Universul.net prezintă, mai jos, o dezbatere-cheie, pornită la Washington, despre cum ar trebui să arate viitorul relațiilor dintre SUA și Rusia. Discuția implică două tabere formate din 136 de experți americani de top (universitari, foști ambasadori, diplomați, militari, oameni din serviciile speciale). Punctele de vedere cristalizate sunt dificil de mediat, dar ele sunt simptomatice pentru punctul în care a ajuns relația dintre cele două mari puteri, în contextul reînvierii de către regimul Putin a numeroase teme și practici din perioada URSS.
Actuala strategie de sancțiuni și diplomație a SUA față de Rusia nu funcționează, consideră prima tabără. Ea cuprinde un grup de 103 experți americani în politici de securitate, iar poziția a fost formulată într-o scrisoare deschisă, publicată de Politico în 5 august. Mulți dintre semnatari au deținut funcții în aparatul de la Casa Albă, Departamentul de Stat, Pentagon. Traducerea integrală a textului, mai jos. În link-ul spre articolul original poate fi consultată și lista completă a specialiștilor care își asumă punctul de vedere.
Redactat ca replică la publicarea scrisorii deschise, un text semnat de 33 de experți în politică externă respinge orice pledoarie pentru o nouă resetare pe axa SUA-Rusia: „Până când Moscova nu va vrea să facă ceea ce îi revine, Washingtonul ar trebui să evite un dialog inutil și, în schimb, să reacționeze ferm la agresiunea lui Vladimir Putin”. Textul-replică la scrisoarea deschisă, în original și cu lista completă a semnatarilor, poate fi accesat AICI.
- Mai jos cele două texte, în ordine cronologică:
Este timpul să regândim politica noastră față de Rusia
Relațiile SUA-Rusia sunt într-un periculos punct mort care amenință interesul național al SUA. Riscul unei confruntări militare care ar putea deveni nucleară este din nou real. Ne îndreptăm spre o cursă a înarmării nucleare în adevăratul sens al cuvântului, cu arsenalul nostru de politică externă redus în principal la reacții, sancțiuni, umilire publică și rezoluții ale Congresului. Pandemia globală de Covid-19 și consecința sa, declinul economic major din lumea întreagă, nu au făcut decât să consolideze traiectoria actuală descendentă.
Între timp, marile provocări la adresa păcii și bunăstări noastre, care cer cooperarea SUA-Rusia, inclusiv amenințările existențiale ale războiului nuclear și schimbărilor climatice, rămân de izbeliște. Deoarece mizele sunt atât de mari, atât în ceea ce privește pericolele pe care le implică, dar și în ceea ce privește costurile, credem că sunt imperative o analiză atentă, imparțială și o schimbare de curs.
Intrăm în această zonă cu ochii deschiși. Rusia complică, chiar contracarează acțiunile noastre, în special de-a lungul periferiei sale extinse în Europa și Asia. A confiscat teritorii în Ucraina și Georgia. Ne contestă rolul de lider global și ordinea mondială la construirea căreia am contribuit. Intervine în politica noastră internă pentru a exacerba diviziunile și a ne întina reputația democratică. În cel mai bun caz, relațiile noastre vor rămâne un amestec de concurență și cooperare. Provocarea politică va fi realizarea celui mai benefic și sigur echilibru între cele două. În acest scop, oferim șase recomandări cuprinzătoare pentru politica americană.
Trebuie să găsim mai întâi o modalitate de a aborda eficient imixtiunea rusă în alegerile din SUA și, cel mai important, de a bloca orice efort de corupere a procesului de votare. Sunt necesare întărirea infrastructurii noastre electorale, sancționarea rușilor care utilizează informațiile furate și combaterea capacității Rusiei de a ne pirata sistemele. La fel, și expunerea dezinformări ruse. În orice caz, trebuie să implicăm și Rusia, prin negocieri duse în afara scenei publice, concentrate pe capacitățile fiecărei părți de a provoca pagube mari infrastructurii critice a celeilalte părți.
Nu își are sensul lipsa unor relații diplomatice pe deplin funcționale atunci când este vorba de două țări care au puterea de a se distruge reciproc și, în 30 de minute, de a pune capăt civilizației așa cum o știm azi. În urma crizei ucrainene, contactele guvernamentale cheie au fost întrerupte, consulatele au fost închise și personalul ambasadei a fost redus drastic. Prea adesea considerăm, în mod greșit, contactele diplomatice ca fiind o recompensă pentru un comportament bun. Ele folosesc promovării intereselor noastre și transmiterii de mesaje dure. Avem nevoie de ele și trebuie văzute ca o problemă de securitate esențială pentru a minimiza percepțiile greșite și greșelile care pot duce la un război nedorit. Restabilirea contactelor diplomatice normale ar trebui să fie o prioritate pentru Casa Albă și ar trebui să fie sprijinită de Congres.
