi, de asemenea, operate de către muncitori necalificați. Acest lucru a început să crească semnificativ productivitatea muncitorilor slab calificați, precum și salariile lor. Deci, este posibil să plasăm oamenii în centrul procesului tehnologic în loc să-i ținem la margine, așa cum se întâmplă în prezent.
DER SPIEGEL: Ați pus aceasta pe seama unei viziuni care predomină în Silicon Valley și care, de fapt, reprimă alte idei despre progres. Ce înțelegeți prin viziune?
Acemoğlu: O viziune este o interpretare a felului în care ar trebui să împingem tehnologia și care este direcția corectă. Se bazează pe un set de credințe despre lume. Un exemplu de viziune care în egală măsură a avut succes și a fost dezastruoasă este ideea de valoare pentru acționar (sharehoder value – în orig.), care a fost predată în multe școli de management în ultimele decenii.
DER SPIEGEL: Ea afirmă că managerii ar trebui să aibă grijă de puțin mai mult decât de creșterea valorii corporative a afacerii lor.
Acemoğlu: Companiile care urmează această abordare reduc salariile și, în schimb, cresc rentabilitatea acționarilor. Avansul valorii pentru acționar a fost o schimbare ideologică fundamentală în modul în care sunt gestionate companiile. În această logică, angajații sunt văzuți doar ca factori de cost.
„Majoritatea politicienilor și-au pus ochelari de cal pentru a nu vedea. Ei se conving singuri că creșterea inegalității este fie inevitabilă, fie acceptabilă în numele progresului”
DER SPIEGEL: Aceasta nu este o problemă exclusiv a industriei tehnologice de astăzi.
Acemoğlu: Industria tehnologică o combină cu obsesia noastră actuală pentru inteligența artificială autonomă, ceea ce înseamnă că ar trebui să tindem să avem mașini care sunt cât mai asemănătoare posibil cu omul. Această viziune are la bază munca și gândirea lui Alan Turing, genialul matematician britanic care a formulat pentru prima dată Testul Turing. Acesta este reperul pe care toți inginerii de AI vor să îl treacă.
DER SPIEGEL: Testul constă, în linii mari, în a verifica dacă un computer reușește să înșele un om să creadă că vorbește cu o altă persoană și nu cu un computer.
Acemoğlu: Exact. Turing însuși a numit acest test un „Joc al Imitației”. Această viziune asupra tehnologiei este alimentată de SF-ul de la Hollywood. A devenit acum un subiect principal pentru întreaga industrie tehnologică. Asta este o problemă.
DER SPIEGEL: Oare umanitatea a rătăcit drumul?
Acemoğlu: La începutul erei digitale, existau concepții alternative puternice. Scena hackerilor și mulți dintre pionierii primelor PC-uri visau la o tehnologie descentralizată care să dea putere angajaților. În centrul gândirii lor se afla prioritatea de a maximiza utilitatea tehnologiei pentru oameni și societăți. Această abordare a devenit cunoscută sub numele de „utilitate a mașinii”. Dar în cele din urmă, corporații precum IBM, Microsoft și Oracle au devenit principalele canale.
DER SPIEGEL: Ce ar fi putut fi diferit?
Acemoğlu: Aceste companii au împins tehnologia către aplicații la scară largă. Dar acest lucru a dus la faptul că (tehnologia) a devenit mult mai puțin utilă pentru lucrători. A devenit o unealtă aflată sub controlul angajatorilor. Companiile au folosit-o pentru a automatiza multe activități simple de birou. În cele din urmă, a devenit o tehnologie foarte bazată pe abilități, care a îmbunătățit în mare măsură productivitatea în special pentru managerii calificați, absolvenții de universități și așa mai departe.
DER SPIEGEL: Reflectă asta o anumită imagine a umanității?
