Nu am ajuns ușor la această recomandare. Pentru a determina dacă prostia noastră de astăzi este mai mare decât în alte vremuri, am consultat „The March of Folly”, de Barbara Tuchman, o scriitoare americană care a câștigat de două ori Premiul Pulitzer, așadar știți că avea înțelepciune. Am cunoscut mai mulți judecători Pulitzer, și fiecare dintre ei știa să citească.
Această carte din 1984 este, în opinia mea, un finalist global într-o competiție pentru cel mai bun titlu dat vreodată. Nu mai puțin important, ea este o explorare captivantă a modului în care de-a lungul istoriei, guvernele și organizațiile au urmat repetat și cu insistență politici contrare propriilor interese. Cazurile ei de studiu sunt acceptarea de către troieni a Calului Troian, refuzul Papilor din timpul Renașterii de a aborda corupția, gestionarea greșită a coloniilor americane de către britanici și implicarea Statelor Unite în Războiul din Vietnam. În fiecare caz, liderii au ignorat sfaturile raționale, ceea ce a condus la consecințe dezastruoase și absolut previzibile.
Tuchman atribuie acest lucru unei combinații de trufie, lipsă de viziune pe termen lung și incapacitatea de a învăța din greșelile trecute. Ea argumentează că acest model persistă din cauza prevalenței gândirii de grup și influenței intereselor personale. Aici cred că începe să se complice prea mult. Răspunsul este găsit într-un singur cuvânt, iar ea l-a prins perfect în titlu.
Remarc faptul că Tuchman a trebuit să se întoarcă în timp cu peste trei milenii pentru a expune cele patru exemple de eșecuri majore. În zilele noastre, nu ai avea nevoie nici de trei minute. Iar din titlurile de la știri ți-ar fi greu să alegi doar patru cazuri.
Să aruncăm o privire rapid?