Postura noastră strategică ar trebui să fie cea care ne-a servit bine în timpul Războiului Rece: un angajament echilibrat pentru descurajare destindere (détente – orig.). Astfel, în timp ce ne menținem apărarea, ar trebui să implicăm, de asemenea, Rusia într-un dialog strategic serios și susținut, care abordează sursele mai profunde ale neîncrederii și ostilității și, în același timp, se concentrează asupra provocărilor mari și urgente de securitate cu care se confruntă ambele țări:
- Imperativul de a restabili conducerea SUA-Rusia în gestionarea unei lumi nucleare a (fost) făcut mai periculos prin destabilizarea tehnologiilor, schimbarea atitudinilor față de utilizarea armelor nucleare, ieșirea din acordurile nucleare și noile relații nucleare pline de tensiune. Aceasta înseamnă extinderea Tratatului NEW START și trecerea rapidă la următoarea fază de control al armelor pentru a consolida stabilitatea nucleară, ajustată cu atenție la o lume cu mai mulți actori nucleari.
- Imperativul de a face mai sigură și mai stabilă „ciocnirea” militară care trece prin cele mai instabile regiuni ale Europei, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, acționând viguros pentru a păstra constrângerile existente, cum ar fi Tratatul Cerului Deschis (acum contestat), Documentul Viena 2011 și crearea de noi măsuri de consolidare a încrederii.
Succesul politicii SUA-China va depinde deloc în mică măsură dacă statul relațiilor SUA-Rusia permite cooperarea în trei pe probleme critice. Politicile noastre actuale consolidează disponibilitatea Rusiei de a se alinia celor mai puțin constructive aspecte ale politicii SUA față de China. Mutarea acului în direcția opusă nu va fi ușoară, dar ar trebui să fie obiectivul nostru.
În ceea ce privește problemele majore în care interesele SUA și cele ruse sunt într-un conflict autentic, cum ar fi Ucraina și Siria, SUA ar trebui să rămână fermă pe principiile împărtășite cu aliații noștri și care sunt critice în vederea obțineri unui rezultat corect. În orice caz, ar trebui acordată mai multă atenție efectului cumulativ pe care îl pot avea pașii măsurați și graduali, în raport cu relația generală, ca și oportunității pe care o relație îmbunătățită o reprezintă pentru parcurgerea de noi pași înainte.
Deși sancțiunile ar trebui să facă parte din politica noastră față de Rusia, acestea ar trebui să fie judicios orientate și folosite împreună cu alte elemente ale puterii naționale, în special diplomația. Permanenta acumulare de sancțiuni, cu mandatul Congresului, ca pedeapsă pentru acțiunile rusești în Crimeea și estul Ucrainei, otrăvirea de la Salisbury, încălcarea tratatului INF și amestecul în alegeri reduce orice motivații ar avea Moscova în a-și schimba cursul, din moment ce consideră aceste sancțiuni ca fiind permanente. Trebuie să restabilim flexibilitatea regimului nostru de sancțiuni, concentrându-ne pe sancțiuni direcționate care pot fi ușurate rapid în schimbul demersurilor ruse care fac să avanseze negocierile spre soluționarea acceptabilă a conflictelor restante, inclusiv un efort demonstrabil al Rusiei de a înceta să mai intervină în procesul nostru electoral. Pentru a face acest lucru, va fi nevoie de voință politică atât din partea Casei Albe, cât și a Congresului.
În cele din urmă, realitatea este că Rusia, sub Vladimir Putin, operează într-un cadru strategic adânc înrădăcinat în tradițiile naționaliste care rezonează deopotrivă cu elitele și publicul. Un eventual succesor, chiar unul cu înclinații mai democratice, va funcționa probabil în același cadru. Premisa politică a Statelor Unite privind presupunerea că putem și trebuie să schimbăm acest cadru este greșită. În mod similar, ar fi neînțelept să credem că nu avem de ales decât să respectăm politica actuală. Trebuie să avem de-a face cu Rusia așa cum este, nu așa cum ne-am dori-o, folosindu-ne pe deplin punctele noastre forte, dar deschise diplomației. Astfel orientați, vom putea deopotrivă să facem față provocării pe care o reprezintă Rusia și să ne străduim să punem relația pe o cale mai constructivă. Nerespectarea acestui lucru duce la un preț prea mare.
