Primăvara e ca vara. Toamna e ca vara. Iar vara? E super vara!

Când m-am mutat în România, ca orice corespondent străin am început să mă familiarizez cu obiceiurile locale deseori mai edificatoare decât viața politică cotidiană. Născută într-o țară cu o climă temperată (anotimpurile nu se deosebesc foarte mult, “în Anglia plouă tot timpul”), vara din București a fost o mare provocare. M-a lovit cu o căldură pe care o suportam cu greu. Termenul tehnic pentru această stare este ”discomfort termic.” Cât iubește limba română termenii tehnici! 

Mă plângeam la toată lumea că nu suport arșița, mi se spunea că nu am ce face, iulie este “luna lui cuptor,” urmată de august, aproape la fel de fierbinte. Însă, după, vine salvarea. Începând cu 15 august, serile încep să se răcorească, mi se spunea. Și așa a fost, ani la rând. Așteptam cu sete serile după mijlocul lui august, ca să intru din nou în zona “comfortului termic.” Între timp, planeta, sau mai bine zis clima, a început să se dea peste cap.

De câțiva ani, se spune că iarna e ca toamna, toamna ca vara, însă cu seri mai răcoroase, primăvara, iarăși, ca vara, iar vara este super vara, prelungită până în luna noiembrie.

Încălzirea globală este una dintre temele cele mai “hot” la toate reuniunile internaționale (vedeți ultima G7 la Biarritz), prezentă pe agendele tuturor guvernelor din Europa și nu numai. În Europa, liceenii și studenții chiulesc de la școală ca să protesteze împotriva autorităților, acuzându-i că nu fac destule pentru a “salva planeta.” Cea mai cunoscută activistă e o adolescență suedeză de 17 ani, Greta Thunberg, care incearcă să oprească încălzirea globală și în acest scop a declanșat prima grevă școlară pentru climă. 

Nu vorbim de un subiect de nișă sau de material doar pentru oamenii de știință. A fost un mega scandal acuma câteva săptămâni în Anglia când s-a aflat că Prințul Harry și familia sa au călătorit cu trei avioane private într-o perioadă scurtă. Harry este un militant pentru “environment issues,” la nivel global și a fost aspru criticat și acuzat de ipocrizie. S-a calculat că pentru două zboruri de-ale sale “carbon footprint”-ul a fost de 6 ori nivelul anual a britanicului de rând. Detalii aici: Prince Harry and private jets: What’s the carbon footprint?

Toată lumea vorbește despre “carbon footprint,” iar când am întrebat cum se traduce în română, ca să folosesc termenul în acest articol, nimeni nu a știut să-mi spună. Un site de specialitate scrie: „emisiile de gaze cu efect de seră, denumite generic emisii de carbon sau emisii de CO2, reprezintă gazele din atmosferă care absorb și emit radiațîi infraroșii. Existența unui echilibru între radiațiile infraroșii absorbite și cele emise este un element de importantă majoră pentru climă și mediul global.” Procesul emiterii necontrolate a gazelor cu efect de seră reprezintă cauza fundamentală a controversatului efect de seră din atmosferă, ce generează fenomenul de încălzire globală. (www.carbonexpert.ro) 

Aceste realități nu sunt pe primul plan în România. Ca țară, România are cel mai mic grad de reciclare a deșeurilor municipale din UE, în urma Bulgariei. UE obligă țara să ajungă la minim 50% până în 2020, o țintă imposibil de atins însă în condițiile în care, în prezent, procentul real de reciclare este de doar 14% (7% din reciclarea materialelor și 7% din compostare), cu doar un procent în plus față de anul 2010. 

În momentul de față, România riscă o amendă de 300.000 euro pe zi, care poate urca, conform profit.ro. Însă, lucrurile au încept să se miște. Pubele pentru reciclare au apărut în multe localități din România și există hypermarketuri care nu mai vând plastic ne-biodegradabil (considerat un material foarte toxic, mai ales pentru oceane). Tineretul, care e cel mai preocupat de încălzirea globală, se informează despre schimbarea climatică din sursele proprii dacă nu din media din România.

”Într-o lume mai caldă, avem toate ingredientele care să aducă o intensitate crescută a unor furtuni și chiar a tornadelor,” spune expertul climatolog Roxana Bojariu, de la ANM. Care este convinsă că vom avea veri mult mai lungi și “transformări foarte mari (climatice) pe timp scurt.” Ea a spus că ”nu trebuie doar să ne adaptăm, ci și să trăim bine”. Menționează că deși lipsește o campanie pentru informarea publicului, oamenii de știință sunt informați. 

Specialiștii de la Stațiunea de Cercetare de la Dăbuleni, care se ocupă de cercetarea privind cultura plantelor pe soluri nisipoase din România spun că agricultorii locali au început să cultive kiwi și cartofi dulci, pe lângă faimoșii pepeni, ca să se adapteze la temperaturile ridicate.

România are și un minister al mediului și schimbărilor climatice, are toate pârghiile la îndemână, dar în școli nu se predă despre schimbările climatice, decât ca subiect “opțional.” Cu toate astea, că ne place sau nu, că ne interesează sau nu, încetul cu încetul clima se schimbă, ceea ce impune o nouă abordare în toate domeniile, dincolo de știri de tipul “vor fi 20 de grade în decembrie.” Dacă mai mult nu poate, sau nu vrea să facă, România ar trebui măcar să-i educe pe copii, adică pe cei care vor trăi pe această planetă încinsă.