China are o nouă agendă economică. Liderul de la Beijing, Xi Jinping, reinventează capitalismul de stat, scrie The Economist într-o analiză.
- Redăm analiza integrală:
Confruntarea Statelor Unite cu China escaladează periculos. Săptămâna trecută, Casa Albă a anunțat ceea ce ar putea deveni o interdicție iminentă a TikTok și WeChat (două aplicații chineze), a impus sancțiuni liderilor din Hong Kong și a trimis un membru al cabinetului la Taiwan. Această creștere a a presiunii reflectă parțial alegerile: a juca dur cu China este un pilon esențial al campaniei președintelui Donald Trump. Este parțial ideologic, subliniind urgența șoimilor administrației de a contracara pe toate fronturile o Chină din ce în ce mai determinată. Dar reflectă totodată și o presupunere care a stat la baza atitudinii administrației Trump față de China de la începutul războiului comercial: faptul că această abordare va da rezultate, deoarece capitalismul de stat pe steroizi din China este mai slab decât pare.
Logica este fascinant de simplă. Da, China a înregistrat creștere, dar numai bazându-se pe o formulă nesustenabilă de datorii, subvenții, nepotism și furt de proprietate intelectuală. Apasă destul de tare, iar economia ei s-ar putea îndoi, determinându-i pe liderii ei să facă concesii și, în cele din urmă, să liberalizeze sistemul lor condus de stat. După cum afirmă secretarul de stat Mike Pompeo, „națiunile iubitoare de libertate ale lumii trebuie să-i impună Chinei să se schimbe”.
Simplu, dar greșit. Economia Chinei a fost mai puțin afectată de războiul tarifar decât se aștepta. A fost mult mai rezistentă la pandemia Covid-19 – FMI prognozează o creștere de 1% în 2020, comparativ cu o scădere de 8% în America. Shenzhen este cea mai profitabilă piață majoră de acțiuni din acest an, nu New York. Și, după cum explică rezumatul nostru, liderul Chinei, Xi Jinping, reinventează capitalismul de stat pentru anii 2020. Uitați de cote și de combinatele metalurgice pline de fum. Noua agendă economică a domnului Xi vrea să facă piețele și inovația să funcționeze mai bine în limitele strict definite și supuse supravegherii omniprezente a Partidului Comunist. Nu este Milton Friedman, dar acest amestec necruțător de autocrație, tehnologie și dinamism ar putea propulsa creșterea ani de zile.
Subestimarea economiei Chinei nu este un fenomen nou. Începând cu 1995, cota Chinei din PIB-ul mondial la prețurile pieței a crescut de la 2% la 16%, în ciuda valurilor de scepticism occidental. Șefii din Silicon Valley au respins firmele tehnologice chineze considerându-le plagiatoare; adepții vânzării în lipsă de pe Wall Street au spus că orașele-fantomă și apartamentelor goale vor duce la o prăbușire bancară; statisticienii s-au îngrijorat că cifrele PIB-ului au fost măsluite, iar speculanții au avertizat că ieșirile de capital ar putea provoca o criză valutară. China i-a sfidat însă pe sceptici, deoarece capitalismul ei de stat s-a adaptat, schimbându-și forma. Acum douăzeci de ani, de exemplu, accentul se punea pe comerț, dar acum exporturile reprezintă doar 17% din PIB. În anii 2010, oficialii au oferit firmelor tehnologice precum Alibaba și Tencent spațiu suficient pentru a se transforma în giganți și, în cazul Tencent, pentru a crea o aplicație de mesagerie, WeChat, care este, de asemenea, și un instrument de control al partidului.