Nu, nu este vremea pentru încă o resetare a relațiilor cu Rusia
Printre autorii și semnatarii scrisorii deschise care cer o „regândire” a politicii Americii față de Rusia, publicată în revista Politico din 5 august, se numără oameni pe care îi știm, care ne plac și pe care îi respectăm. Suntem de acord că relațiile SUA-Rusia sunt într-o stare proastă. Dar suntem în puternic dezacord cu privire la motivele pentru care s-a ajuns aici și la ceea ce trebuie făcut. Argumentele colegilor noștri necesită un răspuns puternic.
Suntem un grup bipartisan de foști diplomați, militari, profesioniști ai informațiilor și experți care au lucrat zeci de ani pe probleme legate de Rusia. Credem ferm că acum nu este – așa cum sugerează autorii scrisorii – momentul pentru o altă resetare cu Moscova. Mai degrabă, acțiunile și comportamentul regimului lui Vladimir Putin reprezintă o amenințare pentru interesele și valorile americane, necesitând un impuls puternic.
Deși Statele Unite nu sunt de învinovățit pentru starea actuală a relațiilor SUA-Rusia, autorii nu reușesc să clarifice că principala responsabilitate îi revine regimului Putin. De la președintele George H.W. Bush, fiecare administrație americană a încercat să stabilească relații bune cu Rusia. Dar de când Putin a ajuns la putere, partea rusă nu a răspuns cu reciprocitate acestor deschideri, într-un mod serios și susținut. Putin este mai interesat de portretizarea Statelor Unite drept cel mai mare inamic al Rusiei – pentru a-și justifica controlul represiv acasă – decât de îmbunătățirea relațiilor bilaterale.
Argumentând că Statele Unite și nu Rusia care au nevoie de o „schimbare a cursului nostru actual”, autorii scrisorii deschise o obțin exact înapoi și îi dau lui Putin prea multă libertate pentru a-și continua comportamentul periculos și nechibzuit.
Autorii îndeamnă Statele Unite să se angajeze cu Rusia într-un „dialog strategic serios și susținut, care abordează sursele mai profunde ale neîncrederii și ostilității și, în același timp, se concentrează asupra provocărilor mari și urgente de securitate cu care se confruntă ambele țări”. De asemenea, aceștia se pronunță în favoarea restabilirii contactelor diplomatice normale între cele două țări pentru a reduce la minimum „percepțiile greșite și greșelile”. Dar dialogul dintre SUA și Rusia, inclusiv despre capacitățile nucleare, nu a lipsit. Reprezentanții SUA și-au abordat în mod regulat omologii ruși pe teme precum Afganistan, Iran, Ucraina, Siria, probleme nucleare și multe altele. Avem relații diplomatice depline, chiar dacă ambele părți și-au plătit polițe prin expulzări, reducându-și astfel, una celeilalte personalul ambasadelor.
Lipsa rezultatelor nu este vine din absența încercării. Este greu de negociat cu cealaltă parte atunci când Moscova refuză să admită că forțele sale au invadat Crimeea și Donbas și sunt încă acolo; este complice la doborârea unui avion civil, act soldat cu moartea a 298 de pasageri și a echipajului; când spune minciuni despre implicarea în alegerile din 2016 din America; când comite abuzuri în domeniul drepturilor omului în Siria și favorizează regimul ucigaș al lui Assad, de acolo; când ucide criticii ruși din țările occidentale cu agenți chimici radioactivi și chimici extrem de periculoși. Până când Putin nu va fi gata să-și recunoască complicitatea în aceste acțiuni, dialogul nu va ajunge foarte departe. Între timp, este dificil să duci o diplomație „normală” atunci când rușii își folosesc posturile diplomatice pentru a crea probleme, nu pentru a elimina percepțiile greșite.
Autorii susțin, de asemenea, un regim de sancțiuni mai flexibil și țintit, care poate fi ușurat „rapid în schimbul demersurilor ruse care fac să avanseze negocierile pentru soluționarea acceptabilă a conflictelor restante”. Dar care sunt „soluțiile acceptabile” la conflictele restante? Renunțarea la aderarea la NATO pentru Ucraina și Georgia? Expedierea Crimeei sub control rusesc? Ignorarea situației urâte a drepturilor omului din Rusia? Orice „regândire” care implică astfel de compensări nu merită urmărită.