Acemoğlu: Gândirea populară este aceea că oamenii sunt mașini imperfecte. Există o cerere imensă din partea Silicon Valley pentru astfel de teze. Oameni precum cercetătorul comportamental Dan Ariely le spun tuturor cum oamenii sunt atât de predispuși să facă greșeli încât nu te poți baza pe ei în sarcinile importante. În timp ce Ariely acum este discreditat…
DER SPIEGEL: … pentru că se spune că a manipulat date în timpul cercetărilor sale despre subiectul onestității, dintre toate lucrurile…
… dar astfel de idei s-au transformat într-un fel de viziune a Silicon Valley: oamenii obișnuiți nu sunt de încredere – cu excepția, desigur, a câtorva genii. De aceea, geniile trebuie să proiecteze tehnologii pentru a depăși aceste imperfecțiuni ale maselor, foarte des prin monitorizarea strictă a lucrătorilor sau doar prin îndepărtarea sarcinilor de angajații umani.
DER SPIEGEL: Scopul final nu este să ajutăm oamenii, ci să îi înlocuim complet?
Acemoğlu: Nu toată lumea din Silicon Valley gândește astfel. Dar este cu siguranță o tendință foarte puternică. Atunci când recompensezi oamenii în ceea ce privește prestigiul și locurile de muncă atunci când proiectează programe care ating paritatea umană, încurajezi tot mai mulți oameni să lucreze la acest tip de tehnologie.
DER SPIEGEL: În cartea dumneavoastră, comparați antreprenorii din domeniul tehnologic, precum Mark Zuckerberg și Bill Gates, cu John D. Rockefeller, unul dintre baronii notorii ai industrializării. Este o comparație aspră.
Acemoğlu: Figuri precum Rockefeller au fost foarte inovatoare. Rockefeller se afla în fruntea inovațiilor. Dar el era și un monopolist nemilos și obsedat de profit. Cam același lucrueste valabil pentru mulți dintre baronii tehnologiei de astăzi.
DER SPIEGEL: Ați sugerat spargerea corporațiilor precum Facebook și Google. Ce ar trebui să se îmbunătățească ca rezultat?
Acemoğlu: Cu direcția potrivită, tehnologia și inovația pot aduce beneficii uriașe. Dar, de fapt, Google, Facebook și Microsoft nu au fost prieteni ai tehnologiei și inovației. Au achiziționat atât de mulți competitori și i-au învins.
„Sistemele noastre fiscale de astăzi sunt înclinate împotriva muncii și în favoarea capitalului”
DER SPIEGEL: Atunci de ce politicienii nu iau măsuri mai dure împotriva lor?
Acemoğlu: Majoritatea politicienilor și-au pus ochelari de cal. Ei se conving pe ei înșiși că creșterea inegalității este fie inevitabilă, fie acceptabilă în numele progresului. Mulți politicieni s-au înscris într-o versiune a fundamentalismului extrem de piață fără reglementare și siguranță. Unul dintre motivele pentru care ideologiile de tip libertarian sunt atât de atractive este că ele elimină orice discuție cu privire la schimburile sociale foarte dificile. Gândirea merge în felul următor: Orice produce piața este bun. Tot ce trebuie să facem este să lăsăm piața să funcționeze.
DER SPIEGEL: Este reglementarea Big Tech fezabilă în vreun fel? Sau reglementarea ar putea priva sectorul de puterea sa inovatoare – sau chiar să împingă firmele să plece în străinătate?
Acemoğlu: China demonstrează, de fapt, că reglementarea AI este fezabilă. Partidul Comunist a avut succes în controlul asupra tehnologiei. Ca să fiu clar, nu susțin stilul chinez de reglementare. Ei o fac pentru supremația partidului. Dar dacă reglementarea autoritară este fezabilă, atunci și reglementarea democratică este fezabilă.
DER SPIEGEL: Ce am putea face pentru a schimba lucrurile?
Acemoğlu: Nu există o singură unealtă. Dar, de exemplu, sistemele noastre fiscale de astăzi sunt înclinate împotriva muncii și în favoarea capitalului. În timp ce în SUA rata medie de impozitare a veniturilor din muncă este stabilă la 25%, impozitele efective asupra investițiilor în echipamente și software au scăzut de la 15% la 5%, în ultimii 30 de ani.
DER SPIEGEL: Ce se va întâmpla dacă nu se schimbă nimic?
Acemoğlu: Viitorul nostru va fi foarte distopic dacă facem irelevantă o parte enormă din populația activă. Acest lucru ar crea o societate complet cu două niveluri. Ar trebui să facem tot ce ne stă în putință pentru a evita asta.
DER SPIEGEL: Domnule Acemoğlu, vă mulțumim pentru acest interviu.
