„A existat un comentariu revelator ieri din partea lui Robert Habeck, ministrul german al economiei. Este un comentariu care sugerează din neatenție cum va ajunge Vladimir Putin să câștige războiul. Habeck a spus că Germania nu va fi de acord cu interzicerea importului de gaz, petrol și cărbune rusești, deoarece acest lucru ar pune în pericol pacea socială în Germania. Nu este clar dacă a vorbit în numele său sau în numele guvernului. Dar de-acum am atins limitele sancțiunilor semnificative. Germania a îngropat unilateral Nord Stream 2. Germania și-a ridicat bugetul apărării la 2% din PIB, plus investiții suplimentare, din nou unilateral. Germania a acceptat fără tragere de inimă ceea ce s-au dovedit a fi sancțiuni foarte limitate privind excluderea Rusiei din sistemul de comunicații de plată SWIFT. Deocamdată asta este”, scrie Wolfgang Münchau într-un articol din The Spectator.
<< Ca de multe ori, europenii cad în auto-admirație despre cât de multe au făcut în trecut, pierzând însă din vedere ceea ce încearcă să realizeze acum. Motivul pentru care Putin are puterea de a invada o țară de dimensiunea Ucrainei sunt banii occidentali. În fiecare zi, Occidentul importă energie din Rusia în valoare de 700 de milioane de dolari. Ne-am crescut și mai mult dependența de energia rusă după ce Putin a anexat Crimeea. În niciun moment nu am rezolvat problema. A merge după iahturile unor oligarhi este una dintre multele modalități de–a nu rezolva această problemă. Invitarea președintelui Volodimir Zelenski la o sesiune mare în Parlamentul European este o alta. Nu vom face din Ucraina membră a UE.
Acum există o cale clară pentru Putin de a câștiga acest război. El încercuiește și distruge. Va face Kievului ceea ce i-a orașului Alep, Groznîi și, cel mai recent, Harkovului. Putin este un strateg militar foarte previzibil.
Scopul unei interdicții de import nu este să-l oprească acum, ci să-l oprească mai târziu. Voi evita să speculez despre o posibilă lovitură de stat în Rusia. Acesta ar fi un eveniment evident intruziv. În absența unei lovituri de stat, Putin are echipamentul necesar pentru a distruge Kievul. Dar s-ar putea să nu mai aibă finanțarea pentru a face asta vreodată. Acesta este cel mai bun rezultat pe care Occidentul îl poate obține chiar acum.
Francois Hollande, fostul președinte francez, a declarat ieri că UE ar trebui să ia în considerare o interdicție a importurilor de energie rusească și că Germania va trebui să accepte să-și asume această povară. Are dreptate. Presiunea crește. Deși ar putea fi folosită o versiune de abaterea a atenției, similar cu ceea ce s-a întâmplat cu Swift. UE ar putea încerca să reducă achizițiile de gaze cu, să zicem, 50%, chiar peste pragul maxim de durere.
O interdicție totală a importului este puțin probabilă, așa cum o interdicție totală Swift nu se va întâmpla niciodată. Ursula von der Leyen a anunțat-o cu fanfară. Ziarele au relatat despre asta. Și când s-a dovedit că va afecta doar șapte bănci, nimeni nu a acordat atenție. Dacă interzicem energia rusească, UE va folosi același manual.
Dacă impune sancțiuni parțiale, pentru a rămâne chiar sub pragul durerii, s-ar putea întâmpla două lucruri. Fie Putin nu face nimic și totuși încasează banii. Sau, alternativ, întrerupe restul aprovizionării cu energie și vede ce se întâmplă cu pacea socială germană. Nu e vorba doar de pacea socială. Întreruperea gazului rusesc ar constitui un șoc material pentru întregul model economic al Germaniei. Nevoile de energie ale Germaniei și structura industriei sale de export sunt interconectate.
Ceea ce s-a întâmplat în ministerul german al economiei este că și-au dat seama de costurile sancțiunilor pe care le-au acceptat deja. Efectul de bumerang economic nu poate fi măsurat prin fluxurile nete de bunuri energetice rusești. Rusia, de asemenea, face parte din lanțurile noastre de aprovizionare. De exemplu, o modalitate prin care companiile germane au reușit să evite deficitul de nave cargo a fost să treacă la camioane și trenuri din China prin Rusia. Acea rută este acum închisă.