Autorii afirmă că „ ar fi neînțelept să credem că nu avem de ales decât să respectăm politica actuală”. Asta presupune, desigur, că există o politică curentă, dar sub administrația actuală, există doar confuzie, nu o strategie coerentă. Unele dintre acțiunile administrației actuale sunt lăudabile – oferirea de ajutor militar letal Ucrainei, consolidarea prezenței militare americane în Marea Baltică și Polonia, menținerea sancțiunilor sub presiunea Congresului – în timp ce altele, precum retragerea recent anunțată a trupelor americane din Germania, fac jocul lui Putin. Poziția lui Trump față de Putin și refuzul de a-l confrunta sau chiar critica pe liderul rus cu privire la orice – de la ingerințele electorale la presupuse recompense rusești împotriva soldaților americani din Afganistan – au subminat orice afirmație că Statele Unite au o abordare prea puternică împotriva Moscovei.
Capacitatea Americii de a provoca schimbări în Rusia ar putea fi foarte limitată. Dar să ne resemnăm să ne ocupăm de Rusia „așa cum este, nu așa cum ne-a dori-o”, după cum argumentează autorii – adică acceptarea represiunii, a cleptocrației și a agresiunii Rusiei – nu ar stimula schimbarea lui Putin. În schimb, ar semnala un exces de dorință a părții americane pentru relații mai bune, pe care Putin îl va exploata.
O astfel de poziție contravine, de asemenea, valorilor, intereselor și principiilor Americii și, la fel de important, nu reușește să mențină moralul poporului rus, întru-un moment în care se subțiază răbdarea oamenilor față de regim. Putin a scăzut în sondaje, în ultimul an, protestele au sporit în Orientul Îndepărtat, iar recentul vot la nivel național a trebuit să fie aranja pentru a-i permite lui Putin să rămână la putere încă 16 ani. Putin consideră că trebuie să stimuleze și să exploateze sentimentul naționalist pentru a-și păstra controlul asupra puterii. Dar, contrar afirmației autorilor scrisorii, cum că „Rusia, sub Vladimir Putin, operează într-un cadru strategic adânc înrădăcinat în tradițiile naționaliste, care rezonează deopotrivă cu elitele și cu publicul”, doar 3% dintre ruși consideră Statele Unite un inamic, potrivit un studiu efectuat de Levada Center, la începutul acestui an. Putin este tot mai departe de ceea ce gândește poporul rus.
În loc să reseteze relațiile cu regimul Putin, iată ce ar trebui să facă America:
• Să considere ca fiind amenințări corupția regimului Putin, agresiunea față de statele vecine, creșterea intimidării și a represiunii pe plan intern.
• Să ofere publicului american informații în timp util și mai aprofundate cu privire la acțiunile Rusiei.
• Să colaboreze cu aliații noștri, în special NATO și Uniunea Europeană, pentru a stăvili și înfrunta această amenințare.
• Să distingă între regimul rus și poporul rus, să acorde prioritate sprijinirii societății civile și celor care, asumându-și mari riscuri, pledează pentru drepturile lor fundamentale.
• Să mențină, chiar să îmbunătățească sancțiunile, cu excepția cazului în care Putin își retrage toate forțele din Ucraina, inclusiv Crimeea; să facă același lucru în Georgia; să oprească atacurile cibernetice și interferențele ruse în alegerile noastre și în politica internă, într-un mod care să poată fi probat; să pună capăt arestării americanilor din Rusia sub acuzații false; să oprească abuzurile la adresa drepturilor omului împotriva poporului rus.
• Să vizeze corupția rusă prin ținerea banilor murdari ruși în afara Statelor Unite, unde ne poluează piețele financiare, imobiliare și altele asemenea.
• Să-i ajute pe vecinii Rusiei militar, diplomatic și economic și să-i sprijine pe cei care au o orientare euro-atlantică.
• Să lucreze cu guvernul rus pentru controlul armelor și neproliferare, dar să recunoască faptul că, în trecut, Moscova a încălcat o serie de acorduri cu privire la aceste probleme.
America ar trebui să își semnaleze disponibilitatea de a colabora cu un guvern rus numai atunci când este clar că Moscova nu consideră Statele Unite ca inamic și este interesată să se achite de partea sa, modificându-și politicile și comportamentul, pentru a promova relațiile. Până la acel moment, trebuie să evităm un dialog inutil și nesfârșit, care nu rezolvă niciodată problemele și, în schimb, să respingem ferm și constant acțiunile amenințătoare ale lui Putin. Aceasta implică o cooperare mai strânsă cu aliații noștri pentru a-l îngrădi pe Putin, sancțiuni mai dure, sprijin mai mare pentru vecinii Rusiei, sprijin clar pentru societatea civilă rusă și măsuri mai puternice împotriva corupției rusești (pe care scrisoarea deschisă nu le menționează). Autorii scrisorii susțin că ar trebui „să ne străduim să punem relația pe o cale mai constructivă”. Asta, numai dacă Putin ar fi interesat de același lucru.