Acum, asistăm la următoarea fază a capitalismului de stat chinez – numiți-o Xinomică. De când a preluat puterea în 2012, obiectivul politic al domnului Xi a fost acela de a întări frâiele partidului și de a zdrobi disidența acasă și în străinătate. Agenda sa economică este concepută pentru a spori ordinea și rezistența în fața amenințărilor. Din motive întemeiate. Datoria publică și privată a crescut din 2008 până la aproape 300% din PIB. Mediul de afaceri este bifurcat între obezitatea firmelor statului și un sector privat de Vest Sălbatic, care este inovator, dar se confruntă cu funcționari prădători și cu reguli obscure. Pe măsură ce protecționismul se extinde, firmele chineze riscă să fie scoase de pe piețe și să le fie refuzat accesul la tehnologia occidentală.
Xinomica are trei elemente. În primul rând, controlul strict asupra ciclului economic și a aparatului datoriei. Zilele chefurilor fiscale și de împrumuturi uriașe au apus. Băncile au fost forțate să recunoască activitatea din afara bilanțului și să creeze tampoane. Mai multe împrumuturi se desfășoară printr-o piață a obligațiunilor dereticată. Spre deosebire de reacția la criza financiară din 2008-2009, răspunsul guvernului la Covid-19 a fost unul temperat, cu un stimul în valoare de aproximativ 5% din PIB, mai puțin de jumătate din stimulul Americii.
Al doilea aspect este un stat administrativ mai eficient, ale cărui reguli se aplică uniform în întreaga economie. Chiar dacă domnul Xi a folosit legea impusă de partid pentru a semăna frica în Hong Kong, el a construit un sistem juridic comercial în continent, care este mult mai sensibil la întreprinderi. Falimentele și procesele de brevete, cândva rare, au crescut de cinci ori de la preluarea funcției în 2012. Birocrația excesivă a fost redusă: este nevoie acum doar de nouă zile pentru a înființa o companie. Reguli mai previzibile ar trebui să permită piețelor să funcționeze mai bine, stimulând productivitatea economiei.
Elementul final este acela de-a estompa granița dintre firmele de stat și cele private.
Companiile administrate de stat sunt obligate să-și sporească randamentul financiar și să atragă investitori privați. Între timp, statul exercită un control strategic asupra firmelor private, prin intermediul celulelor de partid din cadrul acestora. Iar un sistem liste negre privind creditele penalizează firmele cu o conduită greșită. În locul unei politici industriale nediscriminate, cum ar fi campania „Made in China 2025”, lansată în 2015, domnul Xi se orientează spre un accent puternic pus pe acele puncte de congestionare din lanțul de aprovizionare, acolo unde China este ori vulnerabilă la constrângere străină, ori poate exercita influență în străinătate. Asta înseamnă crearea unei autosuficiențe în tehnologii-cheie, inclusiv cea a semiconductoarelor și a bateriilor.
Xinomica a avut rezultate bune pe termen scurt. Creșterea datoriei a încetinit înainte de lovitura Covid-19, iar șocurile duble ale războiului comercial și pandemiei nu au dus la o criză financiară. Productivitatea firmelor controlate de stat este în creștere, iar investitorii străini varsă numerar într-o nouă generație de firme tehnologice chineze. Adevăratul test, însă, va veni în timp. China speră că noua sa planificarea centrală tehnocentrică poate susține inovația, însă istoria sugerează că luarea unor decizii difuze, granițele deschise și libera exprimare sunt ingredientele magice.
Un lucru este clar: speranța de confruntare urmată de capitulare este greșită. America și aliații ei trebuie să se pregătească pentru o competiție mult mai lungă între societățile deschise și capitalismul de stat din China. Înfrânarea nu va funcționa: spre deosebire de Uniunea Sovietică, economia uriașă a Chinei este sofisticată și integrată cu restul lumii. În schimb, Occidentul trebuie să-și consolideze capacitatea diplomatică și să creeze reguli noi și stabile, care să permită cooperarea cu China în anumite domenii, cum ar fi lupta împotriva schimbărilor climatice și a pandemiilor, și comerțul să continue alături de protecții mai puternice pentru drepturile omului și securitate naționala. Puterea de 14 trilioane de dolari a economiei capitaliste de stat din China nu poate fi expediată superficial. E vremea să ne scuturăm de această iluzie.
