Fang Hong nu este o activistă tipică. Ani în șir a condus o fabrică de materiale de ambalare în Qinzhou, un oraș de nivel mediu din sudul Chinei. Cu toate acestea, recent, femeia de 51 de ani a pierdut milioane de yuani investind în produse financiare „cu risc scăzut”. Experiența a fost un șoc și a împins-o să se conecteze cu sute de oameni, în principal avuți, care, la fel ca ea, sunt indignați de pierderile pe care le-au înregistrat. Doamna Fang a adunat informații și a adresat petiții autorităților locale de reglementare. În septembrie, li s-a alăturat, pe holurile băncii sale, clienților din toată țara, veniți pentru a-și cere banii înapoi.
Astfel de incidente devin din ce în ce mai frecvente în rândul clasei de mijloc din China. În ultimii cinci ani, statul a luat măsuri împotriva activelor instituțiilor financiare nebancare, care nu sunt contabilizate în bilanțurile creditorilor și includ o gamă amețitoare de produse financiare. Drept urmare, stocul acestor active a scăzut cu 15%, din 2017, dar încă se ridică la 56 de trilioane de yuani (8 trilioane de dolari), sau o șeptime din toate activele sistemului bancar. Iar acum, când economia Chinei încetinește, investitorii descoperă că multe produse financiare comercializate ca fiind cu risc scăzut sunt, de fapt, cu risc destul de ridicat.
Liderul Chinei, Xi Jinping, care tocmai și-a asigurat un al treilea mandat, menționează stabilitatea financiară ca fiind unul dintre principalele sale obiective. Problema este că găsirea de investiții sigure în China devine din ce în ce mai dificilă. Controalele stricte ale capitalului îi împiedică pe oameni să-și folosească banii în străinătate. Bursele chineze sunt volatile și oferă randamente mizerabile. Potrivit East Money, o firmă de date financiare, doar 1% din fondurile locale au produs profituri în acest an, investitorii pierzând bani din restul. Piața imobiliară, de mult timp principala destinație a investițiilor datorită prețurilor în continuă creștere a locuințelor, a fost adusă în criză de o represiune guvernamentală asupra efectului de levier. Prețurile au scăzut în multe orașe.
Drept urmare, industria chineză a trusturilor, o parte majoră a sistemului financiar nebancar al țării și o altă destinație populară de investiții, a fost, de asemenea, adusă la frământări. Produsele de trust au praguri de investiții ridicate (de obicei peste 1 milion de yuani) și atrag investitori mai bogați. Acestea sunt adesea vândute de bănci, promițând randamente mai mari decât ale depozitelor și direcționând fondurile către debitori mai riscanți, care altfel ar putea să nu aibă acces la împrumuturi. Dezvoltatorii imobiliari au fost mari debitori.
Intrările în incapacitate de plată au fost rare. Dar, pe măsură ce dezvoltatorii intră în faliment, adesea nu reușesc să ramburseze împrumuturile. Între 40-60% din activele a trei mari firme de tip trust — Minsheng, Wanxiang și Huachen — sunt neperformante în acest an. Anxin, o altă companie mare, raportează că aproape toate activele sale au luat-o în jos. Din cele 57 de trilioane de yuani în investiții la care firmele de tip trust au intrat în incapacitate de plată în primele șapte luni ale acestui an, aproximativ 80% erau legate de împrumuturi imobiliare. Broker-ul Wang Zhen, de la Hwabao Securities, a etichetat recent aceste investiții drept „zonă de dezastru”.
Doamna Fang investise aproape 10 milioane de yuani în două produse, în 2020 și 2021. Acestea au fost vândute de o sucursală chineză a Băncii Asiei de Est (BAE), cu sediul în Hong Kong, dar au fost emise de Minsheng. Fusese asigurată de către un agent de vânzări de la BAE că va putea încasa până la jumătatea anului 2021, când se aștepta să aibă nevoie de fonduri pentru a construi o fabrică de polietilenă. Dar când a venit momentul, fondurile au fost înghețate. Angajații băncii i-au spus să aștepte. Un an mai târziu, ea și alți peste 200 de investitori, cu sute de milioane de yuani în total, nu și-au văzut suma principală sau dobânda pentru produse.
Protestele de la BAE au prins autoritățile cu garda jos. Sute de oameni s-au prezentat la sucursalele băncilor, în ultima lună. La o adunare din Shanghai, protestatarii care cereau banii înapoi au înconjurat clădirea timp de câteva ore. În unele privințe, incidentul a semănat cu panica bancară instalată la o mini-bancă, mulți clienți cerând să încaseze din produse financiare și depozite. Banca a emis o declarație în care spune că clienții pot face în continuare retrageri din conturile lor.
Aceste proteste fac parte dintr-o tendință mai largă. În luna mai, oameni din toată țara s-au adunat în orașul central chinez Zhengzhou pentru a protesta împotriva înghețării a 40 de miliarde de yuani din depozitele aflate la șase bănci sătești. Băncile, toate deținute de un magnat, atrăseseră depozite prin intermediul platformelor online, promițând dobânzi mari. Dar fondurile au fost folosite abuziv, iar magnatul a fugit. Administrația locală încearcă acum să ramburseze banii cel puțin unei părți dintre clienți.
În august, cumpărători de case furioși s-au adunat la o sucursală din Shanghai a Băncii Bohai, pentru a cere mai multe informații despre creditele lor ipotecare pentru locuințe, iar lucrurile au evoluat până la punctul în care s-a oprit construcția din cauza lipsei de fonduri. Zvonurile online despre înghețarea retragerilor au dus, de asemenea, la o panică a deponenților, în septembrie, la una dintre cele mai mari bănci din provincia Jiangsu. Banca a reușit în cele din urmă să-și calmeze clienții, dar a fost, de asemenea, forțată să-și mărească baza de capital.
Un seismograf tremurător
Situația pare să se înrăutățească. Banca centrală a Chinei a identificat 122 de unități „cu risc ridicat” dintre cele 1.651 de bănci sătești ale țării. Încrederea în aceste bănci mai mici se epuizează; mulți clienți încearcă să-și mute depozitele către instituții mai mari și mai bine înfipte. La băncile cu bilanţuri slabe nu durează mult până când această dinamică se transformă într-o criză. După cum notează Zongyuan Zoe Liu, de la Council on Foreign Relations, un think-tank din New York, unele bănci sătești au fost forțate să limiteze retragerile, să reducă programul de lucru sau chiar să înghețe conturile, pentru a evita pierderile de depozite. Astfel de măsuri reprezintă doar o soluție pe termen scurt, deoarece tind să declanșeze noi panici și presiuni suplimentare asupra depozitelor.
Toate acestea sunt vești proaste pentru domnul Xi. Există un motiv pentru care a făcut din stabilitatea financiară un obiectiv central. O industrie bancară care se clatină subminează sprijinul pentru guvernul său. Iar oamenilor ca doamna Fang, precum și celor care i-au observat protestele, sistemul financiar al Chinei li s-a părut rareori mai șubred. >>
George Friedman: Intențiile lui Putin, după discursul de la Clubul Valdai
